1,226 matches
-
de curățenie, pătrunsa de mirosul proaspăt de munte. Pentru că, soțul nu sosise încă, Delia intra pe terasa să verifice dacă florile pa care le adusese de la garsoniera, erau toate, daca nu trebuiau curățate de frunzele uscate. Așeza, în așa fel ghivecele cu flori potrivind soiul, culorile, mărimea. Avea o mulțime de flori și gândea satisfăcută că a făcut foarte bine, aducându-le încă de la plecarea ei după căsătorie, din vechea locuința. Îi atrase privirea un trandafir japonez a caror frunze și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
că numai un grup restrâns de oameni le pot înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă în clasă. Domnului Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la război. Erau printre puținii bărbați care rămăseseră în oraș. Cei care luau lecții de muzică de la celălalt bărbat spuneau că era foarte frumos la ei în casă și că aveau numai lucruri în culori deschise și multe plante în ghivece. Grădina domnului Farney era cea mai frumoasă din oraș. Femeile obișnuiau să-l întrebe cum să crească una-alta, iar el le ajuta mereu pentru că era un om foarte bun. Domnul Farney i-a spus celuilalt “dragule“, odată când erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu piele verde smarald, stăteau față în față în încăpere, cu câteva scaune între ele. Pereții erau încărcați cu rafturi pe care erau așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-urile erau deschise, așa că am mers încet pe niște străzi lăturalnice până am găsit unul liniștit. Spatele mă durea îngrozitor și îmi voiam medicamentul. Era un pub destul de drăguț pe o stradă mică, cu băncuțe afară și cu plante în ghivece care atârnau de streașină. Afară era un semn care ruga clienții să părăsească pub-ul în liniște și să nu deranjeze vecinii. Am luat-o ca pe un semn să nu te ușurezi pe gardurile din jur. Strada era cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să se sforțeze cu vînzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s-a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un dulap, două scaune, o masă mică, făcută de Octavă când se mutase în prima lui casă. Fata cu mâinile verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii înflorite bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oblojise cu fleica ei, tânărul acesta pe care-l hrănise cu varza ei își adusese aminte de ea. Venea să o vadă. Poate să-i aducă și flori. Se uită mai bine: Horațiu, alias Romeo, avea în brațe, da, un ghiveci cu ciclamene. Un tânăr atât de pios era, în mod sigur, împotriva omorârii florilor. Gabrielescu și Will Smith, într-un exemplu de înfrățire justițiară care ar fi născut invidia oricărei organizații pentru pace, se postară în ușă, cu priviri întrebătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ciclamene. Un tânăr atât de pios era, în mod sigur, împotriva omorârii florilor. Gabrielescu și Will Smith, într-un exemplu de înfrățire justițiară care ar fi născut invidia oricărei organizații pentru pace, se postară în ușă, cu priviri întrebătoare asupra ghiveciului. Fuseseră avertizați de scrisorile de amenințare. Gabrielescu, mai ales, mirosea aici o legătură cu răpirea lui Popa, cazul lui de avansare și mărire de salariu. Iar Will Smith voia să-l vadă cu bine pe Mișu în America, unde specialiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o legătură cu răpirea lui Popa, cazul lui de avansare și mărire de salariu. Iar Will Smith voia să-l vadă cu bine pe Mișu în America, unde specialiștii în interogatoriu aveau să afle totul de la el. - Ce-i cu ghiveciul? traduse Gabrielescu gândul american al lui Smith. - Pentru Mariana. - O cunoști? - Da! Da, da, da, mă cunoaște! țipă Mariana, puțin cam prea grăbită, prin ferestruica veceului. Așa se face că Horațiu și nea Ovidiu primiră locuri chiar lângă scena improvizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
chinezești gemene. Arătau bine, atâta că burta doamnei Popa era mult mai mare și rochia portocalie făcea eforturi supranaturale (dar îi era ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita de jos. Din cauza forțării, îl cuprinse o tuse strașnică. - Permiteți să începem? întrebă timid Mariana, privindu-l pe blond de la ghiveci în sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș vrea să te rog... să te somez... să faci comunicatul! O presimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
va fi din vina lor because of them din vina whisky-ului and a whisky-ului. Cumplitul nume îi arătă Marianei ce gust cumplit are trădarea: totul este și va fi din cauza cochetăriei ei. Horațiu alias Romeo alias Nexus, cu ghiveciul în brațe, aștepta ridicarea mănușii. - Ce... ce... ce comunicat? încercă Mișu să mai tragă de timp. - Comunicatul pe care ți l-am trimis! - Nu cunosc nici un comunicat, nu te cunosc! - Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
i silească pe alții, în special pe femei, la niște lucruri nespus de îngrozitoare. Asta‑i plăcerea lor. Acum au plecat, iar naziștii cei noi, precum și cei vechi, dragii de ei, pot ieși din nou la lumină ca floricelele din ghivecele lor cenușii. Bun venit! Fiindcă tot vorbeam de flori și frunze, să mai spunem că Rainer n‑a văzut printre câștigătorii concursului aflați la inspectoratul școlar din Viena (pentru decernarea premiilor) decât elevi de liceu, pentru că ei știu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
frigider vechi, a cărui ușă a fost smulsă cu ani în urmă de un om fără suflet. Înăuntru sunt mere, o pușculiță în formă de porc, un ceas vechi cu o singură limbă, mai mulți ochelari (scoși din uz), un ghiveci de flori, diverse soluții de curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să aduci, că ei ce știe dacă e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul își mai trase sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan Relativu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și brusc, mi-au apărut în minte câteva versuri. M-am ridicat cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care se aflau 2-3 ghivece cu flori, în special mușcate ( favoritele mamei). M-am sprijinit cu coatele pe acest pervaz și am început să așez gândurile pe hârtie. Lumina lunii era atât de puternică încât se putea scrie fără nicio problemă. Au fost primele versuri
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
neștiinței, ea ne spune în vers-clar:,,Despletită în amurguri târzii/las în urma mea /mireasma primăverii dintâi,/pentru a mă reîntoarce /în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră,/și unde văd cum cuvintele mor/ în ghivece de timp răsturnate.,, ( În urma mea) Sigur, în acest poem de o construcție la maturitatea creației, poeta (și) cochetează cu Timpul, pentru că ea este cea care dictează unde și când se va întoarce pentru a închide cercul. Propria-i stăpână pe
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
cheltuitorul Caragiale se descurca bănește greu cu toată moștenirea Momuloaiei.” Asemenea eroului din Cântecul Nibelungilor, unde Volker mânuiește și sabia și lăuta, la sfârșitul unei poezii intitulată amicului meu Gion, Caragiale scrie: „Scuză-mi, Gion, acest pripelnic indigest ola padrio ( ... ) ghiveci amestec talmeș balmeș.” Haimanaua se referea la „ipersensibilitatea ramolitei jupânițe ce se cheamă Academia.” Pe Caragiale, cel despre care se spunea că nu și-a terminat niciodată liceul (să fi fost de vină participarea sa la revuluție?), refuzându-i-se
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe săturate, M-oi rătăci prin cucuruz, Doruri multe, cenzurate, Din vise m-or trezi confuz. Și-oi pune murături la beci, Iar tu, cu poalele în brâu, Vei face gemuri și ghiveci Și pâine ai să coci, din grâu. De va mai fi să apucăm Următoarea primăvară, Ce multe o să aruncăm! Dar, va fi ultima oară! Voi studia la marketing; Ce să mai car la tomberon! Doar un căruț o să împing Sugând
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
grijă și le-a pus în coșuleț. La scoală, el fusese învățat să semene semințe de flori, de legume sau copaci. Când a ajuns acasă, băiatul a mâncat fructele împreună cu familia, apoi a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă, a așezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte și de alta a ei. Peste câtva săptămâni semințele au încolțit, iar băiețelul avea grijă să le ude la timp. Cu timpul, tulpinițele fragede au crescut
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
în coșuleț. La scoală, el fusese învățat să semene semințe de flori, de legume sau copaci. Când a ajuns acasă, băiatul a mâncat fructele împreună cu familia, apoi a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă, a așezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte și de alta a ei. Peste câtva săptămâni semințele au încolțit, iar băiețelul avea grijă să le ude la timp. Cu timpul, tulpinițele fragede au crescut, luând formă de copaci, iar
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
mansardă sau acoperișul în două ape, din lemn unde scândurile erau montate una peste alta pe orizontală sau cu altă scândură montată peste doua îmbinate cap la cap pe verticală. Erau case fără garduri, fără curți, dar cu flori în ghivece la ferestre, cu gazonul tuns scurt. Nimeni nu le încălca proprietatea, nimeni nu-i deranja, de nimeni nu trebuiau să se ferească. Puteau să lase în curtea așa neîngrădită orice obiect, el nu va dispărea niciodată. Am văzut roți de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
țară, nu poți să nu observi la tot pasul urme ale planului creator și ne numeratele ampremte lăsate de Autorul divin, (munți, văi, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele. Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic. cresc mai multe fire de pătlăgică roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcină un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una câte una, un
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-o vindem! N-are niciun rost”, Rosti de sub batic distinsa noră. „Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră De două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]