619 matches
-
știe, fie că nu; fie că și-a propus, fie că nu și-a propus) din acel izvor viu își ia puterea și, după diverse ocoluri și incertitudini, spre același izvor se întoarce. Aidoma gândurilor, simțămintelor și imaginației autoarei. Cum glăsuiește celebrul, sublimul Ecclesiast: “Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat” (1, 8). Avea dreptate Blaise Pascal: "Console-toi, tu ne me chercherais pas si tu ne
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Ovidiu, căci detestasem permanent acest soi de romantism planificat. Însă seara aceea avea sa fie fără pereche, fără să semene cu vreuna din cele precedente, pe care le petrecusem împreună. În timp ce îmi scoteam bluza, îl auzisem pe Ovidiu, din baie, glăsuind: - Am uitat să-ți spun, azi a sunat mama, a zis ca e imposibil să facem nunta în București, așadar, trebuie să mergem la Urluiu, în a doua sâmbătă din luna octombrie. Mi-a spus că a tocmit deja lăutarii
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
c-aici stătea întins lângă fag o... vietate curioasă cum nici în basme n-auzise a fi: o arătare păroasă din cale-afară, sprijinită pe două picioare de căprior. De pe chip, din privire și arătătură, răspândea o liniște aproape omenească care glăsuia recunoștință și mulțumire. Când fata fu la doi pași, făcătura își împreună brațele omenești într-o temenea și se îndoi de trup. Își îndreptă corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
ce-ai ales cu doru-ți să mă nimicești? De ce gonit mi-e sufletul făr' de odihnă? De ce numai cu vise efemere mă hrănești? De ce prin gând îmi umbli să n-am tihnă? Tu, dorule nebun, ce gemi și nu știi glăsui Mai lasă-mă și fugi peste al timpului hotar, Poți lua cu tine tot ceea ce aș putea iubi Și fugi și tu, de tine să nu mai am habar! Autor Angela Mihai Drepturi rezervate doar autorului Referință Bibliografică: DORUL MEU
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
fața spre Înviere, înaintând spre ea încredințați fiind că astfel ne împlinim menirea existențială autentică. Așadar, cu credința înnoită de Învierea Domnului, așa mergem spre Împărăție, lăudând pe Dumnezeu și îndemnându-i și pe alții să ni se alăture, după cum glăsuiește cântarea canonului Învierii: „Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învieri a lui Hristos!” Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat! Pr. Prof. dr. Theodor DAMIAN Sfintele Paști 2016 New York, SUA Referință Bibliografică: Theodor DAMIAN - ÎNVIEREA DOMNULUI ȘI APARTENENȚA NOASTRĂ
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
neliniște, cînd citești unele cugetări indiene, pe cît de simple ba, s-ar crede, de-a dreptul simpliste în aparență, în fapt pe atît de pătrunzătoare și profunde. De pildă, chinuie cu ireversibilitatea ei "arbitrară" maxima: "Șoimul mănîncă porumbeii, așa glăsuiește această regulă statornică" (334, 1). Mai departe: "Din ierburi (fragede) e făcută funia, cu care e legat chiar elefantul" (337, 1), unde se pune în contrast gingășia și slăbiciunea firelor de iarbă alese anume de Soartă, cu o supremă ironie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
același articol se indica necesitatea de a se curăți, adică de a se navigabiliza, Siretul și Prutul și de a se face un canal de legătură între Siret și Prut pe apa Bahluiului. Aceste proiecte s-ar fi putut realiza, glăsuia Regulamentul Organic, fie de către Stat, fie de către o companie pe acțiuni. Banii necesari urmau să se procure din taxele introduse pe navigația de pe aceste râuri, în cazul când ele vor fi făcute navigabile. În sfârșit, Regulamentul Organic a fost prima
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noastră. Un revizor întrebând pe unul din țăranii strămutați asupra cauzei care l-a determinat să-și părăsească satul, acesta din urmă i-a răspuns că ,,trebuie să se mai ușureze muncile către proprietate, deși nu lucrează mai mult decât glăsuește așezământul” și că „dreptatea sa este în Galați”. Din sate se strămutau în orașe și țărani înstăriți, și țărani ziși ,,codași”. Cei dintâi, de obicei, reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să adoarmă vigilența puterilor europene prin promisiunea de conservare a Turciei și să câștige încrederea sultanului. La 8 aprilie 1833, Orlov, plenipotentul Rusiei, care luase locul lui Buteniev, socotit slab, a înmânat sultanului o scrisoare din partea țarului, care, în rezumat, glăsuia astfel: pentru a fi liniștită și prosperă, Turcia are nevoie să poată conta pe amiciția Rusiei; pentru ca încrederea în loialitatea politicii ruse să fie salutară, „ea trebuie acordată fără rezerve”; țarul îl conjura pe sultan să-l ajute să combată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mea voința, sclavu-mi, desi puternic, iar eu slabă. Cu bine, mă strígă Dumnezeu. În dulcea-mi fericire plec". Ea fugi, pe vînturi dispărînd, Și-n brațele lui Los 335 Lasă un rece leș; urlete-ncepură peste al morții trup. Los glăsui: "Zadarnic Dumnezeul tău te va chema de pot prin vajnica-mi putere Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cu pași sfioși pleca, si Enion, ca-mbujorata dimineață Cînd primăvară cea copilăroasa se-arată în boboci care mijesc și-n flori ce se deschid, Se trage îndărăt dup' al ei Val; acestfel Enion umilul cap și-ntoarse. 550 Dar Tharmas glăsui: "Vala te caută, dulce Enion, în umbre. Urmează pașii lui Tharmas, O tu, lumina a grădinii". El mîna-i lua șovăitor; ea îl urmă cu îndoieli copilărești. Astfel în veșnică Pruncie, printr-ale Valei turme colindînd Cînd cu tristețe de copil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Născute nu pentru desfătarea și-amuzarea Omului, ci pentru ai sorbi toate puterile. Plîns-au cînd își văzură umbrele; își spuseră unul altuia: "Acesta e Păcatul: 625 Aceasta-i lumea Generării;" își amintiră zilele de-odinioară. Și Unul dintre Cei Veșnici glăsui. Totul era tăcut la sărbătoare. "Omul e Vierme; satul de bucurie, caută peșterile somnului Printre Florile lui Beula, în egoista-i tihna rece Frăția părăsind-o și dragostea Universală, în egoistă huma 630 Înfășurîndu-și áripile caste ale minții, căutînd întunecoasele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului), tânguind indefinit cuvinte numai de el
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
postul, Împărtășania, participarea la slujbele deniilor și la Înviere. O văd parcă și acum În zare venind pe cărarea dintre casele noastre pe bunica, oarecum spășită, cu baticul ei negru, ținând trei lumânări În mână. „Mă rog și mă iartă!”, glăsuiește ea Încet, dar grav. „Dumnezeu să te ierte!”, Îi răspunde maică-mea, chiar dacă mai săptămâna trecută avusese loc eternul schimb de replici ca de la soacră la noră... Până și profesorii cei mai „intransigenți” mai Închideau ochii și nu ne muștruluiau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Cu alte cuvinte, starea de păcat survine atunci când persoana nu realizează că greșește și nu se străduiește să iasă din această stare. Nu (numai) păcatul este problema, ci atitudinea noastră față de acesta. Să urmărim o altă pildă pe care o glăsuiește iscusitul părinte. Fiind suspectat că nu respectă regulile, glumind cu confrații săi, el vine cu argumentul următor: „Pune o săgeată În arcul tău și Întinde”, Îi spune acestuia unui vânător. El a făcut Întocmai. Apoi: „Întinde și mai mult!”. Acesta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cunoșteau și erau prieteni de pe timpul unei misiuni diplomatice române la Cairo pentru soluționarea politică negociată a conflictului arabo-israelian. "Domnule prim secretar, ministrul de externe român Corneliu Mănescu dorește să vă întâlnească oricând sunteți de acord, poate chiar acum!" am glăsuit eu. Auzindu-mi cuvintele, fostul șef al diplomației românești, mă apostrofă: " Nu știi nici azi că nu mai sunt de ani ministru de externe?". I-am replicat: "Pentru mine, ați fost și rămâneți ministru al afacerilor externe al României." Corneliu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile de timp și de loc, într-o compoziție strânsă, tensionată, dar
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
pe arcul său. Îl Încordează cu putere și trage. Săgeata zboară ca gândul. Ștefan Își trimite căpitanii s-o caute. Departe, departe, săgeata domnului Moldovei se Înfipse Într-un paltin bătrân, frângându-se În două. Acolo va fi locul mânăstirii, glăsui Ștefan. Să trăiască Ștefan-vodă, răsunară glasurile oștenilor. În scurtă vreme el a strâns pe cei mai pricepuți meșter, care au zidit o mânăstire cum n-a mai fost alta. Azi, mânăstirea adăpostește mormântul marelui străbun și atrage mii și mii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
până la sunet și formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer (consună) glăsuiesc organele diferite. Consonantele așadar se nasc abia atuncea în adevăr când sufletul se dezbate din diferitele organe ale vorbirei, după cari organe ele se și deosibesc în litere labiali, dentali (limbali) și palatinali. De-aceea consonantul e marcat mai aspru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
61, pp. 262-263). La auzul acestei tainice povești, stihiile încremenesc (60) : Nu s-au mai zbătut talazuri, S-alinară ape-n golfuri ; A uitat să curgă fluviul, Să vuiască mari cascade... (61, p. 264). întors la schelăria bărcii neterminate, Väinämöinen glăsuiește mitul cosmogonic și luntrea este complet săvârșită fără ajutorul uneltelor : Se născu această luntre Fără-a fi deloc cioplită, Fără-o așchie să sară (61, p. 266). Imaginea este analoagă cu cea din legenda românească a poto pului, în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Citește mai mult Ce nevoi subjugă fireași obligă o ființăOchii tot plecați să-i ținăCătre nici o năzuință? Ce durere-apleacă omulși-i înlănțuie puterea?Zale reci închidă-i gurași în el fie tăcerea...Care forțe îl posedă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Ce nevoi subjugă fireași obligă o ființăOchii tot plecați să-i ținăCătre nici o năzuință? Ce durere-apleacă omulși-i înlănțuie puterea?Zale reci închidă-i gurași în el fie tăcerea...Care forțe îl posedă?Vorba-n piept i se crispează,Neputând să glăsuiască,Trist, el gura-și încleștează.... XXX. SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014. Iubite, din întuneric îmi fac perdea peste gânduri, să le ascund, să nu mai pășească pe urmele pașilor
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
le este adresată scriere EMBED Equation.3 a se află deja în „intervalul” care precedă parusia. Dovada, semnele timpului. Autorul citează un pasaj din Cartea lui Daniel - în versiunea lui Theodotion, ușor modificată - referitor la înfrângerea celor trei regi: „Astfel glăsuiește profetul: «Zece împărății vor stăpâni pământul, apoi va veni unul mic, care va supune trei din acestea zece»” (4,4; cf. Dan. 7,24). Foarte probabil, autorul are în vedere politica lui Hadrian față de evrei, opusă celei puternic antiiudaice profesată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va întoarce din nou în trupul său”. Auzind acest glas, ei nu l‑au îngropat, ci au rămas lângă cortul său timp de trei zile. [...] La capătul celor trei zile, sufletul i s‑a întors în trup și el a glăsuit în mijlocul tuturor (9, 7‑13). Foarte probabil, Victorin cunoștea această tradiție care prezintă episodul învierii profetului și pe care a valorificat‑o în manieră proprie. Moartea prin lapidare era în perfectă consonanță, dat fiind că cei doi martori eshatologici din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la 3 noiembrie 1592 moare și Irina Botezatu, țiitoarea care i-l făcuse pe Ștefan și pe care o legitimase ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan din Bozea. în 1594, vara, Petru Șchiopul s-a îmbolnăvit de podagră. Ferdinand von Kühlbach i-a oferit drept reședință castelul Zimmerlehen, aflat pe o moșie a sa de pe muntele Voels 139
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]