24,310 matches
-
asupra pumnalului austriac, departe de sabie și felinarul pe care celălalt anume îl lăsase înfipt în mijlocul străzii. Și aceea a fost a treia moarte a căpitanului Haralampije Opujiș. "Nu înțeleg nimic", gîndea tînărul Opujiș părăsind cortul. Atunci se auzi un glas din spatele său. - Mai bine că nu înțelegi! Cînd locotenentul se întoarse, îl zări pe mag cu trandafirul în păr și-l întrebă: - Unde-i adevărul? Trăiește sau nu trăiește taică-miu? - Orice om are două trecuturi - i-o întoarse magul
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și mai confuze... Singura realitate, complet transformată, prelucrată, în raport cu cea fizică, normală, rămâne glasul, rămâne vocea omului... După cum consideră, în felul său, însuși R. M. Alb�r�s: îDacă omul nu mai crede în om, nici în civilizația sa, nici în habotniciile epocii sale (și nici în normaltiatea sa, aș adăuga n.n.) atunci nu
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
diplomelor a continuat în timp ce insecta spunea în dialect chirilic: -Se acordă aceste diplome celor care de-a lungul a 175 de ani și-au adus contribuția publicistică la "creșterea limbii românești ș-a patriei cinstire"... -Adică, cum? s-a auzit glasul chițăit al lui Haralampy de sub masa unde ne ascunseserăm toți patru cu groaza în inimă. Că n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
oceane. Nu am făcut însă altceva decît să ascult muzică. Nu am nici o explicație pentru asta. Și nici nu fabulez. Mărturisesc doar. În clipa în care Cecilia și-a făcut apariția și a scos primul țipăt, am știut că ascultam glasul naturii, cel mai recent, dar și cel mai vechi din lume. A auzi vocea unei ființe care se naște înseamnă a auzi ecoul începutului tuturor lucrurilor. Și mai înseamnă să auzi un cîntec pasionat. Atunci cînd se naște, o fetiță
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
țipă doar pentru că așa e natural. Prin intermediul vocii, firea ei profundă stabilește o legătură, o punte deschisă spre lume, spre cultură, spre iubire. Acesta este miracolul nașterii. Cecilia a venit pe lume din “țara nimănui” în “țara tatălui”. A dat glas de îndată gingășiei și, îmbrățișînd-o pentru prima oară, am simțit cum corpurile noastre se exprimă în deplină libertate. Tată și fiică, separați unul de altul, însă amîndoi stăpîniți, în frumusețea unei clipe, de o sexualitate liberă în care dorința și
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
nostalgie a ceea ce s-a pierdut. Astfel că poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează fărîmițarea, împrăștierea, degradarea tuturor lucrurilor ce ființează în toate registrele spațiului și ale timpului, iar pe de alta dă glas năzuinței de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității. În felul acesta viziunea d-sale rămîne
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de simțămîntul unei “amuțiri”, a unei opacizări, a unui obstacol invincibil, și el de sorginte escatologică: “îndelungă vreme/ o pecete amuțitoare/ mi-a împodobit glasul/ un căluș de ceață/ mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu se străduiește a o compensa
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
plin de încântare. Acasă am fost sărbătorit ca un erou de mama și de tata (spre gelozia fraților mei mai mici, care nu erau în măsură să înțeleagă ce ispravă făcusem). Înainte, tata avea obiceiul să-mi citească povești, cu glas tare, din cărți de Creangă și Ispirescu, de Andersen și frații Grimm. În săptămânile care au urmat după revelația cu o și i am luat eu însumi acele cărți și m-am aventurat în cuprinsul lor ca într-o junglă
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
află într-o clinică“. După această expunere care, oricât de convingător suna, nu părea, totuși, să se ridice la înălțimea tradiționalei logici occidentale, Magdalena a făcut o scurtă pauză. Eu eram cam obosit și mi-am spus că, probabil, sunetul glasului ei, hipnoticul suiș și coborâș al melodiosului ei glas mă predispunea la somn. „Vedeți“ a reînceput însă ea, „vedeți ce dificile sunt premisele părăsirii țării. Abia când cineva vrea să plece, își dă seama ce mulți sunt cei care au
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
de convingător suna, nu părea, totuși, să se ridice la înălțimea tradiționalei logici occidentale, Magdalena a făcut o scurtă pauză. Eu eram cam obosit și mi-am spus că, probabil, sunetul glasului ei, hipnoticul suiș și coborâș al melodiosului ei glas mă predispunea la somn. „Vedeți“ a reînceput însă ea, „vedeți ce dificile sunt premisele părăsirii țării. Abia când cineva vrea să plece, își dă seama ce mulți sunt cei care au profitat de prezența lui și de aceea nici nu
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
iar corabia și pe cârmaci însuși” (PSB 10, 138); 27 (PSB 10, 137). footnote>, Eusebie de Caesarea Palaestinae<footnote Eus., Or., 1: „M-am înfațișat aici nu spre a depăna povești sau spre a istorisi cu vorbe meșteșugite și cu glas de sirenă cine știe ce lucruri plăcute auzului; și nici nu voi oferi iubitorilor de desfătare, în potire de aur ornate cu frumusețea de ornamente a întorsăturilor de cuvinte, cine știe ce licoare menită să le facă plăcere” (PSB 14, 189; PG 20, col
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
au asemenea interdicții; probabil nu este recomandabilă apariția preoților ortodocși pe listele diverselor partide politice, dar este extrem de interesantă soluția găsită în perioada interbelică prin care mitropolitul și episcopii se bucurau de statutul de senatori de drept; în felul acesta glasul bisericii putea fi auzit în Parlament, fără ca pentru aceasta reprezentanții ei să fie nevoiți să se înregimenteze în vreun partid politic). Demersul lui Marius Tudor și Adrian Gavrilescu seamănă, la nivelul politologiei, cu ceea ce făceau structuraliștii în critica literară. Ei
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
ba Guvernul României... Însă și de fapt, altceva am vrut să spun, sau altfel, că deja simt arzându-mi urechile de frica doamnei Nicholson pornită de la Bruxelles spre București în căruța de trăznete a Testviteanului, de sub coviltirul căreia se aude glasul zeului Marte recitând tunător: “Pesediști: «Păsat vă fac!/Încurcați pe-aicea treaba./ Și-mi mâncați pilaf degeaba -/Vă tai ciorba, vă dezbrac!»” Era în februarie și cred că Marte ăsta cam exagera cu dezbrăcatul, după ce că niște parlamentari - aleși dintre cei
De la extaz la agonie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13048_a_14373]
-
sufletului modern tocmai poezia la care aspiră epoca noastră dornică de un echilibru între antiteze: o poezie ordonată și totuși plină de fantezie spirituală și sensibilă, optimistă fără vulgaritate și adâncă fără patos, cu atât mai umană cu cât împrumută glasul și trupul animalelor, dar lipsită de fals umanism - după cum e lipsită, cu toată morala ce crește din fabulă firesc ca un rol, de didacticism sec și supărător”. Mai complicat se arată pentru lector accesul în lirica goetheană, după prezentator chiar
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Sînt prea bătrîn, să joc mi-e lene, Prea tînăr, făr^ dorinți să fiu. Ce poate lumea să-mi ofere? Lipsește-te de-orice plăcere! E-același veșnic cîntec vechi Ce ne tot sună în urechi Și care, aspru, prinde glas De-a lungul vieții, ceas de ceas. Cu groază mă tot scol în zori de zi Și-amare lacrimi plîng întruna, Că ziua,-n goana ei, nu-mi va-mplini Nici una din dorințe, chiar nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Și-ngenunchează Sorbind eter, Iertare cer. Celei intangibile, Ție-ți vin, Mărită, Lesne accesibile, Prinsele-n ispită. Greu, în slăbiciunea lor, Se menesc salvării; Cui să rupă-i fu ușor Lanțul desfătării? Pasu-alunecînd nu-l simți Pe-un teren oglindă? Glas, ochi nu te scot din minți, Cînd și suflu-alintă? Corus mysticus Pururi-vremelnicul Pildă e numai; Aici neprielnicul Faptă acuma-i; Aici își dă plinul Tot ce-i de nespus; Etern-femininul Ne trage în sus.
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Veneții, / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; / Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna, Înălbind păreții. (...) Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. / Preot rămas din a vechimii zile, / Sân Marc sinistru miezul nopții bate. / Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, / Rostește lin În clipe cadențate: „Nu-nvie morții e-n zadar, copile!”»); falnicul poet, cu zidurile trupului ruinate, era el Însuși cu viața În stingere, ca un far cu feștila măcinata. A doua zi părăsește
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
profesionalism și ce acuitate a observației, ce inteligență a instinctului, cînd spune aproape în joacă: “Ficțiunea e realitate” sau “Și fantezia e autobiografie”. Să fie adevărat că atunci cînd cunoști mai puțin vezi mai mult? Ce să mai spui după glasul Aglajei? Începem să vorbim ca și cînd toți am fi cunoscut-o personal, depănăm amintiri. Nu știu dacă asta se cheamă “Masă rotundă”. M-a ajuns oboseala. Nu-mi pot lua ochii de la Magdalena Mărculescu. În mintea mea numele ei
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
poeți ai generațiilor postbelice , totodată, dramaturg și traducător , dar, mai ales, prietenul de cuvânt românesc nealterat, Cezar Ivănescu. Incomod și erudit... , două cuvinte care sugerează esența portretistică a celui căruia Constantin Noica Îi mărturisea cu admirație: Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme... am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simțit că este vorba de ceva „sacru” În scrisul d-tale. Scurtele Întrevederi bienale cu neobositul nostru ambasador cultural Alex Cetățeanu, stabilit de mulți ani În Canada, mi-
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
raportat următoarele: ”Astăzi... orele... avionul “Fieslerstork” nr...aflându-se pe pista de aterizare a fost doborât cu o rafală de mitralieră, pilotul avionului, slt. Theodor Livasiuc fiind omorât”. La aflarea acestei vești, lt. Buchiu a rămas pentru câteva minute fără glas. Mai târziu, după cercetări pe care lea făcut, inclusiv la Ministerul Aerului și la Marele Stat Major, avea să afle că În urma anchetei unei comisii mixte românosovietice care a urmat, s-a stabilit că doi ostași ruși În stare avansată
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
dus dracului ascunzându-se sub bolovani dimineața are muchii tăioase noaptea are muchii tăioase visul are muchii tăioase să te-ntorci în răscrucea de unde aurie se vedea vârsta de-acum e timpul să pornești să ridici lespedea sub care fără glas vorbesc mii de chipuri ce-ți seamănă prea bine lacătele sunt ruginite și grele nu te ostenești inima are muchii tăioase răsucite înăuntru suporți în palmă poemul e o literă oblică sfârtecând linia vieții
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
încotro se duc. Sunt simple și mișcătoare apariții în lumea reculeasă a visării. Vin de la infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos, dinspre mare, urcau spre el, acoperind geamătul geamandurii - sute de glasuri într-un singur glas - mugetele sirenelor de vapor. Urcau spre orașul adormit, asemenea unor glasuri de orgă, slobozite din sute de orgi, în lungi cortegii de sunete. Năvăleau pe uliți, se strecurau către casele oamenilor, izbeau în ferestre și făceau
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
simple și mișcătoare apariții în lumea reculeasă a visării. Vin de la infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos, dinspre mare, urcau spre el, acoperind geamătul geamandurii - sute de glasuri într-un singur glas - mugetele sirenelor de vapor. Urcau spre orașul adormit, asemenea unor glasuri de orgă, slobozite din sute de orgi, în lungi cortegii de sunete. Năvăleau pe uliți, se strecurau către casele oamenilor, izbeau în ferestre și făceau să tremure geamul într-
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos, dinspre mare, urcau spre el, acoperind geamătul geamandurii - sute de glasuri într-un singur glas - mugetele sirenelor de vapor. Urcau spre orașul adormit, asemenea unor glasuri de orgă, slobozite din sute de orgi, în lungi cortegii de sunete. Năvăleau pe uliți, se strecurau către casele oamenilor, izbeau în ferestre și făceau să tremure geamul într-un vaiet ascuțit și sinistru. Toate sirenele lumii păreau să se
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]