472 matches
-
mediului ei. Se formează crustă? Desigur dar, uscându-se, pământul crapă, devine poros, iar oxigenul capătă acces spre rădăcini... cam ceea ce se Întâmpla și când floarea era „la mama ei“, nu „măritată“, după orice ploaie. Mai are vreun rost gaura glastrei? Desigur, căci astfel, În străcioară se va aduna, Înainte de a se evapora, apa În plus... Doar că asta Înseamnă să vedem când are nevoie floarea de apă - un prilej În plus s’o admirăm - vizitând-o mai des, renunțând la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ideatic, pe care o captează frunza. Mai precis clorofila; dar care are nevoie de suprafață de expunere. Și așa, ramura se lățește, semănând cu o frunză. Imaginea clasică e floarea numită crăciunică. Nu v’o descriu, căci o aveți În glastră, chiar Înflorită acum... Care n’are frunze cum credem, ci lățiri ce le seamănă perfect, ale tulpinii... Căci niciodată o frunză nu odrăslește În vârful ei o alta, ea Însăși fiind o specializare a unei câtimi a tulpinii... Și așa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi: păi laptele e deficitar energetic, pe când chișleagul, În care au trăit acele bacterii lactice, e excedentar... la urma-urmei proverbiala smântânire a oalelor nu e gratuită, ci firească. Pisica râde de mine chiar rozând fire de grâu ori asparagusul din glastră; ce să mai zic de papirusul originii ei: tustrele plantele sunt extrem de excedentare energetic. Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i inoperant biocâmpul. Ea alege, chiar dacă asta Înseamnă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să devină un organism pluricelular, unul regenerat dar care, cu genomul identic, e tot teiul sfânt. Și am convingerea că, În acel moment, vechiul tei se va usca, sufletul lui trecând În cel nou. Dar... De punem o celulă În glastră, pe ea vor tăbărî Încă mai multe celule, dar bacteriene, spre a o devora. Lipsită de integratoarea protecție a Întregului pluricelular, ea nu se poate nici barem apăra, darmite - primul pas Întru reconstituire - multiplica. Deci, În primul rând, e nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să fie numiți stăpâni, chiar dacă Natura nu cunoaște proprietatea - ar vrea altceva. Dacă aceia mai există. Și așa Înțeleg și de ce unii te-au asociat cu cucuveaua din clopotnița bisericii. N’ai Înțeles. Prezența animalului, ca și a florii din glastră În casa voastră nu e doar un semn, e voința Naturii de a vă ține În banca voastră, a speciei - una doar din două milioane. Pe care voi - fără să știți - o respectați chemându-ne pe noi, pisici și mușcate, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zelos organizator al unor minunate evenimente (unele dintre ele prea fastuoase pentru felul meu de a fi), ne ia cu el În Orașul Vechi, s) cin)m cu unul dintre arhiepiscopii armeni. Pe terasa de pe acoperișul somptuosului apartament sunt enorme glastre cu flori, cu un parfum Îmb)ț)tor. E o lun) aproape plin). Jos se afl) biserică, porțiuni din ea datând din secolul al IV-lea. Arhiepiscopul este, că s) folosesc un cuvant vechi, trupeș. Sutana, roșu-Închis la culoare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
doamnă din societate care era acuzată de bărbatul ei pentru adulter. Decât doamna era tânără și frumoasă, iar bărbatul cam trecut. Care a fost pledoaria lui Crețeanu? — Domnilor judecători, onorat tribunal. Închipuiți-vă fiecare din dumneavoastră că aveți acasă o glastră cu o floare de endrușaim 312 tânără și frumoasă. Pentru ca floarea asta să crească, să trăiască și să se facă tot mai frumoasă, nu-i așa că trebuie să fie udată în fiecare zi măcar o dată? Dacă floarea nu e udată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
le botezi "Aviso", ce nume generic elegant. Și toate purtând nume codate pentru colegi, încât femeia de serviciu de la birouri (cu gradul de locotenent major) să nu surprindă nimic dacă trecea pe acolo cu misiunea de a uda florile din glastra de la geam pentru a curăța lentilele camerelor de luat vederi pivotante orientate spre interior. Scenă de lucru reconstituită cu ajutorul tencuielii cu memorie (asemănătoare celei a saltelelor din reclame) dintr-un birou al cărui amplasament (pardon: locație) este clasificat(ă). Low-Choir
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când somnu-adastă Pe-aripi de vânt m-oi strecura-n ogradă Și fără ca dușmanii să mă vadă Cu flori de măr ți-oi bate în fereastră. Nicolae Petrașcu (1957 la Talpa Iadului de sub Ministerul de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
făcut. Apar cinci personaje acolo: eu, soția mea, Al. Piru și doi foști colegi de facultate, soții Cozma (Iulica și Viorel). Toți cinci suntem așezați pe o canapea, cu Piru între cele două familii. În spate, pe o comodă, o glastră cu flori. Semnele sunt că nu ne aflăm într-o incintă publică, ci în locuința cuiva, mo destă. Toți privim către mânuitorul invizibil al aparatului de fotografiat, probabil gazda. Nici eu și nici G., cu toată memoria ei mult mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
picioare ologilor) al suferințelor lor din cele mai disperate, sculând-o din morți, ca pe fiica lui Jair din Evanghelie, pe Mă riuca cea bună și frumoasă, ajunsă numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui Dumnezeu, În fața căreia, goală, s-ar fi Închinat, vă asigur, toți Înțelepții lumii, cât și bătrânii cei din Biblie. și am dat sănătate, voie bună și trup mândru feciorelnic, cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tata, Silvestru Lavric (1900-1953) aștepta calm, pe sală, vestea nașterii mele; auzind că mai are o față lăcrimând cu bucurie: Am două flori! Numai să fie sănătoase!". Am crescut în casa părinților mei, Silvestru și Maria, ca două viorele în glastre, udate de blândețea tatălui și autoritatea mamei (ea fiind tot timpul cu noi). Pe mama, o consideram om aspru, rigid, abia mai târziu aveam să aflăm că principiul vieții ei era că, familia trebuie privită ca un cristal, atins și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cultural al ambasadei americane mi-a spus că eram primul specialist în al cărui apartament au fost plasate diverse microfoane. El mi-a explicat cum oficiali americani de la Sofia urmau să sosească la București și să demonteze diversele microfoane din glastrele de flori. I-am spus că aceasta ar crește suspiciunile, fiindcă nu aveam nimic de ascuns, deoarece făceam cercetare pe Cuza și mă simțeam confortabil să trăiesc cu microfoanele. Mi-am rugat soția să se abțină de la conversație anticomunistă și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
structurii chimice, principiul activ a devenit mai eficient, dar Însoțit de efecte secundare, cu atât mai mult cu cât, ca substanță de sinteză e, din punct de vedere izotopic, net străin Vieții. Și, e cazul să băgăm plugul Într’o glastră? Tot ceea ce ați citit acum e menit a fi o pledoarie, pe lângă altele discutate la acel simpozion, pentru medicamentul natural sau biotehnologic, trecut deci prin “filtrul” unei vietăți Înainte de a ajunge la om. “Radiosfera”, 6 noiembrie 1995, ora 9,36
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Doar pământul pe care călcăm, apa ce-o bem, aerul ce-l respirăm? Nicidecum. Mediul meu, ca individ, vă cuprinde, de exemplu, și pe dumneavoastră, adică relațiile, bune sau rele, dintre noi. Din mediul meu face parte și floarea din glastră și pisicile din casă. Și, evident, fiecare dintre noi Încearcă a-și modela un mediu cât mai propriu. Dar dacă optimul meu, În baza căruia Îmi modelez mediul, nu coincide cu al altuia? Acela va percepe desigur o poluare. De
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și draperiile plușate le am deja cumpărate, acasă, împachetate și puse la capătul patului, lîngă geamantane. Pe perete, deasupra biroului, în spațiul lăsat de rafturile inegale, voi pune portretul mamei, sub care, ca o candelă, va sta tot timpul o glastră alungită, din porțelan alb, chinezesc, cu o floare în ea. Pentru peretele celălalt, de deasupra canapelei, voi cumpăra două-trei tablouri de la pictorii de-aici din oraș, ale căror expoziții mi-au plăcut mult. În special, voi încerca să cumpăr "Pasărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fantezie, dar lipsea ceva, ceva care să facă viabilă construcția. Poate că-n planul meu, acel ceva e tocmai spațiul gol de deasupra biroului, acolo unde va fi agățat portretul mamei, iar dedesubt va fi întotdeauna o floare proaspătă, în glastra cumpărată chiar de mama. Eram în Iași cu mama, acum vreo șase ani; cutreieram cu ea magazinele, cînd, deodată, se oprește și-mi arată: Ia uită-te și vezi ce frumoasă-i vaza aceea, parcă e un gît de pasăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cap, în timp ce pe buzele ei, întredeschise, înflorește surîsul. Cînd deschide ochii, observ că privirea ei albastră se scaldă într-o pînză fină de umezeală. Ce viu și ce cald e ramul acela de magnolie! exclamă ea, ridicîndu-se, întorcînd capul spre glastra de sub fotografia mamei, într-un gest brusc, să nu-i observ ochii umezi. Stă așa, nemișcată, cu fața spre masa mea de scris, cu mîinile rezemate de spătarul fotoliului și cu privirea ridicată spre ramul cu flori de magnolie. Cobor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
proză umoristico-satirică a lui S. are această notă de acomodare și chiar de ocolire a strategiilor esopice și subversive. Faptul că în 1987 el lăuda încă „brigada artistică de amatori” ca formă spontană de umor popular este grăitor. Odată cu volumul Glastra cu sfecle (1965), care include „microfoiletoane, momente și schițe vesele”, gama tematică și de procedee se lărgește, iar tezismul propagandistic se atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Necazurile lui Șurubel (fabulă veselă pentru păpuși, în cinci întâmplări), București, 1959; Mâniosul, București, 1961; Întoarcerea Zânei Minunilor pe Pământ, București, 1962; Jules Cazaban, București, 1964; Suferințele Haralambinei, București, 1964; Glastra cu sfecle, București, 1965; Personajul în teatru, București, 1966; Prezența teatrului, București, 1968; Teatrul de păpuși în România (în colaborare cu Letiția Gâtză și Iordan Chimet), București, 1968; Tufă de Veneția, București, 1971; Spectacole în cerneală, București, 1972; 1000 de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
Sub zodia comediei, I-II, Vaslui, [1976]; Antologia piesei românești într-un act, introd. edit., I-IV, Cluj-Napoca, 1979-1982. Ediții: D. R. Popescu, Teatru, I-II, București, 1985-1987. Repere bibliografice: Gh. Achiței, „O femeie aprigă”, O, 1955, 2; Dinu Kivu, „Glastra cu sfecle”, CNT, 1965, 34; Al. Andriescu, „Tufă de Veneția”, CRC, 1972, 7; Amza Săceanu, Fața văzută și nevăzută a teatrului, București, 1974, 260-269; Voicu Bugariu, „Zâna castraveților”, LCF, 1976, 29; Cristea, Domeniul, 320-324; Ungureanu, Proză, 223-225; Raicu, Practica scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
bancă; blid; cafea; cantitate; capră; ceas; ceașcă; ceramic; cerc; cereale; chimic; ciob; de cinste; cîrpă; clătite; constrîngere; cont; conținut; corbul și vulpea; coșmar; cristalin; cunoștințe; cupă; curge; departe; depărtare; depozitare; deschis; desigur; detergent; dezgust; excursie; floare; folositor; frumusețe; gătit; ghiveci; glastră; încăpere; instrument; interes; cu lapte; de lemn; lichid; loc de plasare; marină; masă; mașină; mănîncă; măsură; mic; miere; mînca; muncă; muzeu; navigare; necaz; necesar; negru; nepăsare; noi orizonturi; nouă; pasageri; Paște; păhar; a păstra; perete; pirat; pirați; pînze; din plastic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmând un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sângele-n fereastră / din tine se desface priveliștea într-o glastră / și evantaliu-n palmă te-ncing ca un fierar”. Cum Ulise atrage atenția încă din titlu asupra motivului călătoriei (aventurii) urmând itinerariul zigzagat al metropolei moderne (în traducerea franceză din 1933, titlul cărții devine Ulysse dans la cité), e de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
elegant cu frunzele cu tăcerile... Dacă observăm că în celebra secvență, imediat următoare a tipografiilor (XI), o altă suită de imagini își găsea unitatea în asocieri trimițând la universul artificial-decorativ al barocului („Tipografii: / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatică / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună”...), vom avea niște eșantioane tipice pentru fața vitalist-elementară și reversul artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cristal E o frunză și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, în finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]