3,612 matches
-
prea multe lucruri de văzut. - Am putea să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea belciugul larg ce ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am gîndit că te-ai putea sinucide, dar acum știu că n-ai face așa ceva. Pe insula asta n-ai unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oricare alt bărbat, care pe deasupra mai era și Înspăimîntător de urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe de locul unde ajungea lanțul cu care era legată. Ridică piciorul și Își contemplă rana profundă, supurantă, pe care i-o provocaseră cătușele de la glezne. Stătu puțin pe gînduri și se dădu jos din pat cu mare grijă, fără să-l deranjeze pe cel care dormea. Înaintă Încet spre pistoale, se uită la ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru prima dată limitele Primului Cerc. Toți „bobocii“ primiră că tatuaj un micinel în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură victimele glumelor de tot felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din viteza, rămânând înfipte în mijlocul oceanului. Deja nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mi spune Lentil. Zice: Când ajungem acolo, numele meu e Angelique. O să râdeți, dar chestiile astea sunt reale. Partea întunecată a reflexologiei. Sigur, știam câte ceva despre ea. Știam că dacă masezi suprafața plantară a degetului mare, poți cauza constipație. Masajul gleznei în jurul părții superioare a piciorului poate cauza diaree. Masajul zonei interioare a călcâiului poate cauza impotență sau migrene. Dar nici una dintre astea n-o să-ți aducă bani, așa că de ce să te mai obosești? Taxiul oprește lângă un morman de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
treizeci patruzeci de ani. Îngerițele astea între două vârste, care au doar jumătate sau o treime din anii lui. Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi îi ridicase un picior în aer, și se răsucise între coapsele ei. Apoi o prinsese de glezne și i le trăsese în dreptul feței lui gâfâitoare. Dumnezeule, bine că făcea yoga. Viguros de parcă ar fi luat Viagra, o călărise în patru labe, pe la spate, ba chiar și-o scosese și o împunsese în anus, până când ea îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul de pe umeri și ceafă, însă nu era Bret Hillary Beales. Era un personaj inventat în totalitate. Dar în timp ce-i privea tablourile, tot repeta cuvântul „profitabil”. Avea un tatuaj mic pe gleznă, un singur cuvânt - Sugar - scris cu litere dantelate chiar deasupra sandalei, dar în nici un caz, absolut, nici vorbă, NU era domnișoara Bret Hillary Beals. Nu, personajele astea inventate, criticul și patronul galeriei de artă și colecționara, îi spun în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mulțumită că lumina se Împuținase, era conștientă că are o Înfățișare tristă, obosită, și nu dorea să fie văzută așa. A tras de fustă să și-o Îndrepte, ar fi dorit să fi fost mai lungă, să-i ajungă până la glezne, ca o rochie musulmană austeră. — știi ce? Tu ar trebui să faci ce fac eu, iar eu ce faci tu. Tu ești bună să-ți pui viața În primejdie, iar eu aș fi perfect să stau Într-un birou făcând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din corp Îi era umbrită, când, dacă Întorcea ușor capul, plafonul Își schimba dintr-odată poziția, iar el părea mai Înalt. Era Înconjurat de persoane elegante, bărbați În costume occidentale sau În uniformă, femeile cu rochii lungi care le mângâiau gleznele. Purtau și bijuterii femeile acelea, coliere și brățări și cercei cum Adam nu mai văzuse niciodată. A Încercat să nu se uite În jur, să-și continue liniștit drumul. Necazul era că nu prea știa Încotro să se Îndrepte. Tineri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te mai plânge, maman, că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit bine dispusă Sidonia, mă bucur să te aud spunând asta, de obicei copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ultima butonieră, cine era interesat de dedesubturile ei n-avea decât să-și pună imaginația la lucru, trebuia să ai fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată, degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire și un chip cu o mobilitate a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce importanță avea ea oricând putea exclama: ah, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altă... — Și cum se face, mă rog frumos? îl întreba Fanny. Adrian se aplecă înainte și vorbi cu patimă adeptului convins: — Mai întâi faci un duș cald. Apoi îți usuci bine pielea. Pe urma îți îmbăiezi bine labele picioarelor și gleznele în apă caldă, pentru o mai bună circulație a sângelui. Apoi intri în sauna și te așezi sau te-ntinzi pe o bancă de lemn - cu cât e instalată mai sus, cu atât e mai fierbinte -, și acolo stai timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măr. A reușit după mai multe Încercări și doar după ce s-a descălțat. În timp ce-și lega șireturile bocancilor, a văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu slujba cum o duci? Mă descurc. Fac filmulețe publicitare și reportaje la televiziunea locală. Scenarist, regizor și operator. Regizor, carevasăzică. Visul tău... Așa mi se și spune: domnu' regizor. Și tu ce zici? Îi pot eu contrazice? Satisfacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
notat: schimb amintiri vechi cu vise noi. Cred că e o prostie. Regret uneori că nu sunt o femeie inteligentă. Mă consolează doar imaginea mea În oglindă, profilul mai ales. Proba de foc: lungimea coapselor, rotunjimea feselor, forța gambelor, transparența gleznelor. Totul făcut pentru Încălțări numărul 39. Un IQ onorabil, nu? N-am spus nimic despre sâni, gât, ochi , gură, piele. Până acum Însă, nimeni nu mi-a adus nici un reproș. În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu deșteaptă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea cu apa până la glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut tot drumul. Ea a avut timp să și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță a voinței exercitată prin presiune. Râul voia să mă tragă jos, să mă sfărâme și să mă facă la loc ca parte a inutilei și stupid de puternicei și pasionatei sale porniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]