774 matches
-
în glucide al dietei (o dietă bogată în glucide permite refacerea depozitelor de glicogen în aproximativ 24 de ore, în timp ce în cazul unei diete sărace în glucide refacerea depozitelor are loc în 8-10 zile). O întârziere în refacerea depozitelor de glicogen apare și dacă conținutul alimentelor în lipide este crescut, indiferent de conținutul acestora în glucide (11, 41). După un exercițiu fizic intens sau epuizant, se poate observa o scădere paradoxală a toleranței la glucoză, ca urmare a creșterii nivelului catecolaminelor
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
recent are și efecte persistente pe țesutul splahnic: crește absorbția intestinală a glucozei (19) și preluarea hepatică de glucoză (s-a observat că ingestia a 1g/Kg corp glucoză, după un exercițiu prelungit de intensitate moderată, crește sinteza hepatică de glicogen de la 0,7 la 1,3 mg/Kg-1/min-1/, timp de 4 ore după exercițiu) (8). Această capacitate crescută de refacere a depozitelor de glicogen hepatic, după un efort fizic, este importantă și din punct de vedere al unui exercițiu
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
1g/Kg corp glucoză, după un exercițiu prelungit de intensitate moderată, crește sinteza hepatică de glicogen de la 0,7 la 1,3 mg/Kg-1/min-1/, timp de 4 ore după exercițiu) (8). Această capacitate crescută de refacere a depozitelor de glicogen hepatic, după un efort fizic, este importantă și din punct de vedere al unui exercițiu ulterior, observându-se o corelație pozitivă între conținutul hepatic de glicogen și durata exercițiului. 3. Efectele efortului fizic la pacienții cu diabet zaharat Pe lângă îmbunătățirea
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
de 4 ore după exercițiu) (8). Această capacitate crescută de refacere a depozitelor de glicogen hepatic, după un efort fizic, este importantă și din punct de vedere al unui exercițiu ulterior, observându-se o corelație pozitivă între conținutul hepatic de glicogen și durata exercițiului. 3. Efectele efortului fizic la pacienții cu diabet zaharat Pe lângă îmbunătățirea controlului DZ, s-a observat că efortul fizic poate întârzia, sau chiar preveni, debutul DZ, la persoanele cu risc crescut. Din aceste motive, majoritatea pacienților diabetici
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
este, în general, scăzut. În această perioadă există însă risc crescut de hiperglicemie. Efectuarea exercițiilor fizice după-amiaza sau seara, crește riscul de hipoglicemie nocturnă, deoarece creșterea sensibilității la insulină, determinată de exercițiu, se extinde până în cursul nopții, iar depozitele de glicogen nu sunt complet refăcute. Reducerea dozei de insulină înaintea exercițiului fizic este întotdeauna necesară pentru evitarea hipoglicemiei. În general, pentru a putea efectua timp de 45-90 de minute un exercițiu fizic de intensitate moderată, fără risc de hipoglicemie, este necesară
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
mobilizarea preferențială a depozitelor viscerale de grăsimi, cu ameliorarea insulinorezistenței (37). Aceste efecte sunt secundare modificărilor metabolice adaptative pe care efortul fizic le produce la nivelul mușchilor scheletici, incluzând: creșterea proteinelor transportoare GLUT4 în fibrele musculare, creșterea depozitelor musculare de glicogen și a volumului mitocondriilor (21). Incidența hipoglicemiei este, în general, mai mică la acești pacienți comparativ cu cei cu T1DM, fiind crescută doar la cei ce fac efort fizic după ce și-au administrat tratamentul (16). Aici trebuie notat că, la
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
neuronii alfa - motori apar depozite de lipofuscina, neuronii manifestă fenomene de denervare, de cromoliza centrală și leziuni axiale; degenerarea celulelor coarnelor anterioare și a tracturilor corticospinali; - microscopia electronică: pune în evidență întreruperi miofilamentare la nivelul miofibrilelor, ștergerea arhitecturii, depozite de glicogen la nivelul sarcoplasmei; frecvent întâlniți sunt corpii membranoși, grasosi, laminații concentrice. EREDOATAXIA SPINOCEREBELOASA FRIEDREICH Simptomatologia - ataxia cerebeloasa este de obicei cea care atrage atenția asupra bolii, determinată fiind de tulburările de sensibilitate că și cele de tip cerebelos. Mersul este
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
foarte răspândit în plante, unde constituie pereții celulelor tinere, poate ajunge până la o proporție de 40 50%. În organismele animale conținutul glucidelor este mai redus, în general între 1-5%, cele mai răspândite glucide de origine animală fiind glucoza, lactoza și glicogenul, la care se adaugă și unele poliglucide cu rol structural. 2.4. Rolul glucidelor în organismul animal Formate în plante prin procesul de fotosinteză și ajunse apoi în organismul animal, glucidele constituie principalul component al hranei și totodată principala sursă
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sursă de energie a acestuia, asigurând până la 70% din energia necesară; în celulele organismului viu oxidarea glucozei reprezintă sursa imediată de energie, un gram de glucoză dezvoltând o energie echivalentă cu 4,1 kcal. Poliglucidul de rezervă din organismul animal glicogenul depozitat în ficat și mușchi eliberează la nevoie cantitatea de glucoză necesară în scopuri energetice sau de biosinteză. În organismul animal glucidele îndeplinesc și un rol structural (plastic) ca elemente de construcție ale celulei vii, intrând în constituția unor componente
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fructele coapte, struguri, flori, miere, alături de D-fructoză și zaharoză. Mierea de albine este un amestec echimolecular de D(+)glucoză și D()fructoză. Combinată, glucoza se află în glucide (maltoză, lactoză, zaharoză, celobioza), în numeroase glicozide și în poliglucide (amidon, glicogen și celuloză). Din combinațiile sale, glucoza rezultă prin hidroliză cu acizi sau pe cale enzimatică. În sânge, concentrația ei fiziologică variază între 0,8 1,2 g%. În cazuri patologice, ea apare în urină (diabet). În cantități mici se află în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
OH). Ca structură chimică maltoza este un *glucopiranozil 1,4 * glucopiranoză: Prezența hidroxilului glicozidic imprimă maltozei caracter reducător: prin oxidare blândă formează acidul maltobionic. De asemenea maltoza prezintă anomerie și prin urmare mutarotație. Maltoza reprezintă unitatea structurală a amidonului și glicogenului, care o eliberează prin degradare hidrolitică sub acțiunea enzimelor numite amilaze. În cantități mari maltoza se formează în semințele germinate (extractul apos de orz încolțit se numește malț, de unde provine și denumirea maltozei). Izomaltoza se găsește alături de maltoză în structura
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
eliberează prin degradare hidrolitică sub acțiunea enzimelor numite amilaze. În cantități mari maltoza se formează în semințele germinate (extractul apos de orz încolțit se numește malț, de unde provine și denumirea maltozei). Izomaltoza se găsește alături de maltoză în structura amidonului și glicogenului și este formată din două molecule de glucoză legate 1,6 *glicozidic, deci prin legătură monocarbonilică. Ca structură chimică este un *glucopiranozil 1,6 *glucopiranoză. Izomaltoza este reducătoare, prezintă anomerie ** deci și mutarotație Lactoza (zahărul din lapte) este un diglucid
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sau derivat), iar heteroglicanii eliberează 2 4 tipuri de oze sau derivați ai acestora. 2.7.1. Homopoliglucide (poliglucide omogene) Din grupa poliglucidelor omogene fac parte substanțe cu o largă răspândire în regnul vegetal și animal, cum ar fi: amidonul, glicogenul, celuloza, chitina, acizii sialici. 2.7.1.1. Amidonul Amidonul este larg răspândit în regnul vegetal ca glucidă de rezervă depozitat sub formă de granule în tuberculi, semințe. Granulele de amidon sunt caracteristice pentru fiecare specie vegetală în ceea ce privește mărimea, structura
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legăturile * 1,6 din amilopectină cu deramificarea acesteia; deci este o enzimă de deramificare. Maltoza rezultată din hidroliza amidonului este hidrolizată de maltază până la glucoză, care apoi este absorbită prin peretele intestinal al animalelor și metabolizată. 2.7.1.2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
1,6 din amilopectină cu deramificarea acesteia; deci este o enzimă de deramificare. Maltoza rezultată din hidroliza amidonului este hidrolizată de maltază până la glucoză, care apoi este absorbită prin peretele intestinal al animalelor și metabolizată. 2.7.1.2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen are o formă sferică pentru a corespunde la un spațiu mai restrâns. În interiorul sferei găsim trei tipuri de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen are o formă sferică pentru a corespunde la un spațiu mai restrâns. În interiorul sferei găsim trei tipuri de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil liber la C4 (capăt nereducător
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil liber la C4 (capăt nereducător); ramificații interioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil glicozidic liber (capăt reducător). Prin hidroliză acidă, glicogenul se transformă în dextrine, apoi în maltoză și final în glucoză. În organismul animal glicogenul este degradat la glucoză printr-un proces numit fosforoliză, catalizat enzimatic de fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ce are hidroxil liber la C4 (capăt nereducător); ramificații interioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil glicozidic liber (capăt reducător). Prin hidroliză acidă, glicogenul se transformă în dextrine, apoi în maltoză și final în glucoză. În organismul animal glicogenul este degradat la glucoză printr-un proces numit fosforoliză, catalizat enzimatic de fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în prezența fosfatului anorganic se eliberează treptat molecule de glucozo -1fosfat. Legăturile 1,6 din ramificații
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în prezența fosfatului anorganic se eliberează treptat molecule de glucozo -1fosfat. Legăturile 1,6 din ramificații sunt hidrolizate enzimatic de amilo 1,6 glucozidaze. Glucoza formată prin degradarea glicogenului asigură o glicemie constantă și reprezintă pentru animale o sursă importantă de energie. Excesul de glucoză se depune în ficat sub formă de glicogen de rezervă. 2.7.1.3. Celuloza este un poliglucid vegetal, component principal al pereților celulari
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
1,6 din ramificații sunt hidrolizate enzimatic de amilo 1,6 glucozidaze. Glucoza formată prin degradarea glicogenului asigură o glicemie constantă și reprezintă pentru animale o sursă importantă de energie. Excesul de glucoză se depune în ficat sub formă de glicogen de rezervă. 2.7.1.3. Celuloza este un poliglucid vegetal, component principal al pereților celulari ai plantelor, având rol de susținere. Masa moleculară a celulozei variază între 1,5 . 106 6 . 106. Celuloza pură este o substanță amorfă cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]