528 matches
-
în acel moment.) Prin ușile glisante ale bucătăriei m-am uitat afară. Ploua mărunt, dar Victor dormea pe verandă, tremurând, pierdut într-un vis, dezvelindu-și colții la un dușman necunoscut și nu s-a trezit când am deschis ușile glisante, am ieșit și m-am îndreptat în direcția din care veniseră sunetele acelor zgârieturi. Însă m-am oprit brusc atunci când luminile piscinei s-au aprins, apa devenind de un acvamarin luminos, apoi s-au stins la fel de brusc și apa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
partenerul de viață al lui Abe, dormea Încă. Nikki avea obiceiul, Încă din Statele Unite, să se uite până la patru dimineața la filme kung fu din Singapore, orașul lui natal. Și la Paris stătea treaz aproape Întreaga noapte. Chelnerul Închisese ușile glisante, astfel Încât somnul de mătase al lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fotoliul rulant cât și de persoanele care folosesc alte mijloace ajutătoare de mers. În vederea facilitării folosirii liftului de către aceste persoane se vor urmări următoarele aspecte: golul de ușă al liftului trebuie să fie de minim 80 cm; ușa va fi glisantă cu deschidere și închidere automată; în fața ușii de acces se va asigura un spațiu de 1,50 m x 1,50 m necesar pentru manevrarea fotoliului rulant; diferența de nivel dintre platforma liftului și palier va fi de maxim 2
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
facilita accesul persoanelor în fotoliul rulant, ușa se va deschide întotdeauna în direcția unde avem mai mult spațiu de manevrare a fotoliului rulant. Dacă spațiul nu ne permite se poate renunța la ușile clasice și se pot înlocui cu uși glisante sau pliabile, astfel fiind rezolvată problema spațiului și a mișcărilor/manevrelor suplimentare pe care bolnavul trebuie să le facă. Mânerele ușilor trebuie să fie mai îngroșate (cu ajutorul unor materiale textile etc.) pentru a permite o manevrare mai ușoară atunci când bolnavul
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
rulant, pentru ca aceasta să-l poată folosi în deplină siguranță, este între 40 și 120 cm, iar adâncimea va fi de maxim 50 cm, pentru ca accesul la lucrurile personale să fie mai ușor. Este ideal ca ușile dulapurilor să fie glisante sau pliabile astfel bolnavul nu va mai fi nevoit să facă manevre suplimentare într-un spațiu de cele mai multe ori redus. Dacă bolnavul se depalsează cu ajutorul cârjelor, atunci înălțimea minimă a rafturilor din dulap va fi de minim 90 cm, iar
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
sau genunchilor și astfel să-și piardă echilibrul. Ferestrele camerelor trebuie adaptate și ele la nevoile unei persoane cu dizabilități, astfel acestea se vor situa la o înălțime de 90 - 100 cm și este recomandat să se deschidă în sistem glisant având mânerul de deschidere/închidere la baza acesteia. Ușile de la camera de zi și dormitor vor respecata lățimea de minim 80 cm și se vor deschide întotdeauna spre interior pentru că spațiul de manevră este mai mare în comparație cu holul unde manevrabilitatea
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
mică a mamei mele sunteți logodiți. Oetsu și servitoarea trecură În camera de zi, să scoată tăvile de servit la masă. Oetsu simțea o Înfrigurare neplăcută, ascultând limbajul lui Hiyoshi și glasul său gălăgios, de copil de la țară. Deschizând ușa glisantă, Își strigă soțul: — Cina e gata. Văzu că soțul ei Își Încerca forța brațului cu Hiyoshi, al cărui chip se Înroșise ca focul, iar fundul i se ridicase precum coada unei viespii. Și Danjo se comporta ca un copil. — Cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Unul dintre ei se trezise și Îl deșteptase și pe celălalt, căci, cu un moment În urmă, se auzise un ușor foșnet și sunet de glasuri. Gândindu-se că-i atacau bandiții, amândoi Închiseseră ochii de frică. Hiyoshi deschise ușa glisantă și Înaintă, În genunchi. Sutejiro și soția lui deschiseră larg ochii. — Afară sunt bandiți, spuse băiatul. Mulți. Soțul și soția Înghițiră În sec, dar nu spuseră nimic. Păreau să-și fi pierdut graiul. — Ar fi Îngrozitor să dea năvală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Danjo că fusese dat afară de la magazinul de ceramică. — Oetsu, deschide ușa! Oetsu Încercă să-i mute gândul, susținând că vântul serii avea să-l Înfrigureze și să-i sporească durerile. Nu schiță nici un gest de a deschide ușa glisantă, până când Danjo Își pierdu răbdarea: — Proasto! strigă el. Ce contează dacă mai am de trăit Încă zece zile sau douăzeci? Deschide! Plângând, Oetsu se supuse, spunându-i lui Hiyoshi: — Nu poți decât să-l faci să se simtă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În toată firea, dar tatăl lor continua să le insufle o oarecare teamă. Așteptau neliniștiți. Cel de-al treilea fiu, Jinzaemon, se afla În călătorie spre o altă provincie. — E frig, nu-i așa? remarcă tatăl lor, când deschise ușa glisantă. Amândoi frații observară cât de tare Îi albise părul și cum slăbise. Te simți bine? Da, mi-e bine. Voiam doar să vă văd. E vârsta, cred, dar, uneori, mă simt foarte singur. — Te preocupă ceva, vreo problemă urgentă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
primăvara ulterioară nunții, devenise și mai egoistă și nerezonabilă. Soția sa Îl Învăța În fiecare zi ce Însemna perseverența. A, te-ai sculat. Te simți puțin mai bine? Își privi Ieyasu soția și, În timp ce vorbea, se pregăti să deschidă ușile glisante. Își spunea că, dacă soția lui bolnavă ar vedea frumusețea culorilor și a cerului de toamnă, avea să se binedispună. Doamna Tsukiyama părăsise odaia de convalescență și stătea În mijlocul camerei de primire, cu o expresie Înghețată pe fața ei lividă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Pe chipul lui se vedea că-i plăcea dimineața aceea. Dar, deodată, Își schimbă gândul: „Dacă fiica mea se va muta În altă parte, n-am să mai beau ceai ca ăsta.“ — Mă scuzați, se auzi o voce din spatele ușilor glisante. — Okoi? Când soția sa intră În cameră, Mataemon Îi dădu vasul cu ceai lui Nene. — Să pregătească Nene și pentru tine un ceai? Nu, eu beau mai târziu. Okoi aducea caseta unei scrisori, iar, la intrare, aștepta un mesager. Mataemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
chipurile luminate, când și când, de lumina care licărea. — Poftiți, vă rog. Mirele fu condus singur Într-o cameră separată. Tokichiro se așeză. Era o casă mică, având nu mai mult de șase sau șapte camere. Ajutoarele stăteau dincolo de ușa glisantă. Bucătăria se afla de cealaltă parte a grădinii Înguste și se auzea zgomot de vase spălate, iar mirosul de mâncare plutea spre el. Tokichiro nu observase prea multe În timp ce mergea pe străzi, dar acum, că se așezase, Își auzea bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Oda cât și, mai târziu, la Kiyosu. Astfel, făcea obiectul multor discuții. Tokichiro era și el cufundat În propriile sale gânduri cu privire la poziția pe care aveau s-o ia, până la urmă, Ieyasu și Castelul Okazaki. — Domnule Mire. Sunteți aici? Ușa glisantă se deschise. Tokichiro Își veni În fire. Sau, mai bine zis, Își reveni În firea de mire. Niwa Hyozo, un servitor al Seniorului Nagoya, intră Împreună cu soția lui. — Vom ține ceremonia tokoroarawashi, anunță Hyozo, așa că vă rugăm să mai așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cum? — Este o ceremonie străveche În care mama, tatăl și celelalte rude ale miresei vin să-l vadă pe mire pentru prima oară. Moment În care, soția lui Niwa Îi spuse lui Tokichiro: — Luați loc, vă rog. Și, deschizând ușa glisantă, Îi chemă pe cei care așteptaseră În camera alăturată. Primii care intrară, cu salutări, fură socrii, Asano Mataemon și soția sa, Okoi. Cu toate că se cunoșteau bine, respectară formalitățile ceremoniei. La vederea acestor două chipuri binecunoscute, Tokichiro se simți mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
faptul că Hanbei nu era prea robust. Din acest motiv, lecțiile erau, uneori, contramandate, iar vasalii rămâneau dezamăgiți. Și În ziua aceea, Hanbei făcuse eforturi prea mari și spusese că anula prelegerile de seară. La căderea Întunericului, puse ca ușile glisante ale casei să se Închidă În grabă. Vântul de seară, de pe cursul superior al râului Kiso, Îl făcea pe Hanbei, care avea oricum un fizic slab, să tremure de frig, cu toate că se apropia vara. — Ți-am așternut patul Înăuntru. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rogoz contempla acum lumina pâlpâitoare a lămpii. Fără Îndoială, era prea palid pentru ca patrula să-l creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu te-ai fi așteptat de la un om care cunoaștea doar sabia. Ușa glisantă se deschise și o femeie, a cărei Îmbrăcăminte și ținută dovedeau că nu era o servitoare, Îi aduse, cu grație, un vas de ceai. Puse castronul În fața lui, fără o vorbă, apoi se retrase, Închizând ușa după ea. Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lumină la față de satisfacție. Pe un ton mai oficial, Întrebă: — Dar, Domnule Mitsuhide, ce treburi vă aduc atât de departe de Echizen? Expresia lui Mitsuhide deveni gravă, În timp ce cobora, grăbit, glasul. — Mai e cineva aici? Întrebă el, privind spre ușa glisantă. — Nu vă faceți griji. Am expediat vasalii. Omul care păzește ușa este cel mai demn de Încredere vasal al meu. În afara celui care stă de gardă la intrarea coridorului, nu mai e nimeni În apropiere. — Adevărul este că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și-a norilor de-afară. Combinația dintre căldura verii târzii se adăugaseră și Îndelungatele ploi de toamnă dusese la o vreme atât de umedă, Încât până și frunzele aurii ale statuilor lui Buddha și desenele monocrome În cerneală, de pe ușile glisante, păreau mucegăite. — Nu vă critic că v-ați pripi, atunci când mai cer unele discuții, spuse Hideyoshi. Dar poziția shogunului este garantată de Curtea Imperială, așa că nu putem ignora problema. Iar acest lucru le va da inamicilor noștri un pretext pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și de la Osaka, din Îndepărtatele provincii de apus și chiar și din miazăzi și miazănoapte: fierari, pietrari, zidari, turnători, până și zugravi și tapetari - reprezentanți ai tuturor breslelor din țară. Faimosul Kano Eitoku fu ales pentru a picta ușile, paravanele glisante și plafoanele. Pentru acest proiect, Kano nu s-a bazat numai pe tradițiile propriei lui școli. Mai degrabă, s-a consultat cu maeștrii din toate școlile, apoi a creat niște capodopere, trimițând raze strălucitoare de lumină În lumea artelor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Și dacă priveliștea era Într-adevăr orbitoare, grandoarea donjonului cu cinci niveluri Întrecea orice descriere, privit fie de pe lac, fie de pe străzile orașului din vale sau chiar din curtea castelului propriu-zis. — Hideyoshi, ai venit, răsună glasul lui Nobunaga de după ușa glisantă Închisă. Camera, În mijlocul tuturor obiectelor din lac aurii, roșii și albaste ale Castelului Azuchi, era decorată cu o pictură simplă, În cerneală. Hideyoshi Încă se afla la o oarecare distanță, prosternat În odaia alăturată. — Cred că ai auzit, Hideyoshi. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Era mai mult sau mai puțin pregătit pentru o asemenea eventualitate, dar nu părea deloc atrăgătoare. În orice caz, locurile lipsite de lumină prin care umbla păreau să formeze un labirint complicat prin catacombele castelului. După un timp, o ușă glisantă grea se deschise cu zgomot. — Înăuntru! i se ordonă și, după ce făcu zece pași Înainte, se pomeni În mijlocul unei celule. Ușa se trânti În urma lui. De astă dată, Kanbei râse Într-adevăr, sonor, În Întuneric. Apoi, se Întoarse spre perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o misiune de la Seniorul Nobunaga. Solicitarea unei Întrevederi o făcu Într-un mod deosebit de sever și imperativ. Călugărul plecă, pentru a se Întoarce apoi repede să-l invite Înăuntru. Nobumori răspunse Încuviințând din cap și Îl urmă pe preot. Ușile glisante din hârtie ale clădirii cu acoperiș de stuf erau Închise, dar, dinăuntru, se auzea o tuse necontenită - probabil agravată de faptul că Hanbei Își părăsise patul de suferință pentru a-și primi oaspetele. Nobumori mai așteptă un moment afară. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
suferință pentru a-și primi oaspetele. Nobumori mai așteptă un moment afară. Înfățișarea cerului sugera zăpadă. Deși era Încă miezul zilei, la umbra munților din jurul templului domnea un frig amarnic. — Intră, Îl invită un glas dinăuntru. Un slujitor deschise ușile glisante, spre o mică odaie de primire. Făptura slabă a stăpânului său ședea pe jos, rezemându-se de perne. — Bine ai venit, salută Hanbei. Nobumori intră și spuse, fără nici un preambul: — Anul trecut, ți-am adus ordinul Domniei Sale de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fiul lui Kuroda Kanbei să fie executat imediat. Și, ridicând privirea spre cer, Nobumori se Îndepărtă, grăbit. Peste silueta lui ce se retrăgea și peste acoperișul imens al Templului Nanzen, fulgi de zăpadă cădeau oblic, Înălbind totul. — Doamnă! Dincolo de ușile glisante, tusea se Întrerupsese brusc, iar, În locul ei, se auzea, acum, glasul agitat al vasalului. Cu inima bătându-i puternic În piept, Oyu deschise ușile și privi Înăuntru. Hanbei zăcea pe podea, cu fața În jos. Șervețelul pe care și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]