382 matches
-
sînt capabile nici de o reală creativitate spirituală, nici de inițiativă socială. Toate invențiile importante, toate schimbările semnificative din istorie sînt opera indivizilor. În spatele fiecărei aparențe colective se ascunde o esență individuală, nicidecum invers. Cît despre cultul maselor, cît despre glorificarea rolului lor în societate, nu e decît o țesătură de declarații umflate, proferate de demagogi care, pe această cale, își ascund propria ambiție deșănțată, dacă nu cumva chiar ipocrizia. Sînt oare mulțimile inteligente? Și atunci cum se face că se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Lenin. În timpul vieții, toți cei apropiați lui, tovarăși de drum sau discipoli, vedeau în el pe unul dintre conducătorii partidului și ai revoluției sovietice. El însuși se considera a fi unul dintre ei. Se știe că s-a împotrivit oricărei glorificări a persoanei sale, incompatibilă cu marxismul, adeziunii fără discuții la ideile sale, incompatibilă cu știința și, în sfîrșit, supunerii fără crîcnire, incompatibilă cu democrația. "Lenin, declara revoluționara rusă Clara Zetkin, se comporta ca un egal printre egali de care era
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cam mult, matrozul nostru a reprodus doar... patruzeci și șapte, din cele cincizeci. Oricum, a fost aplaudat și i s-a oferit de băut de la multe mese, fiind decretat eroul serii. Eram și eu mîndru că am contribuit, modest, la glorificarea lui caransebeșeană. Ca să vezi, dintr-o joacă... O seară cu marele boem Pîcă 1972 sau 1973. În "România literară", pe pagina a doua, apărea, într-o vreme, o rubrică intitulată Confluențe. Rostul ei? Să publice oameni care nu sînt scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și în cultele misterelor și în filozofia stoică. În teologia creștină, conceptul de miles Dei sau miles Christi asuma o valoare complet nouă în fața culturii păgâne: caracteristica acestuia nu era doar lupta spirituală ori simpla obișnuință ascetică pentru atingerea unei glorificări escatologice. În acest concept, se regăsea voința de afirmare a libertății și a conștiinței proprii. 2.2.4. Tertulian Personalitate de natură pasională și contrară oricărui tip de compromis, Tertulian (155-230), unul dintre primii scriitori bisericești în limba latină, și-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând conceptul de patrie (Divinarum Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații cu o alta. Să ne gîndim puțin dacă avangardele nu mizează totul pe ceea ce Jacques Bouveresse numește “mitul interiorității”, iar John Barth “glorificarea experienței interioare” și dacă exterioritatea, așa cum apare ea de pildă În La Pensée du dehors a lui Foucault nu Înseamnă altceva decît nebunia și adevărul unui subiect destituit În dimensiunea sa socială pentru pregnanța celei vital-individuale : aceeași viziune Însuflețește uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci unul oportunist), de poezia patriotică intrinsecă, menită să trezească conștiința națională. De exemplu, autoarea spune: "Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot" este un fenomen rar în poezia militantă a anilor, un model exemplar de decență și domolire a poetaștrilor ditirambiști, ce nu fac obiectul acestei teze, cu toată densitatea lor în epocă. Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mishima) în fața unei fotografii reprezentându-l pe Sfântul Sebastian de Guido Reni, emoția derivată din pictura italiană barocă este cu atât mai de înțeles în măsura în care arta japoneză, chiar în stampele ei cu subiect erotic, nu s-a preocupat niciodată de glorificarea nudului, așa cum a făcut-o arta vestică. Acel corp musculos (al lui Mishima), împins până la extenuare (masturbându-se), căzut într-un abandon voluptuos al agoniei, nu ar fi apărut în nicio descriere a unui samurai executat 92. Mishima, Zenon, Hadrian: se
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
piesa într-un act Povestea vorbei (1907) și „poemul dramatic” Crăciunul (1912). Tot în categoria compozițiilor dramatice instructive se înscriu două texte ocazionale - De vorbă-n sat (1913, omagiere a memoriei lui Spiru Haret) și sceneta Veniți, copile scumpe (1918, glorificare a Marii Uniri) -, dramatizarea în versuri a unui roman de Carmen Sylva (Astra, 1905), o localizare (Bărbații noștri, jucată în 1890) ș.a. R.-N. a scris enorm și a fost citit în epocă, mai cu seamă romanele din prima perioadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Breton o face pe exemplarul din Arta magică trimis lui Lupasco este totodată mișcătoare și neliniștitoare: "Lui Stéphane Lupasco, cel dintîi calificat să pătrun-dă în aceste "umbre magice ale psihismului" (deși mă îngrozește gîndul că s-a putut preta la glorificarea unor măsuri inchizitoriale !) "11. Despre ce "măsuri inchizitoriale" putea fi vorba ? GEORGES MATHIEU ȘI CUȘCA LUI ARISTOTEL De fapt, în dedicația sa, Breton face trimitere la expoziția "Ceremonii comemorative ale celei de a doua condamnări a lui Siger de Brabant
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Marx). În secolul al XVIII-lea se operează identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
-lea se operează identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid din secolul al XV-lea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
constituie o poveste (figurativă) completă definesc schema canonică: • proba de calificare: eroul este înzestrat cu instrumente magice, invizibilitate, ubicuitate etc.; • proba decisivă: subiectul realizează acțiunea (acțiunile) cu care a fost mandatat (uciderea forțelor răului, eliberarea victimelor acestora etc.); • proba de glorificare: subiectul este recunoscut pentru ce este și ce a făcut (Harap-Alb îl demască pe spîn, Cenușăreasa este recunoscută ca prințesă etc.). Nucleul general al povestirii, performanța eroului este simetric încadrat (în amonte și în aval) de un contract, respectiv de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a Destinatorului și acceptare de către subiect a programului ce urmează să fie executat COMPETENȚĂ Achiziție a aptitudinii ce va permite realizarea programului sau "proba de calificare" PERFORMANȚĂ Realizarea programului sau "proba decisivă" SANCȚIUNE Compararea programului realizat cu contractul "proba de glorificare" (în ceea ce îl privește pe subiect) și "recunoașterea" (din partea Destinatorului) (J.M. Floch, 1995: 61) Performanța ca actualizare a programului, ca faire presupune competența (modalizată de verbele a trebui, a vrea, a ști, a putea să faci). Detectivul din romanele polițiste
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fie considerat doar ceea ce este operațional, situat la interfața calculatorului. În cadrul raportului filosofic artificial-natural, se remarcă, în diacronie, cu precădere două atitudini: una care protejează prevalența naturalului, ca amprentă a esenței sau a adevărului, iar alta care părtinește artificialul, ca glorificare a activității umane. Dacă filosofia în descendență tradițională atribuie naturalului un statut de necontestat, în timp ce artificialul este depreciat ca aparență a unei imitări a naturii „adevărate”, filosofia virtualității tehnologice desfide orice privilegiere. De pildă, acest recent tip de mintal respinge
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o anatomie a trupului uman în cadre tehnoștiințifice digitale, tridimensionale și specifice realității virtuale (de la tehnologiile razelor X utilizate în tomografia computată sau XRAY Computed Tomography - XRAY-CT - la câmpurile ultrasonice cu rezonanță magnetică sau Magnetic Resonance Imaging - MRIĂ. Constituind o glorificare a „cărnii digitale”, acest proiect are în vedere regândirea proprietății personale asupra corpului deopotrivă în viață și după moarte, în realitatea fizică și în spațiul numeric, ridicând întrebări, nu doar ontologic-medicale, ci și sociale, politice și etice. Proiectul construiește două
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reintrare răsunătoare în scenă, după ce fusese suprimată în anii stalinismului, în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost revitalizate de această revoluție canonică. O conlucrare simbiotică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
drept de apel și cum să creeze. Opera cinematografică trebuie să realizeze o reprezentare corectă și concretă istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară, care să educe masele în chip socialist. Subiectele sunt limitate drastic de o temă unică obligatorie : glorificarea eroismului în luptă și muncă al omului nou sovietic în beneficiul statului socialist. Filmul trebuie să îndeplinească patru cerințe : ideinost, angajarea în susținerea unei idei sau ideologii cu valoare social-politică ; narodnost, popularitate și accesibilitate pentru a fi receptat de popor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se derusifica, filmul românesc încă nu. Studii de caz Răsună valea (1950) sau Justiția robelor murdare N-a fost nici o problemă pentru regizorul Paul Călinescu să treacă de la România în lupta contra bolșevismului, documentar de propagandă realizat în 1942, la glorificarea lui „Stalin și poporul rus, Libertate ne-a adus”. Faptul nici nu părea prea grav din punct de vedere moral. Literatura română, de pildă, avea în 1950 un trecut glorios. Eminescu, Caragiale, Arghezi, Sadoveanu, Blaga, Bacovia, Barbu, Rebreanu ar fi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă, prin acel "cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasa a marilor cu sare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
legată de pământul dacic exista deja în conștiința istorică încă din generația anterioară a manualelor școlare, care au evidențiat existența unui genius loci exprimat prin spiritul de neatârnare al dacilor (Albineț, 1845; Moldovan, 1866). Pozitivarea caracterului războinic al dacilor, prin glorificarea patimei dacice pentru slobozenie, va atinge o nouă culme în manualul lui Heliade Rădulescu (deși acesta nu îi asimilează în patrimoniul genetic al românilor). Dacă până acum, Decebal era blamat, printre rânduri sau de-a dreptul explicit, și portretizat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să sacrifice necondiționat adevărul în numele crezului național. Accente aparținând ambelor curente sunt reperabile în literatura didactică prin care s-a consolidat memoria istorică românească. Efuziunea naționalismului pasional se manifestă în idealizarea purității, glorificarea neamului și eroizarea trecutului românesc. Rezultatul este un elaborat ideologic pe post de memorie națională, exprimat în formula sa cea mai cristalină în prefața programatică a manualului semnat de C.C. Giurescu: Urmărind desfășurarea sbuciumatei dar frumoasei noastre istorii, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va fi ghidat în expunerea sa istorică de principiile "sobrietății și preciziunii", și că vă evita resortul la "înfloriri retorice sau poetice", și va reuși să se și țină de cuvânt, întrucât narativa sa este aproape de arhetipul naționalismului critic. În locul glorificării măreției eroice a trecutului românesc, D.D. Patrașcanu (1937) este deplin conștient de statutul minor și locația periferică a istoriei autohtone în contextul istoriei universale. Într-o remarcabilă declarație de umilință istorică și modestie națională, Patrașcanu recunoaște că "istoria popoarelor apusene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
idealizarea trecutului în memoria colectivă se produce "natural", fără promovarea realizată de către o ideologie specifică. În schimb, toate celelalte secvențe ale crescendo-ului patosului naționalist sunt produsul unei asidue munci ideologice și expresii ale unui "narcisism colectiv" din ce în ce mai exacerbat; b) glorificarea trecutului și eroizarea acțiunilor istorice - un grad superior de patetism se atinge prin glorificarea trecutului și eroizarea protagoniștilor majori ai istoriei (fie ei individuali - personalități istorice singulare, ori colectivi - categorii sociale, agenți corporativi de tipul Poporului, Națiunii, Partidului); c) monumentalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]