571 matches
-
35; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 122-125; Luminița Marcu, Birgitta Trotzig în românește, RL, 1999, 13-14; Dicț. analitic, II, 293-296, IV; 574-576; Dimisianu, Lumea, 280-284; Grigurcu, Poezie,II, 106-111; Ungureanu, La vest, II, 95-101; Dicț. esențial, 510-512; Tatiana Rădulescu, Glose la jurnalul suedez, VR, 2001, 1-2; Matei Călinescu, Vocile memoriei, „22”, 2001, 585; Matei Călinescu, O scrisoare deghizată, RL, 2002, 41; Mircea Iorgulescu, Anatomia sufletului, „22”, 2002, 659; Gabriela Adameșteanu, O carte pentru recitit, „22”, 2003, 677-679; Manolescu, Enciclopedia, 487-489
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
patronată de Nae Ionescu, rămâne până astăzi o demonstrație de excelență în istoria presei religioase și încă o dovadă că nici un timp nu este prea sărac pentru ca oamenii să caute și să afirme adevărul. „Cunoașterea de împrumut” se dorește o glosă resemnată pe marginea întrebării puse de Sf. Antonie cel Mare filozofilor din pustie: „Ce vine mai întâi: mintea sau cuvintele (noûs y grámmata)?” (Vita Antonii, 73). Provocarea este reluată în alți termeni și transmisă tuturor celor furați, ca și subsemnatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă condiția lui Zaheu înaintea Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice în opera lui Christos Yannaras. O notă bibliografică oferă detalii despre traiectoria textelor înainte de culegerea lor în acest volum. Toate eseurile reluate aici apar într-o formă complet modificată. Pentru că ne-am dori reînviată și tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
occidentali propun sistematic soluții salvatoare doar pentru natură, nu și pentru om. Or, teologia ortodoxă ne spune că doar restabilirea legământului dintre Creator și creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și puncte de suspensie. Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice pentru o dublă lectură: mai întâi lectura hermeneutică (speculatio), iar apoi citirea repetată, duhovnicească (ruminatio)1. Renașterea permanentătc "Renașterea permanentă" Luate în întregime, catehezele părintelui Emilianos par o glosă prelungită la un verset din Sf. Pavel: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (I Corinteni 4, 15). În acord cu mistica ioaneică, exigențele apostolului reprezintă și orizontul de legitimitate al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
folosită pentru a denumi o crescândă varietate de orientări, care acoperă tot spectrul Stânga-Dreapta, uneori atingându-i extremele. În Statele Unite, de pildă, unde idealuri ca piața liberă și libertatea sunt la temelia Constituției, acest text sacrosanct ale cărui lecțiuni și glose constituie discursul democrației americane; se (auto)numesc liberali și cei care în Europa ar fi considerați socialiști sau comuniști. Fenomenul merită o atenție specială: pseudoliberalii americani de stânga, care au preluat într-o manieră specifică și uneori au redus la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pronunțat ca atare, în loc de neaoșul bărbie; și, mai ciudat, halenă în loc de respirație grea/urât mirositoare ș.a.m.d.) ori inginerie (de unde, prin căderea în registrul popular, ne vin celebrele manșaler și chiuloasă), va scăpa oricărei presiuni normative. E o simplă glosă resemnată pe tema endemicului clivaj dintre limba naturală și discursul intelectual, veche pacoste românească, mult încurajată după 1989 de apariția unor sisteme normative paralele (pentru a nu mai vorbi de criteriile ad-hoc elaborate în mai multe edituri - acolo unde există
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Prietenă, iară tâmpa dezmerdare Cu bogătatea și cu boieria. Cuvântul buiecia a fost transcris boieria. Cuvântul buiecia este un derivat al substantivului buiac, cu sensul de răsfățat, nechibzuit, zburdalnic, nebunatic. Introducerea cuvântului boierie a prilejuit, În climatul anilor de atunci, „glose de «critică socială» de-a dreptul vulgarizatoare și ridicole” (Funeriu, 1995, p. 13), fiindcă Întregul context este interpretat din această perspectivă. Un alt exemplu de transcriere eronată provine dintr-o poezie populară. Un culegător a transcris un vers astfel: „Vântul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Iași. Jordan, R.R., 1980, 1989, Academic Writing Course, Collins Study Skills in English, Londra, Glasgow. Laggett, Glenn; Mead, David C.; Charvat, William, 1978, Handbook for Writers, ediția a VII-a, Englewood Cliffs, Prentice Hall Inc., New Jersey. Lăzăreanu, Barbu, 1958, Glose și comentarii de istoriografie literară, Editura de Stat pentru Literatură, București. Lăzărescu, Georgeta, 1966, Introducere În metoda de indexare ordonată, Academia Republicii Socialiste România, Centrul de Documentare Științifică, București. Li, Xia; Crane, Nancy B., 1993, Electronic Style: A Guide to
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a IV-a, St. Martin’s Press, New York. Wilber, Rick, 1997, The Writer’s Handbook for Editing & Revision, NTC Publishing Group, Lincolnwood, Illinois. Williams, Joseph M., 1990, Style: Toward Clarity and Grace, University of Chicago Press, Chicago. Zaciu, Mircea, 1970, Glose, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Zinsser, William, 1985, On Writing Well, ediția a III-a, Harper & Row, New York. 1 Textul de față este prelucrat (rezumat, emendat, adaptat) după volumul Tehnoredactarea. Noțiuni elementare de prezentare grafică și poligrafică a cărții, Editura Teora, București
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici, la fel preocuparea de a-l instrui și familiariza, prin intermediul unor glose, adnotări rezumative, cu universul mitologic clasic. Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
recenzii, apoi eseuri și articole de critică literară în aproape toate revistele culturale și literare din țară, iar după 1989, abordează și publicistica politică. Debutează editorial în 1988, cu volumul de eseuri După Socrate. Concepute ca o suită de note (glose) și „subnote” ale unui text de bază (care, însă, „lipsește” din carte), „eseurile despre spiritul ironic în literatură” din volumul După Socrate stau sub semnul unei strategii (auto)ironice. Autorul a adoptat atitudinea și stilul de gândire deduse din modelul
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte glose, propune un jurnal de lecturi din literatura română și străină, cu precădere franceză, ce dezvăluie sensibilitate receptivă destul de largă, dar și un ferm concept de valoare. Pentru el, Tristan Tzara e o „glorie de music-hall”, iar proza unor E. M. Remarque
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
166-172; Gheorghiu, Reflexe, 29-33, 55-65; Dimisianu, Roman și personaj, RL, 1984, 25; Nicolae Manolescu, Castor și Pollux, RL, 1984, 27; Paul Dugneanu, Nicolae Breban, „Drumul la zid”, LCF, 1984, 37, 38; Steinhardt, Un personaj literar, ST, 1984, 11; Ion Vlad, Glose la un roman al condiției umane, ST, 1984, 12; Dobrescu, Foiletoane, III, 74-82; Condurache, Portret, 26-30; Odangiu, Romanul, 105-117; Moraru, Textul, 76-78; Manea, Contur, 59-62; Ungureanu, Proza rom., I, 529-549, 579-610; Iorgulescu, Prezent, 192-196; Sorescu, Ușor cu pianul, 170-180; Holban
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
II, 15-22; Philippide, Considerații, I, 106-112; Pavel Bellu, Blaga în marea trecere, București, 1970; Mariana Șora, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, București, 1970; Negoițescu, Însemnări, 67-82; Paleologu, Spiritul, 73-94; Balotă, Labirint, 315-317; Drăgan, Aproximații, 171-176; Zaciu, Glose, 77-95; Negoițescu, Lampa, 11-14; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 64-92; Marin Bucur, Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; Nicoletta Corteanu-Loffredo, Profili di estetica europea, Roma, 1971, 13-91; Ulici, Recurs, 59-68; Manolescu, Teme, I, 58-60, II, 74-77, 100-102; Crohmălniceanu, Literatura, I
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
punct de vedere, avem de-a face cu un hiperdocument, un singur mare context cultural, care, în mod virtual, poate deveni un bun pentru fiecare. Oricare ar fi textul (mesajul) transmis, el va stârni reverberații, peritexte în chip de comentarii, glosă, critici, contestări etc. Va fi, cu alte cuvinte, multiplicat prin alte minți și voci, prin infinite prefaceri în timp și spațiu, prin punerea în contact a miilor de oameni, prin nebănuite schimburi intersubiective. Cyberspațiul ființează asemenea unui hiperdocument în transformare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cu diverse prilejuri. Între materia acelor conferințe și forma lor actuală există diferențe uriașe, dar nucleul a rămas neschimbat. Mulțumesc călduros tuturor celor care mi-au dat ocazia să-mi expun public opiniile, plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu și de la glosele Părinților, asupra câtorva teme fierbinți ale actualității teologice, În cadrul următoarelor instituții: Wiessenschaftskolleg din Berlin, Universitatea Paris IV-Sorbona, Teatrul Național București, Institutul Catolic din București, Universitatea din Torino, Colegiul Noua Europă, Institutul Greco-catolic din Oradea, Facultatea de Teologie din Pitești, Universitatea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
agenție de publicitate și colaborează la „Sydney Morning Herald” și „The Australian”. În anii ’70, își adună în volume, prin fotocopiere, articolele din presa literară interbelică. Înainte de cartea de debut, B. publicase în reviste o suită de articole despre Eminescu: glose, al căror liant poate fi considerată perspectiva etnopsihologică și psihanalitică a abordării (cea dintâi, mai ales, la ordinea zilei în epocă). Autorul are marota determinismelor, crezând a putea deduce din etnosul „mixt” al poetului (slav, romanic, mongol chiar) tensiuni ale
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
domnișoara Pogany, București, 1977; Olimpul Diavolului. Panorama-n sălcii plângătoare, București, 1981. Traduceri: Pablo Neruda, Gloria și moartea lui Joaquin Murieta, București, 1972 (în colaborare cu Rosalia Bianu). Repere bibliografice: Martin, Poeți, I, 78-84, II, 84-89; Piru, Panorama, 196; Sorianu, Glose, 117-120; Drăgan, Aproximații, 196-200; Perpessicius, Lecturi, 27-31, 294-298; Călinescu, Literatura, 183-185; Ciobanu, Panoramic, 44-51; Ciobanu, Incursiuni, 93-97; Piru, Poezia, I, 324-329; Laurențiu, Eseuri, 49-55; Cândroveanu, Poeți, 38-43; Lit. rom. cont., I, 222-227; Cândroveanu, Printre poeți, 34-39; Alexandru Balaci, Cuvânt despre
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete sub raportul contribuției proprii. Ceea ce îi înviorează scrisul sunt nu metaforele, rare și artificioase, ci fluxul amintirii, evocările, cu deosebire cele plasate în ambianță ieșeană, dând austerelor glose ceva culoare și un pic de fior. Seriozitate și rigoare dovedesc monografiile pe care B. le-a consacrat unor glorii ale teatrului ieșean - Matei Millo (1963), unde interpretul preferat al lui V. Alecsandri e văzut ca un „reformator pe linia
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
dramele istorice ale lui Alecsandri, opera lui Heliade-Rădulescu și scrierile lui Grigore Alexandrescu. În colaborare, a publicat bibliografii referitoare la scrierile lui N. Bălcescu, V. Pârvan, A. P. Cehov sau la ecouri iberice și hispano-americane în România, precum și o culegere din glosele lui B. Lăzăreanu. Cea mai importantă contribuție a lui B. este însă „descrierea bibliografică” a presei românești din perioada 1907-1918, cuprinsă în volumul al doilea din Publicațiile periodice românești, elaborat în colaborare cu Georgeta Răduică și Neonila Onofrei (1969). Este
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
proză necunoscută, pref. edit., București, 1936; V. Alecsandri, Drame istorice, introd. edit., Craiova, 1937; I. Heliade-Rădulescu, Scrieri literare, introd. edit., Craiova, 1939, Scrieri politice, sociale și linguistice, Craiova, [1942]; Grigore Alexandrescu, Opere complete. Poezii și proză, București, 1940; Barbu Lăzăreanu, Glose și comentarii de istoriografie literară, București, 1958 (în colaborare cu Ion Crișan). Repere bibliografice: Al. A. Philippide, N. Filimon, „Ciocoii vechi și noi”, ediție îngrijită și comentată de G. Baiculescu, ALA, 1931, 545; Perpessicius, Opere, V, 92-96, IX, 215-219; Dan
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
Camilar). Dar titlul de referință din bibliografia lui C. îl reprezintă Dosarul Bacovia, o masivă exegeză, proiectată în trei volume, dintre care a apărut numai primul, în 1999, Eseuri despre om și epocă (următoarele intitulându-se O descriere a operei, glose, jurnal și Triumful unui marginal). Folosindu-se de întreg arsenalul istoriei literare (de la documentele de arhivă până la mărturiile contemporanilor), C. nu ezită, atunci când e cazul, să apeleze și la instrumentele sociologiei, ale istoriei etc. Pentru a elucida sau măcar spre
CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
românesc păstrat). La cele 42 de grafeme chirilice, s-au adăugat, la noi, încă două, - Ô -pentru a marca dz (în cuvinte ca geamăn, paragină ș. a.) și ä - pentru î nazal (în poziție inițială), atestate pentru prima dată în glose românești din texte slavone în 1454 și, respectiv, 1499. Împreună cu aceste inovații românești, alfabetul chirilic a continuat să fie folosit în texte scrise în limba română până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acest alfabet s-au păstrat
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]