875 matches
-
de sus până jos În in, indiferent de sezon. „Homosexualii, spunea el, au dreptul să nu se supună regulilor modei. Ne-am câștigat acest drept.“ Chiar și acum, de-abia ieșit de pe terenul de tenis, reușise să-și pună o glugă albă din in. — Ce faci, superbă domnișoară? Hai, vino, sunt sigur că Will se Întreabă pe unde suntem și știu că fata cea nouă ne-a pregătit ceva minunat de mâncare. Gentleman perfect, ca Întotdeauna, Îmi luă geanta umflată, tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
băgat în Buick și a pornit mașina, legând firele de contact. L-a înțepat pe Marty cu o doză, l-a dus în apartamentul din Hollywood, l-a injectat și cu celelalte trei doze și i-a îndesat în gură gluga unui halat de baie, ca să nu vomite sânge pe el când aveau să-i plesnească arterele cardiace. Inima lui Marty a explodat puternic. Coleman l-a strangulat, golindu-l și de viața care mai rămăsese în el, i-a crestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fin de pe mâner, reprezentând un șir de cocori zburând deasupra unui câmp de crizanteme. - O kagami, spusese Midori, cu aproape doi ani În urmă, nu este doar o oglindă. Coborâseră de pe muntele Iga, travestiți În călugări pelerini. Midori purta o glugă care Îi ascundea părul și trăsăturile. Aveau misiunea de a afla câți samurai se află În castelul unui daimyo care refuzase să recunoască autoritatea shogunului, alăturându-se trupelor rebele. Drumul trecea pe malul unui lac ale cărui ape i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
confuzie la mijloc. - Nu e nici o confuzie, răspunse călugărul, cu același zâmbet. - Atunci... știi cum mă numesc? - Dar tu știi cum te numești? Ștefănel nu-și arătă mirarea. Dar era limpede că acest călugăr Îmbrăcat Într-o rasă galbenă, cu glugă, purtând pe umăr o traistă ponosită și aproape goală, este de o inteligență ieșită din comun și dispune de calități spirituale bine formate. Îl privi din nou, mai cu luare aminte decât prima oară. Era puțin mai scund, foarte suplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi și peticit era ruptă. Pesemne că, pe unde umblase În căutare de hrană, bătrânul fusese din nou lovit de trecători sau de vreo patrulă de ieniceri. Avea parcă gesturi mai Încete, ca și cum ar fi suferit de o boală grea. Gluga Îi acoperea Însă chipul, iar pictorul nu reuși nici acum să distingă nici o trăsătură. Simțea, Însă, o nemărginită milă față de acel om nevoit să supraviețuiască cu atâtea umilințe În fața celui mai de temut palat al capitalei imperiului. Pe poartă ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită. Cerșetorul. Alexandru Îl observă atent, cu ochiul deprins să deslușească portrete sau trăsături interioare chiar și acolo unde nu părea a fi nimic deosebit. Dar, din nou, nu reuși. Ori, tocmai acesta era lucrul ciudat. Oricine Își dezvăluie, involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit la cel mai mic semn de nesupunere. Jonathan află curând că monitorii sunt adevărații stăpâni ai acestui univers și că el, ca elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de o parte și de alta, cu o mișcare exagerată obscen de grămezile de bagaje legate de spatele lor. Conducătorii lor smucesc vârtos de funie și le îndeamnă cu cântece și fragmente de vorbe zeflemitoare. Adesea, când își mai așază gluga burnusului ca să-l ferească de soare își strecoară mâna în interiorul acestuia și-și trece degetele peste contururile cicatricei de pe gât. De acum, călătoria asta este totul. Nu se gândește să ajungă undeva. În noaptea asta va dormi sub cerul nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amețitor cu pământul, iar în adânc, ape învolburate, ce-l sugeau parcă inexorabil. Înainte de a fi atins valurile, Homer, care nu știa să înoate, avu prezența de spirit să-și tragă peste cap gulerul hainei, ca pe un fel de glugă, iar manșetele mânecilor, ca pe niște mănuși. Știa că aceasta îl va salva de la înec. Într-adevăr, de cum atinse zona lichidă, trupul său fu acoperit de o peliculă care, pe de o parte îl izola, iar pe de alta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un portar de fotbal neînfricat, care nu se codea atunci când trebuia să se arunce după minge la picioarele adversarilor. Într-o zi, pe vremea grădiniței, Îi luase pe cei trei prieteni la ea acasă și, În fundul curții orătăniilor, după o glugă de coceni, Îi convinsese să-și dea cu toții chiloții jos, ca să vadă ce are fiecare acolo. Băieții, când o văzuseră despuiată, se cutremuraseră, căci ea nu le semăna Întru totul: În loc de ce aveau ei, la Floare se zărea o crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi. Fă aranjamentele necesare, Genemon. — E mai probabil ca oamenii să vă vadă la poalele muntelui, decât pe muntele propriu-zis. Ar fi extrem de neplăcut să se ducă vorba printre săteni că Seniorul Mitsuhide a ieșit la plimbare. Mai bine trăgeți-vă gluga pe față, cel puțin până ajungem la Hiyoshi. Mitsuhide trase gluga, astfel că nu i se mai văzu decât gura. — Aveți haine simple și șaua unui războinic de rând. Nimănui nu-i va trece prin cap că sunteți Seniorul Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă vadă la poalele muntelui, decât pe muntele propriu-zis. Ar fi extrem de neplăcut să se ducă vorba printre săteni că Seniorul Mitsuhide a ieșit la plimbare. Mai bine trăgeți-vă gluga pe față, cel puțin până ajungem la Hiyoshi. Mitsuhide trase gluga, astfel că nu i se mai văzu decât gura. — Aveți haine simple și șaua unui războinic de rând. Nimănui nu-i va trece prin cap că sunteți Seniorul Akechi Mitsuhide. Dacă mă tratezi cu atât de multă curtenie, oamenii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Genemon de a pune întrebări. Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de puțin să-l întâlnească. Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață tinerească. Sprâncenele lui erau de un alb pur și arăta ca o barză îmbrăcată în sutană de călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, încă îi mai era înfășurat în glugă. Nene veni din spatele soțului îi și-i vorbi încet: — Mama ta ți-a ieșit în întâmpinare. Hideyoshi se duse repede spre mama lui și i se prosternă la picioare. — Ți-am făcut atâtea necazuri, Mamă. Te rog, iartă-mă, fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie mai presus de orice cuvinte. — Drumul pe care l-ai ales a fost plin cu greutăți de neînchipuit, spuse ea. Iar anul trecut, mai cu seamă, n-a fost deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rivalizeze cu al inamicilor. O CEAȘCĂ DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea încă un grup de oameni. Călugărul se apropie de ofițer și-i spuse câteva cuvinte. Un scurt răstimp, păru să domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească, în cele din urmă, întreaga lume. Nu mai erau pure speculații într-o doară, ci o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul lăncii. Avea patruzeci și opt de ani, aceeași vârstă cu a lui Hideyoshi. Hideyoshi nu avea nici un fiu; Shonyu, însă, avea trei cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără nici un fel de răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui Hideyoshi. Își struni calul și păru gata să dea un ordin, dar femeia de sub brazi dispăruse deja. În noaptea aceea, Hideyoshi primi în tabără un platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul lui nu se oprea din fugă, în debandada generală. Dimpotrivă, numai un paj teribil de tânăr, având doar vreo cincisprezece-șaisprezece ani, se mai apropie de el, șovăitor. Aducând de căpăstru un cal rătăcit, i-l oferi stăpânului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eliberat de orice griji. Calm, aruncă lumii din jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Unii dintre soldații săi cu glugi negre rămăseseră totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]