587 matches
-
explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este masculin. Prin urmare, este posibil să se afirme că Sophia, Fiica lui Dumnezeu, este bărbat și tată. Influența lui Filon asupra primelor teorii creștine ale Logosului a fost covîrșitoare 223. A exercitat el oare o influență și asupra mitologiei gnostice? Din perspectiva noastră, chestiunea formulată astfel nu este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului biblic și ar putea să mai genereze multe altele, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al invidiei și răzbunării venind din partea Demiurgului. Domeniul de aplicare a regulilor exegezei inverse depășește Vechiul Testament. Cainiții despre care vorbește Irineu 225 fac din Cain și Iuda singurii veritabili reprezentanți ai Pleromei, considerîndu-i a fi cei care sădesc sămînța revoluției gnostice Într-o lume dominată de legile Demiurgului rău. Potrivit unei interpretări care l-ar fi Încîntat pe Jorge Luis Borges, Iuda „a fost singurul dintre apostoli care a cunoscut adevărul și a dus la Îndeplinire misterul trădării”; nu e de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
poate genera un sistem, cei mai mulți dintre gnostici nu erau atît de plenar revoluționari. Fără nesfîrșitele lor ezitări În fața soluțiilor posibile, care constituie tot atîtea elemente constructive ale mitului gnostic, nu am avea astăzi impresionanta mulțime de transformări produsă de gîndirea gnostică, atît de caracteristică pentru extraordinara libertate a acesteia din urmă. Este interesant de observat că un istoric și teoretician al literaturii ca Harold Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vreme mai mulți savanți au definit gnosticismul drept un caz de „antisemitism acut” manifestat În primele secole ale erei creștine. Oricît am Încerca să ținem seama de faptul că numeroși savanți nu admit Încă existența unui larg spectru de atitudini gnostice față de iudaism, termenul de antisemitism este mai degrabă deplasat. Respectînd distincția pe care o fac F. Lovsky și Jules Isaac, ar trebui să evităm echivalarea antiiudaismului teologic cu acel set incendiar de emoții, de sentimente și de atitudini personale prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acel set incendiar de emoții, de sentimente și de atitudini personale prin care se caracterizează antisemitismul 228. Nu există nici un text gnostic antisemit (Însă există cîteva astfel de texte ale creștinismului timpuriu) și, am putea adăuga, nu există nici o scriere gnostică ce ar putea fi calificată drept antiiudaică În totalitatea sa. După cum a remarcat, În mod foarte pertinent, Karl-Wolfgang Tröger, În scrierile gnostice se manifestă uneori „atitudini”, „concepte”, „tendințe”, „topoi” și, eventual, „curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antisemit (Însă există cîteva astfel de texte ale creștinismului timpuriu) și, am putea adăuga, nu există nici o scriere gnostică ce ar putea fi calificată drept antiiudaică În totalitatea sa. După cum a remarcat, În mod foarte pertinent, Karl-Wolfgang Tröger, În scrierile gnostice se manifestă uneori „atitudini”, „concepte”, „tendințe”, „topoi” și, eventual, „curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință lista unui mare număr de topoi antiiudaici din literatura gnostică 230. Însă pe baza aceleiași „hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare a gnosticilor va da naștere și unui mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un MÎntuitor era, la vremea respectivă, una dintre trăsăturile proeminente pe care gnosticismul le avea În comun cu creștinismul. Știm, de asemenea, că În secolul al III-lea era la modă, printre platonicieni de ortodoxie Îndoielnică, să se compună texte gnostice; și, Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și fi aflat locul În colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În disprețul lor față de acea variantă contrafăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În disprețul lor față de acea variantă contrafăcută de platonism fariseic care era În ochii lor creștinismul, ar fi dorit să elimine din miturile gnostice inventate de ei orice urmă de creștinism și ar fi optat, În multe cazuri, pentru o varietate de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care nu acordă nici Bibliei prea mare atenție. Este ciudat faptul că pînă și aceștia rețin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ucide pe cei ce mănîncă din roadele lui236. Gnosticii lui Epifaniu resping Vechiul Testament, În ciuda faptului că se folosesc de el În scopuri polemice 237. Scrisoarea către Flora a lui Ptolemeu constituie un excelent exemplu al acelei doctrine valentiniene care, rămînÎnd gnostică În privința utilizării miturilor, se aproprie de platonism și de creștinism În evaluarea dată Demiurgului 238. Originea Legii este o chestiune dificilă, afirmă Ptolemeu, În consens cu filologia modernă, deoarece se compune nu dintr-unul, ci din cinci straturi diferite: sentințele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
similar de „interpretare greșită creatoare” este aplicat și celorlalte episoade ale Genezei care sînt semnificative din punct de vedere al interpretului gnostic. S-ar putea ca utilizarea prea frecventă a expresiei lui Harold Bloom să creeze impresia falsă că procedeele gnostice n-ar fi legitime. Ele sînt, Într-adevăr, ilegitime din punctul de vedere al tradiției, nu Însă și din punct de vedere logic, În măsura În care Încearcă să dea un Înțeles rezonabil unei narațiuni mitice care, luată ca atare, se dovedește plină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fac recurs la aceste trucuri ilogice. În tentativa lor de abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare episod. Atunci cînd interpretarea gnostică a Genezei ajunge la Șarpe, direcțiile principale ale narațiunii gnostice sînt deja limpezi. Șarpele poate acoperi doar cîteva posibilități logice: el este bun, rău sau neutru. Dacă este bun, atunci și Pomul Cunoașterii trebuie să fie bun, iar Șarpele poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare episod. Atunci cînd interpretarea gnostică a Genezei ajunge la Șarpe, direcțiile principale ale narațiunii gnostice sînt deja limpezi. Șarpele poate acoperi doar cîteva posibilități logice: el este bun, rău sau neutru. Dacă este bun, atunci și Pomul Cunoașterii trebuie să fie bun, iar Șarpele poate fi, de dragul economiei, o deghizare a unuia dintre personajele bune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numai necazuri. Însă sistemul pus În acțiune de gnostici nu s-a epuizat. El s-a manifestat În așa-numitele curente dualiste nou-apărute, realizîndu-și Încă multe din potențialități. 16. Variațiuni docetiste Nu numai Vechiul Testament are un statut complex În cadrul exegezei gnostice, ci și Noul Testament, văzut În general ca rezultat al unui bricolaj de proastă calitate, executat de niște discipoli nepregătiți, lipsiți de spirit de pătrundere și inferiori, ai lui Isus Cristos, pe care n-au reușit să-l Înțeleagă. Este surprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu există nimic gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor drept incorporalis, innatus, putativus visus homo, iar trupul acestuia Îl considera o simplă phantasma, o apariție țesută din pînza viselor 258. Analizînd alte mărturii gnostice cu privire la trupul, pătimirea și moartea MÎntuitorului, Klaus Koschorke a ajuns la concluzia că ele se Împart În trei categorii: unele neagă realitatea crucii, altele Îi atribuie lui Cristos mai multe trupuri distincte, iar o a treia serie evaluează pozitiv moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Valentin nu era cu nimic mai prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu ține de logică, ci de interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inventat două procedee de bază - duplicarea și pocăința - pentru a-l absolvi, dacă nu total, măcar În cea mai mare parte, de vinovăție. Însă dincolo de toate variațiile În aprecierea sa, Demiurgul rămîne totdeauna ceea ce este În mod constitutiv, potrivit hermeneuticii gnostice: ignorant și lăudăros. Această insistență asupra a numai două trăsături fundamentale nu este fortuită. Dumnezeul biblic se bucura de un prestigiu atît de scăzut În ochii gnosticilor dintr-un motiv fundamental: acela că, potrivit exegezei lor, trebuia să nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin metodă exegetică. Dar oricît de multe ar explica acest procedeu, trebuie căutate alte motive pentru multiplicarea de către gnostici a entităților divine și pentru Înverșunata apărare a liberului arbitru, combinată cu polemica Împotriva astrologiei. Hans Joachim Krämer analizează formarea Pleromei gnostice ca pe un proces din interiorul „metafizicii platonice a Spiritului”272. Noi cercetări asupra platonismului mediu, pe direcțiile atît de rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
des Cathares: Interrogatio Iohannis, apocryphe d’origine bogomile, Beauchesne, Paris, 1980, p. 153. 264. Text În E. Bozóki, op.cit., p. 154. 265. SST 98.11 sq. 266. EV 17.5-21. 267. Iren. I.30.3. 268. Exegeza creștină și cea gnostică ale acestui episod se află condensate În frumoasa carte a Elainei Pagels Adam, Eve and the Serpent, Random House, New York, 1988; vezi recenzia mea În Incognita 1 (1990). 269. Teofil din Antiohia, Ad Autolycum 22, pp. 62-63 Grant. 270. TVer
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]