591 matches
-
creaturilor în raport cu starea lor originară, mintea umană are forța de a întrerupe această degradare a materiei și de a regăsi calea spre Dumnezeu. Contemplarea e o operă a intelectului. Cassian reia schema origeniană a lui Evagrie, eliminînd sau atenuînd concepția „gnostică” ce stă la baza ei. Există două momente ale spiritualității, unul teoretic și celălalt practic; teoria este contemplarea misterului divin revelat, dar această contemplare nu se sprijină exclusiv pe o atitudine de separare de viața trupului, nu este încredințată exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen, Didim și Evagrie; Varsanufie încearcă întîi să-l convingă pe acesta să se ocupe mai degrabă de asceză, în timp ce Ioan precizează că e utilă lectura anumitor părți din opera lui Evagrie. Cînd călugărul obiectează că unii Părinți acceptă Centuriile gnostice ale lui Evagrie, Varsanufie precizează că și Sfinții Părinți pot greși cînd se raportează doar la tradiție. Unele întrebări și răspunsuri sînt schimbate între Ioan și un laic, Elian, care vrea să se facă monah și pe care Ioan îl
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele de vază din Zakynthos, în urma unui raid în Epir efectuat între 467 și 474 (Marrou). Dintre operele sale, cea mai importantă este intitulată O sută de capitole gnostice, cunoscute în mod curent și ca O sută de capitole despre desăvîrșirea spirituală; bogata tradiție manuscrisă atestă marele succes de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, culegeri de maxime organizate în secțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
desăvîrșirea spirituală; bogata tradiție manuscrisă atestă marele succes de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, culegeri de maxime organizate în secțiuni de cîte o sută, gen ilustrat de Evagrie Ponticul în Capitolele gnostice (6 × 90, plus 60 = 600) și în Tratatul practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare) și așa mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în mod generic, ca un „cînt de laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decît din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse din siriacă. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor din Faptele lui Toma și în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Faptele lui Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cîntă în cinstea Tatălui în Faptele lui Ioan, sînt de origine greacă. Rămînem cu impresia că imnurile au fost mai frecvent compuse în comunitățile gnostice decît în cele ortodoxe, însă acest lucru se datorează faptului că Biserica, dată fiind apariția continue a unor imnuri anonime de-a lungul secolelor, din cînd în cînd renunța la imnurile din epocile mai vechi sau nu le înregistra în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e să discutăm necesarul pentru meditație în brahmanism, budismul tantric, lamaism nu putem omite yantrele 106 și mandalele 107. Dar ritualul bisericii 108 și cel al francmasoneriei s-au dezvoltat în același sens în timpurile moderne. Masoneria a fost întotdeauna gnostică în sens arhaic și creștinismul a fost primitiv esoteric, ca mai târziu să împrumute elementele păgânismului exoteric. Toți marii scriitori de început și apostoli ai bisericii erau inițiați și criticau lipsa de ritual, dogmă și biserică a noii religii. Amestecul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Clopinel au înflorit la curtea regelui Filip cel Frumos, în epoca templieră de vârf și au fost contemporani cu bătrânețea lui Dante. Dar iată că Opera lui Dante este un război deschis papalității prin dezvăluirea îndrăzneață a misterelor. Ioanită și gnostică, el aplică îndrăzneț figurile și numerele Kabbalei la dogma creștină, negând ceea ce pare de neclintit în aceasta, călătoria autorului în lumile supranaturale îndeplinindu-se ca o inițiere în misterele egiptene și eleusine. Ieșind din prăpastia infernului, Dante urcă la lumină
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
model. Este cazul experienței autoscopice care ne determină să conferim imaginii mai multă realitate decât are ființa ce se oglindește în ea. Narcis este un exemplu clasic pentru această experiență în care dublul sfîrșește prin a lua locul ființei. Interpretarea gnostică atribuie crearea lumii proiectării unei imagini arhetipice a omenirii, care a rămas prizonieră ca urmare a unei fascinații pentru reflexul său. Imaginea tinde să-și piardă identitatea, nu numai în cazul abaterii sale de la model, ci și în momentul producerii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
noului început". Cheia de lectură care, mai bine decât oricare alta, a adus la lumină posibilitatea conviețuirii dintre nihilism și misticism este cea a apropierii gândirii heideggeriene de gnoză. Această confruntare este o variație a reluării mai generale a paradigmei gnostice separată de situarea sa istorică în antichitatea târzie ca palimpsest pentru o interpretare a modernității. O direcție care fusese deja urmată în secolul al XIX-lea de Ferdinand Christian Baur. În secolul trecut, meritul redescoperirii gnozei îi revine lui Carl
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de Ferdinand Christian Baur. În secolul trecut, meritul redescoperirii gnozei îi revine lui Carl Gustav Jung și întâlnirilor promovate de el, începând cu anii '30, la Ascona, a căror documentație este furnizată de "Eranos Jahrbuch". Dar potențialul hermeneutic al paradigmei gnostice a ieșit la iveală și a fost discutat pe o scară mai largă mai ales în anii '50. Dezbaterea s-a aprins în jurul tezei susținute de Eric Voegelin și Hans Blumenberg, respectiv. Primul dintre ei a atacat frontal legitimitatea epocii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
atacat frontal legitimitatea epocii moderne, susținând că dezvoltarea ei trebuie interpretată ca un triumf al gnozei. Filozofi decisivi pentru modernitate precum Hegel, Marx și Nietzsche ar trebui considerați "gnostici" în măsura în care în gândirea lor ar opera o schemă speculativă de sorginte gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia scânteia înstrăinată (pneuma) a gnosticilor se întoarce din exilul său în cosmos
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a Evului Mediu târziu, care separă în mod radical lumea de Dumnezeu. Modernitatea, așadar, nu este triumful, ci a doua, și definitivă, înfrângere a gnozei 185. Ceea ce ne interesează aici dincolo de metamorfozele moderne ale gnozei este faptul că paradigma dualistă gnostică ne permite să vedem nihilismul contemporan dintr-o perspectivă diferită, mai amplă și lămuritoare. Dacă gnoza, considerată nu ca fenomen istoric, ci ca un model de gândire, poate fi interpretată în același mod cu un nihilism existențialist ante litteram, care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb la orice formă de transcendență, acesta se concentrează pe o descriere tragică a dezrădăcinării și a exilării existenței muritoare. În solitudinea sa cosmică, existența repetă interogația gnostică, știind că va rămâne fără răspuns: cine suntem?, de unde venim?, încotro ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger și Bultmann la Marburg, a avut mai ales meritul de a fi adus la lumină conexiunile structurale dintre gnoza antică și existențialismul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gnostic drept cheie de interpretare pentru a înțelege criza existențială și nihilistă a omului de astăzi. Jonas realizează o reconstrucție istorică aprofundată a gnozei antice, derivând de aici un profil tipologic, pentru a arăta în ce mod confruntarea cu paradigma gnostică eliberează problemele puse de nihilism și de existențialism din temnița absurdului și le iluminează cu un sens mai amplu 186. Dar chiar și Jaspers și Émil Bréhier au observat importanta analogie care subzistă între existențialism și nihilism, pe de o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
întorcându-se la aceasta. Ei bine, dacă în povestire începutul și sfârșitul devin obscure, se obține întocmai secvența temporală a existenței finite în dinamica de inautenticitate și autenticitate, așa cum o descrie Heidegger. Analitica existențială ar fi așadar expresia unei atitudini gnostice și nihiliste care nu mai cunoaște unitatea divină originară, nici nu mai crede într-o întoarcere, ci se consumă cu totul în orizontul vid și dramatic al finitudinii. Această paradigmă de lectură luminează dintr-un alt unghi nu numai opera
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
inconfundabil de a fi care se transformă în lipsă de ființă, așadar în nimic. Concluzia lui Sartre este coerentă: omul este o pasiune inutilă. Apare aici, deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică subîntinsă propriei reflecții existențialiste și nihiliste este Camus. Această conștiință nu surprinde dacă avem în vedere faptul că în teza de licență Metafizică creștină și neoplatonism (1936), unde în centrul argumentării se află figurile lui Plotin și Augustin, Camus se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de gândiri. Acest lucru semnalează un interes nu doar istoric, ci și tipologic, în lumina căruia nu putem elimina ca o simplă coincidență faptul că titlurile pe care Camus le alege pentru unele dintre operele sale sunt tot atâtea metafore gnostice: Străinul, Căderea, Exilul și împărăția. Din această perspectivă apare de altfel cât se poate de clar orizontul metafizic al nihilismului pe care Camus îl analizează și îl desfășoară de-a lungul firului călăuzitor al celor două motive care îl obsedează
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care o amenință în fiecare clipă. Meditațiile lui Cioran ne împing până în acel punct în care fiecare dintre noi stă dezgolit în fața destinului său dezgolit. În Căderea în timp (La chute dans le temps, 1964) un titlu de clară proveniență gnostică se spune: Nu suntem cu adevărat noi decât atunci când, punându-ne în fața noastră înșine, nu coincidem cu nimic, nici măcar cu singularitatea noastră 191. Omul este în concluzie un nimic cu conștiință de sine, este "cel care nu este": astfel susține
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fi definit ca "defetism filozofic": indiferență absolută față de ceea ce este existent, ros de cariul decadenței, opoziția inflexibilă față de orice ideal, respingerea apodictică a oricărei transcendențe și ordini, obsesia catastrofei și a morții. Singura religie pe care o acceptă este cea gnostică: Dacă aș fi întrebat în ce cred, m-aș declara gnostic, și am fost astfel de când am început să gândesc și să simt204. Este vorba despre o credință pe care timpul o consolidează: Cu cât îmbătrânesc și cu cât timpul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Teodosie, Iustinian) a distrugerii culturii păgâne. La toate acestea ar trebui adăugate reflecții asupra rolului copiștilor (călugări, în cea mai mare parte...), asupra părții de aleatoriu în privința condițiilor de supraviețuire a ceea ce a scăpat de furia vandală a creștinilor (urcioare gnostice îngropate în deșertul egiptean la Nag Hammadi, biblioteci epicuriene în reședințe acoperite și protejate de erupția Vezuviului), fără a uita celebrarea dușmanilor care citează abundent textele victimelor lor (Origen, care atacă în mai multe cărți lucrarea Contra creștinilor a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Egipt, niște mumii au fost înfășurate în feșe de care erau atașate bucăți de papirus înmuiat în gips ce conțineau un anumit număr de texte. Unele banale (contabilitate, documente administrative), altele de cea mai mare valoare: fragmente din Homer, evanghelia gnostică a lui Toma, Sofocle și Pindar autentificați, Herondas, Callimah, dar și Sappho, care ar putea trece - dacă poeții ar avea drept de cetate în această Contraistorie a filosofiei! - drept predecesoarea hedonismului. În depozitul de gunoaie al orașului părăsit după schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Brăilean Fundamente filosofice ale economiei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
auspicii eventual superioare. Știința actuală pare tot mai mult influențată de hermetism și de gnosticism. Am pu-tea crede că ne aflăm într-o situație asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
douăsprezece vicii și poate să se elibereze și să dobîndească mîntuirea cu ajutorul a zece "puteri", sau virtuți, printre care cunoașterea bucuriei și stăpînirea de sine. Templul Dumnezeului cosmic este Universul și "comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]