888 matches
-
syzygos al Omului, primă emanație a Propatorului, Tatăl inscrutabil. Despre gnostici s-a spus adesea că ar fi anarhiști și ei chiar sînt, Într-un anumit sens, deoarece au creat o contracultură negînd principiile de bază ale culturii. Dar anarhismul gnostic primește, În acest text, o explicație metafizică cît se poate de interesantă: sînt numiți gnostici doar cei care nu Îl venerează pe Tatăl-arche (Început) al Universului, ci pe Tatăl Primordial (Propator), care este anarchos (fără de Început)53. SJ conține mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că ar fi anarhiști și ei chiar sînt, Într-un anumit sens, deoarece au creat o contracultură negînd principiile de bază ale culturii. Dar anarhismul gnostic primește, În acest text, o explicație metafizică cît se poate de interesantă: sînt numiți gnostici doar cei care nu Îl venerează pe Tatăl-arche (Început) al Universului, ci pe Tatăl Primordial (Propator), care este anarchos (fără de Început)53. SJ conține mai multe aluzii la greșeala unei femei 54, dar aceasta ar putea fi Eva și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sophii, care alcătuiesc Împreună cu partenerii lor masculini sizigii perfecte 56. SJ mai conține și o aluzie la Demiurgul lăudăros, dar apariția lui nu este pusă În legătură cu Sophia. Autorii acestui text au Încercat, În mod evident, să se distanțeze de masa gnosticilor: este, prin urmare, extrem de imprudent să se tragă concluzia grăbită că această literatură minoritară ar exprima punctul de vedere primordial al gnosticismului, care ar fi, astfel, o religie a Mamei 57. Aceasta pare să fie și teza ultimă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a liberului arbitru din această ramură de valentinism. De fapt, Origen consideră că Intelectele cad din pricina liberului lor arbitru 66; la fel, Logosul din TT acționează prin liber arbitru 67. TT nu este mai puțin creștin decît era Origen Însuși „gnostic”68. „Intențiile Logosului erau bune” ne asigură TT69, Însă el nu avea experiență, fiind „tînăr”, adică ultimul născut din Pleromă. „Oricum, nu-i defel potrivit să criticăm Logosul, căci lumea care s-a creat prin el era destinată să ia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
totul despre ea mai dinainte și erau chiar dornici s-o vadă luînd ființă? Toate acestea rămîn o șaradă greu de dezlegat. Pus În fața dovezilor, un judecător imparțial ar spune că Tatăl este instigatorul la delictul comis de Logos. Alți gnostici par mai coerenți, atunci cînd emit presupunerea că lumea aceasta nu era sortită să ia ființă, Însă a fost produsă de greșeala Sophiei. Chiar dacă, În cazul din urmă, nu se mai poate afirma că Tatăl gnostic este atotștiutor, el poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comis de Logos. Alți gnostici par mai coerenți, atunci cînd emit presupunerea că lumea aceasta nu era sortită să ia ființă, Însă a fost produsă de greșeala Sophiei. Chiar dacă, În cazul din urmă, nu se mai poate afirma că Tatăl gnostic este atotștiutor, el poate fi absolvit de complicitate la crearea acestei lumi. 6. Căutarea originilor Potrivit școlii germane și suedeze de istorie a religiilor, al cărei purtător de cuvînt este În cazul de față Wilhelm Bousset, Sophia-Barbelo (după toate probabilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a religiilor, al cărei purtător de cuvînt este În cazul de față Wilhelm Bousset, Sophia-Barbelo (după toate probabilitățile un cuvînt semitic, considerat Însă de Bousset ca o deformare a grecescului parthenos, atributul Zeiței Fecioare) n-ar fi altceva decît echivalentul gnostic al Marii Zeițe-Mame din Orientul Apropiat, una și aceeași sub multiplele ei Înfățișări: Ishtar, Atargatis, Cybele, Anaitis (Anahita) sau Astarte 74. Astfel, influența școlii germane de istorie a religiilor se Întrevede În spatele ipotezei că, la originea ei, Sophia n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
per ignotius, un lucru neînțeles printr-unul și mai neînțeles. După cel de al doilea război mondial a devenit predominantă o altă teorie: teoria originilor iudaice ale Sophiei. Unul dintre pionierii acestei interpretări, Gilles Quispel, a echivalat-o pe Sophia gnosticilor cu biblica Hokmah, Ennoia la Simon Samariteanul, căreia i se atribuiau În Samaria puteri cosmogonice 76. Într-un articol din 1953, Quispel a Încercat să reconstituie evoluția mitului Sophiei plecînd de la o formă iudeo-gnostică „primitivă”: „Dumnezeu Îi creează din Haos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
atunci cînd afirmă că izvoarele iudaice nu conțin nimic asemănător cu povestea căderii Sophiei 82. 7. Hermeneuticile creatoare ale mitului Sophiei În 1979, Rose Horman Arthur a scris o disertație, iar Elaine H. Pagels și-a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține același lucru: că religia gnosticilor a fost o religie a Mamei, În opoziție cu creștinismul (și iudaismul) - religii ale Tatălui - și că, În consecință, femeile au ocupat În comunitatea gnostică postùri de autoritate care li
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu povestea căderii Sophiei 82. 7. Hermeneuticile creatoare ale mitului Sophiei În 1979, Rose Horman Arthur a scris o disertație, iar Elaine H. Pagels și-a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține același lucru: că religia gnosticilor a fost o religie a Mamei, În opoziție cu creștinismul (și iudaismul) - religii ale Tatălui - și că, În consecință, femeile au ocupat În comunitatea gnostică postùri de autoritate care li se refuzau În creștinismul majoritar*83. Teza Elainei Pagels a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
timp, alți specialiști au răsturnat ipotezele anterioare, atribuind gnosticismului În general o atitudine negativă față de femei, În baza evidenței statistice a negativității Sophiei Înseși. 8. De ce căderea? Am Încercat să arăt, În mai multe eseuri, că Sophia ocupă În mitul gnostic, ca personaj, o poziție care intervine În multe mituri dualiste ale lumii, cea de Trickster feminin 97. Nu am intenția de a prezenta aici numeroasele variante ale mitului Tricksterului feminin, de care m-am ocupat cu alte prilejuri. O serie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
29.4. 10. Iren. I.30.3-4. 11. Hipp. V.26.19-21. 12. Vezi Soeren Giversen (ed. și trad.), Apocryphon Johannis, Prostant Apud Munksgard, Copenhagen, 1963, p. 284. 13. Vezi Anne Pasquier, „Prouneikos: A Colourful Expresion to Designate Winsdom in Gnostic Texts”, În Karen L. King (ed.), Images of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 47-66, articol urmat de replica lui Marvin W. Meyer. 14. Vezi cartea mea Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, L’Erma di Brettschneider
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1979. Pentru o abordare judicioasă a SJ și Eug., vezi Pheme Perkins, „Sophia as Goddess in the NH Codices” În King (ed.), Images of the Feminine, ed. cit., pp. 96-112. 58. Deirdre J. Good, Reconstructing the Tradition of Sophia in Gnostic Literature, Scholars Press, Atlanta, GA, 1987. 59. P. XIII.45. 60. VII.21. Caracterul falic al demiurgului sethian a fost documentat de Giovanni Casadio, „Antropologia gnostica e antropologia orfica nella notizia di Ipolito sui sethiani”, În F. Vattioni, Sangue e
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Shambhala, Boston, 1991, cap. 8. 61. VII.35. 62. I.60. 63. BG 27. 11-13, p. 94 Till. 64. Vezi art. meu „Feminine...”, loc. cit., pp. 81-82. 65. Origen, In Iohann, II.14.21. Vezi lucrarea The Johannine Gospel in Gnostic Exegesis: Heracleon’s Commentary on John, Abingdon Press, Nashville and New York, 1973, În care Elaine H. Pagels a urmărit, În primul rînd, să respingă teza lui Hans Jonas că Origen ar fi fost influențat de gnosticism. 66. Vezi. U. Bianchi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
der Vierten Schrift des Codex Jung” În Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967, pp. 205-214. 74. Wilhelm Bousset, Hauptprobleme der Gnosis (FRLANT 10), Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1907, p. 26. 75. Idem, p. 43. 76. Gilles Quispel, Gnostic Studies I, Nederlands Historisch-Archaelogish Instituut in het Nabije Oosten, Istanbul, 1974, p. 163. 77. Gilles Quispel, „Der gnostische Anthropos und die jüdische Tradition”, ibidem, p. 178. 78. Idem, p. 191. 79. Hans Martin Schenke, Der Gott „Mensch” in der Gnosis
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Der Gott „Mensch” in der Gnosis: ein religionsgeschichtlicher Beitrag zur Diskussion über die paulinische Anschauung von der Kirche als Leib Christi, Vandenhoek & Ruprecht, Göttingen, 1962, pp. 72 sq. 80. Idem., p. 32. 81. George MacRae, „The Jewish Background of the Gnostic Sophia Myth”, Novum Testamentum 12 (1970), pp. 86-101. 82. Idem, p. 99; vezi și Kurt Rudolph, „Sophia und Gnosis: Bemerkungen zum Problem «Gnosis und Frühjudentum»”, În K.W. Tröger (ed.), Altes Testament - Frühjudentum - Gnosis, Berlin, 1980, pp. 221-237 și În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
82. Idem, p. 99; vezi și Kurt Rudolph, „Sophia und Gnosis: Bemerkungen zum Problem «Gnosis und Frühjudentum»”, În K.W. Tröger (ed.), Altes Testament - Frühjudentum - Gnosis, Berlin, 1980, pp. 221-237 și În special, pp. 227-228. 83. Elaine H. Pagels, The Gnostic Gospel, Random House, New York, 1979, pp. 42-61. 84. Elaine H. Pagels, „Pursuing the Spiritual Eve: Imagery and Hermeneutics in the HA and Gospel of Philip” În King (ed.), Images of the Feminine, pp. 187-206, citat de la, pp. 187-188. 85. Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mittelalter: Die Frauenbewegung in Rahmen des Katharismus und des Waldensertums und ihre sozialen Wurzeln (12-14. Jahhundert), Akademie, Berlin (Est), 1962. 89. Jean Duvernoy, Le Catharisme: La Religion des Cathares, Privat, Toulouse, 1976, pp. 264-265. 90. M.A. Williams, „Variety in gnostic Perspective on Gender” În King (ed.), Images of the Feminine, ed. cit, pp. 2-22. 91. Karen L. King, „Sophia and Christ in the AJ”, ibidem, pp. 158-176. 92. idem, p. 171. 93. Vezi În special art. meu „Feminine...”, loc. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
6. 109. Iren. I.29.4. 110. TT I 77.18 sq. 111. PS 31, p. 28 S.-T. 112. P XIII.45 113. PSem VII.21. 114. Iren. I.30.3-4. 115. Hipp. V.24.14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod de maternitate nedorită, de o Mamă cuprinsă de Îndoială. Există și excepții: „protognosticii” (Simon, Menandru, Saturnin, Carpocrate); Cartea lui Baruh, a lui Iustin Gnosticul; Tratatul Tripartit, unde Sophia este Înlocuită prin entitatea masculină Logos, un „Tată” care manifestă, În ciuda masculinității, un tip de slăbiciune care În alte scrieri pare a fi apanajul entităților feminine; scrierile lui Ipolit, ale sethienilor și PSem, unde ipostazele sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este menit să furnizeze o explicație a existenței Întunericului și a Materiei care, aici, nu este văzută ca un al doilea principiu, ci ca o emanație la originea căreia se află Însăși Sophia. Astfel de stratageme sînt frecvent utilizate de gnostici În polemică directă cu Gen. 1:1-2, unde este sugerat că Dumnezeu a creat cerurile și pămîntul, Însă n-a creat Haosul (tôhû-wa-bôhû), Întunericul și Apele. Gnosticii dau dovadă de o remarcabilă consecvență În interpretarea primului verset al Genezei ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
originea căreia se află Însăși Sophia. Astfel de stratageme sînt frecvent utilizate de gnostici În polemică directă cu Gen. 1:1-2, unde este sugerat că Dumnezeu a creat cerurile și pămîntul, Însă n-a creat Haosul (tôhû-wa-bôhû), Întunericul și Apele. Gnosticii dau dovadă de o remarcabilă consecvență În interpretarea primului verset al Genezei ca mărturie a unui anumit dualism, potrivit căruia la Început au fost Dumnezeu și alte principii: Haosul, Întunericul, Apele. Soluția dată de gnostici acestei probleme, care În ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Haosul (tôhû-wa-bôhû), Întunericul și Apele. Gnosticii dau dovadă de o remarcabilă consecvență În interpretarea primului verset al Genezei ca mărturie a unui anumit dualism, potrivit căruia la Început au fost Dumnezeu și alte principii: Haosul, Întunericul, Apele. Soluția dată de gnostici acestei probleme, care În ochii lor nu era numai nondualistă, ci și În mod clar antidualistă, arată că, În general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui anumit dualism, potrivit căruia la Început au fost Dumnezeu și alte principii: Haosul, Întunericul, Apele. Soluția dată de gnostici acestei probleme, care În ochii lor nu era numai nondualistă, ci și În mod clar antidualistă, arată că, În general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît de ciudat ar părea, drept o erezie iudaică. Revenind la scenariul ofiților, Demiurgul este zămislit ulterior de Pistis (aici Sophia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]