556 matches
-
and the Rabbis on the Names of God”, În Journal for the Study of Judaism 9, pp. 1-28. 212. Nils A. Dahl, „The Arrogant Archon and the Lewd Sophia: Jewish Traditions in the Gnostic Revolt”, În The Rediscovery, 2: Sethian Gnosticism, pp. 689-712. 213. Bernard Barc, „Introducere” la vol. L’Hypostase des Archontes. Traité gnostique sur l’origine de l’homme, du monde et des archontes, ed. și trad. B. Barc, text urmat de Norea, ed. și trad. M. Roberge (BCNH
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hypostase des Archontes. Traité gnostique sur l’origine de l’homme, du monde et des archontes, ed. și trad. B. Barc, text urmat de Norea, ed. și trad. M. Roberge (BCNH 5), 1980, pp. 19-27. 214. În legătură cu influența medio-platonică asupra gnosticismului, vezi Robert M. Grant, Gods and the One God, Westminster Press, Philadelphia, 1986. 215. Phaidros, 247e. 216. Harry Austryn Wolfson, Philo: Foundations of Religious Philosophy in Judaism, Christianity and Islam, Harvard Univ. Press, Cambridge, MA, 1947, vol. 1, p. 210
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care ar putea să obiecteze că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Schippers, Amsterdam, 1964, p. 263. 273. Elaine H. Pagels, „Exegesis and Exposition of the Genesis Creation Accounts in selected Texts from NH”, În Charles W. Hedrick și Robert Hodgson Jr. (ed.), Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, pp. 257-285. Capitolul V Abolirea legii și a tatălui real: Marcion din Sinope În cartea sa Moise și monoteismul, Sigmund Freud remarca frecventa apariție a motivului dublei paternități În religie și În basm
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Materia. Această substanță de proastă calitate trebuie interpretată ca un al treilea principiu. Dumnezeul cel bun și Materia sînt astfel Într-o opoziție radicală; Demiurgul nu este decît un intermediar. PÎnă aici Marcion nu se Îndepărtează de medio-platonism și de gnosticism, cu toate că neagă orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer - o a treia ipostază inferioară, cel care Îl sfidează pe Demiurg și devine aliatul Materiei, conferindu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
E.C. Blackman, Marcion and His Influence (SPCK, London, 1948); reimprimare, AMS Press, New York, 1978. 63. F.M. Braun, „Marcion et la gnose simonienne”; Byzantion 25-27 (1955-57), pp. 632-648. 64. U. Bianchi, „Marcion, théologien biblique ou docteur gnostique?”, În Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978, pp. 320-327. 65. B. Aland, „Versuch”. 66. E. Muehlenberg, „Marcion’s Jealous God” În D.F. Winslow (ed.), Disciplina nostra: Essays in Memory of Robert F. Evans, Philadelphia Patristic Foundation, Cambridge, MA, 1979, pp. 93-113
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ce țin În puterea lor pămîntul nostru 52. Îngenuncheat, Atlas sprijină pe umerii săi pămînturile. Structura cosmosului maniheenilor este complexă și trebuie să fi fost „științific” convingătoare pentru adepții din acele veacuri. Maniheismul aprofundează Într-adevăr tendința scientologică prezentă În gnosticism. Vom oferi Într-o secțiune ulterioară detalii asupra mecanismului cosmic destinat să recupereze particulele de lumină prizoniere În Întuneric. După Theodor bar Konai, Lumina din care sînt făcute Soarele și Luna este recuperată din Spiritul Viu, care se arată Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Printre apocrifele utilizate de Mani83 trebuie să se fi aflat și Apocalipsa lui Seth, astăzi pierdută 84, pe care o menționează Codexul Mani de la Köln85. Sistemul lui Mani, după cum se vede astăzi, este legat În multiple feluri de forma de gnosticism profesată de sethienii lui Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat un rol predominant istoria omenirii care include „rasa neclintită” a Străinului Seth (sperma heteron: Gen. 4:25). În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intenția autorului său, o scientologie care Își propunea să ofere răspunsuri exhaustive la toate Întrebările privind originea și destinul lumii și al omenirii. În miezul acestei scientologii se află o aprigă polemică gnostică anti-astrologică, iar faptul explică de ce, ca și gnosticismul, maniheismul a fost o formă de contracultură și face oarecare lumină În privința dezastrului personal al lui Mani. În ochii regelui sasanid Bahram I, de exemplu, Mani era un antinomist periculos. După ce Îl lasă să aștepte la ușă pînă cînd Își
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tuturor relelor din lume: „Tot ce se petrece În lume, sus și jos, războaie, Învălmășeli, strămutări, foamete, lăcomie și stăpînire, toate acestea cresc și descresc după mersul Conducătorilor. Ei sînt cei care pun În mișcare toată creația”99. Ca și gnosticismul, al cărui produs tardiv este, maniheismul nu ostenește niciodată să polemizeze cu astrologia, Îngrăditoare a liberului arbitru uman. Cele cinci planete și cele douăsprezece semne ale Zodiacului sînt Arhonți ai Întunericului 100. În Kephalaion 47, Despre cele patru lucruri de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a lui Seth-Străinul. În miezul sistemului elaborat de Mani
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este nimic altceva decît antiteza marcionită Între Vechiul și Noul Testament. Augustin Însuși 137 s-a văzut silit să-i recunoască acestui autor din vechime „o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte larg de opțiuni și de atitudini cu privire la Vechiul și la Noul Testament, maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comestibile, carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul manihesit este radical și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din Întuneric, dar sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bunătatea amestecată, mărginită și trecătoare a lumii de aici. Și, la fel, În răul numărat și mărginit pe care Îl vedem În lumea aceasta - răul fără de număr și nemărginit al Iadului”139. În privința principiului antropic, maniheismul este o formă de gnosticism. Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care Îl vedem În lumea aceasta - răul fără de număr și nemărginit al Iadului”139. În privința principiului antropic, maniheismul este o formă de gnosticism. Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori cu oarecare originalitate. El preia din gnosticism idei cum ar fi aceea că Saklas este Dumnezeul din Vechiul Testament, că este tatăl lui Adam și al Evei, că se Împreunează cu propria lui fiică și că Isus este Șarpele și Pomul Cunoașterii. Istoria neamului omenesc de după Cain Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajunse pînă la noi. O dată cu maniheismul se Încheie istoria curentelor dualiste ale Antichității. Vom trece, În continuare, la cele din Evul Mediu, mai Întîi În Imperiul Bizantin, apoi În Europa. Am putut constata pînă aici existența mai multor deosebiri Între gnosticism, marcionism și maniheism. Aceste diferențe pot fi rezumate cu ușurință Într-un tabel care ne arată cum apreciază fiecare dintre aceste doctrine inteligența ecosistemică, principiul antropic si superioritatea omului față de lume și de cei care au creat-o. Inteligență ecosistemică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
diferențe pot fi rezumate cu ușurință Într-un tabel care ne arată cum apreciază fiecare dintre aceste doctrine inteligența ecosistemică, principiul antropic si superioritatea omului față de lume și de cei care au creat-o. Inteligență ecosistemică Principiu antropic Superioritatea omului Gnosticism - - + Marcionism - + - Maniheism + - + NOTE 1. Augustin, Contra Epistulam Fundamenti XIII.182-183, pp. 423-425; XV.184, pp. 429-430; Contra Fel. XIX.533, p. 95 (traducerea Îmi aparține), după Oeuvres de Saint Augustin, vol. 17: Six traités anti-manichéens, ed. și trad. R. Jolivet
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a religiilor era ferm convinsă că manihesimul ar fi cel mai bun exemplu de „mister iranian al mîntuirii”! Unii Învățați mai susțin și astăzi că maniheismul este iranian, În ciuda faptului că el este În mod vizibil o formă originală de gnosticism, foarte apropiat, În același timp, de acele surse gnostice pe care Mani le-a cunoscut În mod sigur și le-a luat ca premise pînă cînd și-a construit propriul sistem. Chiar dacă anumite texte au fost traduse În limbi iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iluzia că secta deosebit de transparentă a paulicienilor ar putea ascunde vreun mister. Paulicianismul a prezentat cîndva o mare importanță În istoria curentelor dualiste occidentale, deoarece, conform cunoscutei ipoteze difuzioniste, era singura verigă de legătură care ar fi putut explica reluarea gnosticismului de către ismailism, bogomilism și catharism. Este vorba de teza clasică a lui Ignaz von Döllinger, reluată și dezvoltată ulterior de Steven Runciman, Raoul Manselli, Milan Loos, Henri-Charles Puech, Heinz Halm și alții, combătută Însă cu Înverșunare de o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu de Diavol. Este foarte probabil, prin urmare, ca ereziologii să nu fi Înțeles subtilitatea doctrinei bogomile și să-l considere, În mod greșit, pe Diavol „creator” al unei lumi pe care n-a făcut decît s-o construiască. În gnosticism, materia lumii nu are, În general, origine divină, ori dacă are, este vorba de rămășițe sau de emoții negative. Și pentru Marcion materia este negativă și ne-dumnezeiască. Întunericul maniheist este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Numai trupul aparține acestei lumi, nu și sufletul. Însă refuzul venit din partea bogomilismului nu este identic cu cel al gnosticilor sau cu negația venită din partea maniheenilor: omenirea nu este superioară Demiurgului, Diavolul, pentru că Diavolul este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale decît renunțînd la concupiscență și la celelalte lucrări ale Arhontelui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]