KorAP: Find »[drukola/base=gnosticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...23 >

553 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

apariție a Logosului divin În lumea de aici și, lucru și mai scandalos, Într-un trup omenesc. Ajunși aici, Îl trimitem pe cititor la Introducerea acestei cărți, unde a fost analizat sistemul cristologiilor timpurii. În măsura În care se ocupă de probleme cristologice, gnosticismul a fost corect interpretat de ereziologii creștini drept o amenințare internă la adresa tradiției lor, adică drept „erezie”. Însă conceptul de „erezie” este discutabil. Dacă prin creștinism Înțelegem toată gama de posibilități logice conținute Într-un număr de narațiuni mitice contradictorii

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ele alcătuiesc un „obiect logic” de felul celor pe care le-am descris În Introducerea cărții de față. Aceste doctrine fac parte din sistemul cristologiei (ar fi o tautologie să spunem cristologie creștină) și nu au nici un raport specific cu gnosticismul. Dogma nașterii feciorelnice a constituit vreme Îndelungată subiect de dezbatere. Soluția propusă de creștinul Valentin nu era cu nimic mai prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică de la care să fi fost „Împrumutat” sau „moștenit” gnosticismul, este ceva mai puțin limpede cum ar fi explicate În baza aceleiași proceduri alte părți ale mitului gnostic. Este, mai cu seamă, greu de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce a devenit Sophia mama Demiurgului. Numai prin eliminarea acestui obstacol vom putea testa validitatea modelului nostru generativ, care Își propune o explicare a gnosticismului in toto, fără a recurge la derivări exotice de ordin istoric. În acest scop vom Întreprinde o lectură a Genezei pornind de la premisa că Dumnezeul Genezei este un Demiurg ce nu are cunoștiință de faptul că deasupra lui există adevăratul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este altceva decît un accesoriu și o născocire lipsită de soliditate și de independență, destinat să potențeze sau să propage o filozofie consistentă* și integral determinat de premise filozofice, precum și de nevoia de a clarifica numeroasele contradicții

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
jucat În toate acestea Simon Magul. S-ar putea ca doctrina lui, care include o GÎndire a lui Dumnezeu feminină, să fi acționat ca un catalizator suplimentar al preferinței gnosticilor pentru Sophia În detrimentul Logosului. CÎt despre locul de Început al Gnosticismului, o speculație neverificabilă, Însă nu și imposibilă ar fi să amintim faptul că Învățații creștini din Alexandria, care demonstrau puternice Înclinații spre platonism, au avut cu siguranță de profitat de pe urma prezenței stimulante a unei comunități evreiești masive și Însemnate din

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de un anumit dualism gnostic ireductibil, care ar trebui abordat dintr-o perspectivă diferită? Și cum este oare posibil să explicăm două teze ale gnosticismului ce merg mînă În mînă: afirmarea cu tărie a liberului arbitru și ura față de astrologie? Să ne ocupăm mai Întîi de prima chestiune. O dată aplicat În mod sistematic asupra Cărții Genezei, principiul interpretării răsturnate, derivat atît din premisele inițiale ale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3, al căror caracter astrologic este mai precis definit În Gal. 4:10. Lupta Împotriva astrologiei este o trăsătură constitutivă a creștinismului timpuriu, În aceeași măsură În care este și a gnosticismului. NOTE 1. Iren. I.30.4. 2. Origen, Contra Celsum VI.31. 3. NH II.98.11 sq. 4. II 99.23 sq. 5. BG 37.18-38.10, p. 118 Till=II.10.7-28, p. 58 G.=, p. 108-109 T.

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
HA I.91.11-15. 140. HA I.91.30-92.3. 141. HA I.92.33-93.2. 142. Anne McGuire, „Virginity and Subversion: Norea Against the Powers in the HA”, În vol. Karen L. King (ed.), Images of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 239-258, citat de la, p. 241. 143. Pan. 38.1.1-5.3. 144. Adversus omnes haereses 2, p. 218 Kroymann. 145. Vezi A. F. J. Klijn, Seth in Jewish, Cristian and Gnostic Literature, Brill, Leiden, 1977

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
64 sq. 207. Idem, pp. 86 sq. 208, idem, p. 112 sq. 209. Idem, pp. 216 sq. 210. Idem, p. 237. 211. Vezi excelenta lucrare a lui A.F. Segal, Two Powers in Heaven: Early Rabbinic Reports About Christianity and Gnosticism, Brill, Leiden, 1977; vezi, de asemenea, articolul aceluiași autor: „Ruler of This World: Attitudes About Mediator Figures and the Importance of Sociology for Self-Definition”, În Jewish and Christian Self-Definition, vol. 2: Aspects of Judaism in the Graeco-Roman World, Fortress Press

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
and the Rabbis on the Names of God”, În Journal for the Study of Judaism 9, pp. 1-28. 212. Nils A. Dahl, „The Arrogant Archon and the Lewd Sophia: Jewish Traditions in the Gnostic Revolt”, În The Rediscovery, 2: Sethian Gnosticism, pp. 689-712. 213. Bernard Barc, „Introducere” la vol. L’Hypostase des Archontes. Traité gnostique sur l’origine de l’homme, du monde et des archontes, ed. și trad. B. Barc, text urmat de Norea, ed. și trad. M. Roberge (BCNH

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Hypostase des Archontes. Traité gnostique sur l’origine de l’homme, du monde et des archontes, ed. și trad. B. Barc, text urmat de Norea, ed. și trad. M. Roberge (BCNH 5), 1980, pp. 19-27. 214. În legătură cu influența medio-platonică asupra gnosticismului, vezi Robert M. Grant, Gods and the One God, Westminster Press, Philadelphia, 1986. 215. Phaidros, 247e. 216. Harry Austryn Wolfson, Philo: Foundations of Religious Philosophy in Judaism, Christianity and Islam, Harvard Univ. Press, Cambridge, MA, 1947, vol. 1, p. 210

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
care ar putea să obiecteze că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Schippers, Amsterdam, 1964, p. 263. 273. Elaine H. Pagels, „Exegesis and Exposition of the Genesis Creation Accounts in selected Texts from NH”, În Charles W. Hedrick și Robert Hodgson Jr. (ed.), Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, pp. 257-285. Capitolul V Abolirea legii și a tatălui real: Marcion din Sinope În cartea sa Moise și monoteismul, Sigmund Freud remarca frecventa apariție a motivului dublei paternități În religie și În basm

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Materia. Această substanță de proastă calitate trebuie interpretată ca un al treilea principiu. Dumnezeul cel bun și Materia sînt astfel Într-o opoziție radicală; Demiurgul nu este decît un intermediar. PÎnă aici Marcion nu se Îndepărtează de medio-platonism și de gnosticism, cu toate că neagă orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer - o a treia ipostază inferioară, cel care Îl sfidează pe Demiurg și devine aliatul Materiei, conferindu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
E.C. Blackman, Marcion and His Influence (SPCK, London, 1948); reimprimare, AMS Press, New York, 1978. 63. F.M. Braun, „Marcion et la gnose simonienne”; Byzantion 25-27 (1955-57), pp. 632-648. 64. U. Bianchi, „Marcion, théologien biblique ou docteur gnostique?”, În Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978, pp. 320-327. 65. B. Aland, „Versuch”. 66. E. Muehlenberg, „Marcion’s Jealous God” În D.F. Winslow (ed.), Disciplina nostra: Essays in Memory of Robert F. Evans, Philadelphia Patristic Foundation, Cambridge, MA, 1979, pp. 93-113

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ce țin În puterea lor pămîntul nostru 52. Îngenuncheat, Atlas sprijină pe umerii săi pămînturile. Structura cosmosului maniheenilor este complexă și trebuie să fi fost „științific” convingătoare pentru adepții din acele veacuri. Maniheismul aprofundează Într-adevăr tendința scientologică prezentă În gnosticism. Vom oferi Într-o secțiune ulterioară detalii asupra mecanismului cosmic destinat să recupereze particulele de lumină prizoniere În Întuneric. După Theodor bar Konai, Lumina din care sînt făcute Soarele și Luna este recuperată din Spiritul Viu, care se arată Arhonților

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Printre apocrifele utilizate de Mani83 trebuie să se fi aflat și Apocalipsa lui Seth, astăzi pierdută 84, pe care o menționează Codexul Mani de la Köln85. Sistemul lui Mani, după cum se vede astăzi, este legat În multiple feluri de forma de gnosticism profesată de sethienii lui Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat un rol predominant istoria omenirii care include „rasa neclintită” a Străinului Seth (sperma heteron: Gen. 4:25). În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
intenția autorului său, o scientologie care Își propunea să ofere răspunsuri exhaustive la toate Întrebările privind originea și destinul lumii și al omenirii. În miezul acestei scientologii se află o aprigă polemică gnostică anti-astrologică, iar faptul explică de ce, ca și gnosticismul, maniheismul a fost o formă de contracultură și face oarecare lumină În privința dezastrului personal al lui Mani. În ochii regelui sasanid Bahram I, de exemplu, Mani era un antinomist periculos. După ce Îl lasă să aștepte la ușă pînă cînd Își

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
tuturor relelor din lume: „Tot ce se petrece În lume, sus și jos, războaie, Învălmășeli, strămutări, foamete, lăcomie și stăpînire, toate acestea cresc și descresc după mersul Conducătorilor. Ei sînt cei care pun În mișcare toată creația”99. Ca și gnosticismul, al cărui produs tardiv este, maniheismul nu ostenește niciodată să polemizeze cu astrologia, Îngrăditoare a liberului arbitru uman. Cele cinci planete și cele douăsprezece semne ale Zodiacului sînt Arhonți ai Întunericului 100. În Kephalaion 47, Despre cele patru lucruri de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a lui Seth-Străinul. În miezul sistemului elaborat de Mani

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este nimic altceva decît antiteza marcionită Între Vechiul și Noul Testament. Augustin Însuși 137 s-a văzut silit să-i recunoască acestui autor din vechime „o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte larg de opțiuni și de atitudini cu privire la Vechiul și la Noul Testament, maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]