482 matches
-
precedată de versiunea italiană, I miti dei dualismi occidentali. Dai sistemi gnostici al mondo moderno (1989), și practic resistematizată ulterior în The Tree of Gnosis, apărută postum, în 1992. A murit asasinat în clădirea Universității din Chicago. Dacă cercetările asupra gnozelor dualiste sunt cele care i-au asigurat definitiv recunoașterea științifică internațională, C. datorează volumului Éros et magie à la Renaissance. 1484 (1984) cel mai statornic succes al său. Eros și magie... se citește cu un interes sporit poate tocmai din pricina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, 1985; La Mère douteuse et le Démiurge roublard. Histoire et mythes des gnoses dualistes d’Occident, Paris, 1987; La collezione di smeraldi, Milano, 1989; Les Gnoses dualistes d’Occident. Histoire et mythes, Paris, 1990; ed. (Gnozele dualiste ale Occidentului), tr. Tereza Petrescu, postfață Horia-Roman Patapievici, București, 1995; Dictionnaire des religions (în colaborare cu Mircea Eliade, Hilary S. Wiesner), Paris, 1990; ed. (Dicționar al religiilor), tr. Cezar Baltag, București, 1993; Out of This World. Otherwordly Journeys from
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
lumea de dincolo), tr. Gabriela Oișteanu și Andrei Oișteanu, postfață Andrei Oișteanu, București, 1994; Hesperus, Milano, 1991; ed. pref. Mircea Eliade, București, 1992; The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, 1992; ed. (Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern), tr. Corina Popescu, București, 1998; Pergamentul diafan, București, 1994; Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, tr. Mihaela Gliga, Mihai Moroiu și Dan Petrescu, postfață Dan Silviu Boerescu, București, 1996; Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
construcții înnoitoare. Reverberând țeluri aflate în penumbra uitării, împotrivindu-se grăbitei înstrăinări de sine a veacului, tradiția pune temelia înțelepciunii. Cum poate depăși tradiția prestigiul echivoc al „tradiționalismului”? Cum se folosește majuscula în cazul Tradiției fără a se recurge la gnoză? De ce este tradiția un tip de prezență hermeneutică și mai puțin o temă de reflecție între alte teme? Conține tradiția altceva decât expresii vestigiale sau reflexe patrimoniale? Putem găsi oare în tradiție un mediu aseptic care să ne protejeze de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dialectică devenea regina științelor. Ruina ideologiilor care sunt responsabile de mobilizarea mesianică a unor întregi societăți europene (redescoperind ura de rasă sau de clasă) ne-a demonstrat fără putință de tăgadă „mizeria istorismului”. Preocupată mai puțin de vreun proiect de gnoză ideologică sau teodicee speculativă, breasla istoricilor a decis să îmbunătățească instrumentele cercetării pozitive, consolidând cunoașterea noastră despre trecut printr-un flux continuu de studii și publicații de o rară minuție. Dezavuând simplificările, latura de unicitate, surpriză și enigmă a evenimentului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ponticul. Punctul culminant al muncii lui Antoine Guillaumont l-a constituit descoperirea în câteva manuscrise siriace (păstrate la Londra) a Capetelor Gnostice; editarea lor a urmat în anul 1962. Legatarul operei savantului francez, fostul titular al catedrei de „Creștinism și gnoză în Orientul preislamic” la Collège de France (1977-1986) este filologul Paul Géhin3, responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate de Pierre Hadot 1 în interpretarea istoriei filozofiei antice, ultimii doi savanți francezi tind să reducă fenomenul monastic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Grigorie Palama - se ascunde în faimoasele sale „tratate practice”, veritabile bijuterii ale gândirii ascetice de inspirație biblică, iar nu în speculațiile cosmologice de inspirație origenistă, care compun Kephalaia gnostica. Acestea sunt „doar o tentativă (discutabilă adeseori) de a contrapune o gnoză ortodoxă gnozei heterodoxe, o încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și mistica «teologică». Ele și numai ele în ansamblul corpusului evagrian sunt într-adevăr o operă de speculație intelectuală, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se ascunde în faimoasele sale „tratate practice”, veritabile bijuterii ale gândirii ascetice de inspirație biblică, iar nu în speculațiile cosmologice de inspirație origenistă, care compun Kephalaia gnostica. Acestea sunt „doar o tentativă (discutabilă adeseori) de a contrapune o gnoză ortodoxă gnozei heterodoxe, o încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și mistica «teologică». Ele și numai ele în ansamblul corpusului evagrian sunt într-adevăr o operă de speculație intelectuală, dar privată, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca apa vărsată în apă.// Astfel, stăpânul al cărui oracol se află în suflet/ poartă două coroane: una albă care-l arată făcându-l în timp să fie/ și alta neagră care-l ascunde sub nevăzutul din veșnicie" (Natura, vol. Gnoza, Editura T, Iași, 2005, în Friedrich Michael, op. cit., p. 87). 85 "Vibrația inimii/ disparent diafane" (Identitate acvatică, vol. Abis, Editura Junimea, Iași, 2011, în op. cit., p. 275). 86 Vol. Ziua de dinainte, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, p. 135. 87
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spontană, Iași, 1995; Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Iași, 1996; O prostie a lui Platon. Intelectualii și politica, Iași, 1997; Nautilus. Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Iași, 1998; Apariția Eonei și celelalte poeme de dragoste culese din arborele Gnozei, Botoșani, 1999; Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, Iași, 2000; Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața, Iași, 2002. Traduceri: Lev Șestov, Noaptea din grădina Ghetsimani, Iași, 1995 (în colaborare cu Gabriela Gavril-Antonesei). Repere bibliografice: Gh. Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
locului, particularitățile acestuia fiind în conexiune cu specificul zonei și cu resursele la care aveau acces oamenii. Scoica, stridia sau cochiliile marine au forțe creatoare, favorizând nașterea 328. De asemenea, în anumite locuri din spațiul iranian, în creștinism și în gnoză perla este considerată a fi simbolul fertilității 329. În zonele preponderent agrare, pământul va dobândi rolul de zeiță-mamă, considerându-se că sămânța simbolizează puterea vieții 330, la fel cum alte civilizații investesc diferite animale cu puterea de a asigura fertilitatea
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
înseamnă separarea sufletului de trup prin eliberarea de materie. Fedra lui Platon face din întrupare cel mai mare obstacol al vieții spirituale. Pentru un adept al lui Pitagora sau Plotin, virtutea consistă în spiritualizarea corpului și în dezincarnarea sufletului. În Gnoză, de exemplu, omul a căzut din lumină în întuneric. Inițierea va fi deci o asceză care cuprinde aspirația către lumină, către știința salvatoare. Pentru un creștin, în schimb, nu e în principiu rău să cobori din Cer pe Pămînt: "Sfîntul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care îl confruntă pe păcătos direct cu Dumnezeu și infinitul cu finitul, fără recurs, fără întoarcere, fără menajamente. Termenul de mijloc, clasele mijlocii, sînt lucruri uitate de intelectualism. Marxismul lui Marx, de exemplu. Sau Gnoza. Este ineficace pentru că este extremistă. Problema interfețelor a fost întotdeauna punctul slab al monoteismului. "Absolut" vine din latinescul absolvere, "a detașa", "a menține la distanță", îndepărtare, insensibilitate, indiferență. Cum să iubești un Dumnezeu pe care nu-l vezi nicăieri? În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ea a avut forme de expresie celebre în Antichitate, alături de ermetism și neoplatonism. Această aparentă similitudine i-a condus pe cîțiva autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de materie, reducînd la zero toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul se ridică prin știința viziunii în Dumnezeu și nu se gîndește decît la mîntuirea sufletului său. Marxistul își umilește știința în fața "ignoranților", și o mîntuire solitară nu are sens pentru el. Acolo unde cultul platonician
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a lua un iluminist drept un iluminat. Chiar dacă universul stalinist era ezoteric și chiar inițiatic, cu cercurile lui conducătoare, informațiile zgîrcite și cuvintele de ordine, scolastica marxistă, care se stinge sub ochii noștri, era rodul interpretării, comentariilor, și nu al gnozei sau Cabalei. * Partidele noastre și-au pierdut cuvîntul și noblețea. Acești intelectuali de grup cu origini în secolul al XVIII-lea ca societăți de gîndire, cu un instrument din secolul al XIX-lea, cotidianul de opinie, care făcea din partid
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
scrisoare către Arșavir Acterian, 1977). Dincolo, sau dincoace de Vede, și la Eminescu și la Cioran (mult mai discret la Eliade) se simte o rebeliune permanentă și tragică, pentru care gnosticismul ca erezie este emblematic. De fapt, Cioran împrumută de la Gnoză mai mult decît majoritatea temelor, mai mult decît tonalitatea. El trăiește în același spațiu de referință, structural sfîșiat, condamnat de conștiința lipsei, a separării, a zidirii, sentiment de care nu sunt străine originile sale. Gnoza se sprijină pe o viziune
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
De fapt, Cioran împrumută de la Gnoză mai mult decît majoritatea temelor, mai mult decît tonalitatea. El trăiește în același spațiu de referință, structural sfîșiat, condamnat de conștiința lipsei, a separării, a zidirii, sentiment de care nu sunt străine originile sale. Gnoza se sprijină pe o viziune a unui Dumnezeu nefigurabil, infinit altul, viețuind într-un ne-loc, dincolo de ființă ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența care îl face altul în fața indiferenței lui Unu. într-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în care revelația bunătății nu a generat opere considerabile și lui Eminescu: „[...] Că sîmburele lumii e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația fundamentală a Gnozei: Unde malum ? și validează, înaintea lui Culianu, acest tip de interpretare și viziune ca o constantă a spiritului uman, bravînd mode și epoci. Deja în secolul al IV-lea ». H., filosoful platonician Heraclit din Pont vorbește de fenomenul deplasării infernului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
îndrăzneață" cum o caracterizează Mircea Eliade, ni se relevă și multe fapte care demonstrează marea întindere a lecturilor lui Eminescu. Sunt examinate aici temele lirice eminesciene: sentimentul duratei și timpul dramei existențiale, demiurgul cosmogonic, elementele sociale, ideile de filozofie și gnoză, aspecte ale artei și ale limbajului. Să adăugăm la acestea istoria și natura, politicul și economia, misterele creației, egiptologia și dreptul roman, filologia comparată și anatomia, sanscrita și științele oculte și vom obține imaginea magnifică a preocupărilor lui. Istoria literară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vrajă, meditație și iluzie. Ele, sfeșnicele, nu sunt doar obiecte de artă, venerate odată cu întreg cadrul divin din fața catapetesmei, cu un braț sau mai multe, de culori și forme diverse, ascunse efecte monocromatice ale luminii, purtătoare de subtile mesaje și gnoze încă din antichitate, ele trebuie văzute în deplină tăcere, o tăcere ca vidul cu chemare spre rugăciune și mărturisire. Ne apropiem de revelație și mister doar atunci când intrăm în adevăratul extaz al întoarcerilor spre cele simple, spre simplitatea primordială ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist, al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o Însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite, În realitate, un act de lez-divinitate, la adresa lui Isus. Nu ridicarea Magdalenei contează, ci coborârea Mântuitorului. Sau, dacă Într-adevăr se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci Încă nu s-a făcut ultimul pas, radical: includerea Mariei Magdalena printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa, la Washington, prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris În dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști În gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri! Avem de a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda”. Cât despre Epifanie, el Îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi Îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un lucru bun spre mântuirea [neamului omenesc]). Din cele două mărturii, de fapt, reduse la una singură, cea a lui Irineu, rezultă o imagine, Într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
înțelesul lor, am lungit-o ore-n șir: referindu-mă la substanța divină, citam monofizitismul, drept care mă întrebau ce-i aia, iar, ca să-l explic, aduceam vorba despre opusul lui, și tot așa, pomenindu-i pe Pelagius și Nestorius cu gnoza lor, riscând să ne rătăcim în bezna minții lui Marcione. Dând semne de nerăbdare, Faroald a căutat să mă-ntrerupă, întrebându-mă: - Voi, arienii, în ce credeți? - Noi credem că Iisus este fiul lui Dumnezeu în duh încă de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]