3,627 matches
-
simplu, a vorbei simple și frumoase, a comportamentului simplu, omenesc, în dorința lor furibundă de a conduce, nu contează ce și cum, puternici să fie, iar sărmanul să fie îndobitocit și omorât dacă nu se lasă. Dar în toată această goană după putere uită un lucru esențial: pe ei se trimit la moarte, nu pe noi. Vedeți dumneavoastră, eu am observat bine acest fenomen: acei oameni simpli, modești, indiferent de categoria socială căreia îi aparțin, își cunosc locul, limitele, menirea. De unde
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
valoarea unei realități incontestabile, ci numai părelnica bucurie de o clipă, care se retrage imediat în neantul fără conținut al tăcerii atotdevoratoare, al lipsei de formă și, deci, de realitate. Lupta de captare a propriei imagini se dovedește a fi goană după vânt, după strălucirea fără valoare, după gestul efemer și nesemnificativ. Este o rotire, exuberantă mai întâi, și o veșnică schimbare de roluri, aiuri-toare până la urmă, între ființa umană aflată mereu în căutarea propriei imagini, a cărții de identitate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stat pe gânduri, nervos de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a sărit ca ars și a pus mâna pe barda lui de toate zilele și a pornit în goană după cei doi fugari îndrăgostiți și a tot fugit el cale de vreo doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu și cu Iancu Paraschiv, care erau și rude apropiate
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar acolo trebuia să aștepte, așa că începu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată. A trecut vara, s-a terminat vacanța, s-au terminat șotiile, ne-am întors la grădiniță, dar nu prea am multe amintiri legate de gradiniță. Dar mi-am făcut o impresie, în sensul că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și ne ajungi din urmă. Noi sîntem gata cu toții, așa că... Și dacă... nu mă lasă mama? Cum să nu te lase? Păi ce ești tu, copil? Îi spui și tu căă... vezi tu, și vii! Și Virgil o luă la goană spre Bărzăun. Ce să-i spun, bre?! se năpusti întrebarea lui Tomiță după el. Virgil mai întoarse o dată capul din fugă: Să vii, că altfel... Că altfel ce? răcni cît putu Tomiță. O faci pe grozavul cu mine? Lasă căă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilincăi și a lui Virgil. Mai bine se lăsa mîncat de lupi! Încordarea acelei situații se spulberă repede, deoarece nu departe de ei se arătă neînfricatul Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo da Vinci; goana penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume în care se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede purtând pe aripile lor nu numai pe poet, ci și cerul, pământul, întreaga lume zboară fără oprire către un Dincolo care nu este nicăieri întâlnit, astfel că goana înaripată va dura etern: pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eului empiric, de serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Al-Isbili. Așa se numea atunci Sevilla. Poarta mare, de lemn, alunecă în lături. Tariq așteaptă. Pielea lui e plină de zbârcituri și afundată în ciupituri de vărsat. Ahmet atinge podeaua cu fruntea și așteaptă și el. Răcne tele. Furia. Spaima. Goana. Așteaptă muțenia femeilor cu ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar cuvintele îmi mor pe buze. Îi caut privirea și am groaznica senzație că privesc o gaură dintr-un zid. Aplecat ca sub o grea povară, simt că încep să aduc a semn de întrebare, răspunsul fiind doar o perpetuă goană. Trebuie să constat că uneori mă îndoiesc dacă am stat cu el o seară întreagă, la restaurant, discutând fel de fel de lucruri, de la politică până la femei. Caut ziua aceea frământându-mi memoria cu încăpățânare. Ce anotimp era, ce zi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mixtură de mai multe civilizații, dar În esență este o civilizație care și-a pus pregnant amprenta Într-un mod negativ asupra vibrației Pământului. Ea a introdus În ceea ce voi numiți cod genetic violența fizică, dorința de acaparare, setea financiară, goana după acumulările materiale. Din pătura de mijloc chineză, atrași ca un magnet de această civilizație albă, s-au ridicat cei cu setea de cucerire, iar prin contopirea celor două rase s-a ajuns la ceea ce numiți astăzi popoare arabe, care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
gingirlic? Nu, mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești domnilor. Publicul a dat năvală către peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești domnilor. Publicul a dat năvală către peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși... E lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
moment, onorabili concetățeni. Blestemată politică. Un moment să n-ai pace. A! trebuie să am o explicație. Firește că nu se poate, dar ți-ai închipuit așa o mișelie? Ce vreu eu, bine vreu. O mie de ani pace. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată istoria asta. 17. La finalul scenei cu dialog paralel, Rică se ridică din pat. RICĂ: Frate, o fi tîrziu? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. RICĂ: E doișpce trecute fix. Garantat. EFIMIȚA: Parol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
concetățeni. Blestemată politică. Un moment să n-ai pace. A! trebuie să am o explicație. Firește că nu se poate, dar ți-ai închipuit așa o mișelie? Ce vreu eu, bine vreu. O mie de ani pace. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată istoria asta. 17. La finalul scenei cu dialog paralel, Rică se ridică din pat. RICĂ: Frate, o fi tîrziu? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. RICĂ: E doișpce trecute fix. Garantat. EFIMIȚA: Parol?! RICĂ (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ei vreo ruletă rusească. N-ai de unde să știi. Băăi câine. Ia aleargă tu până vizavi. Ia să vedem dacă ai coaie. Numai că mai întâi te legăm la ochi și-ți băgăm dopuri în urechi. Și tu traversezi în goană când ai tu chef. Hai să vedem care-i mai șmecher pe tarlaua asta. Mă ascultă destul de absent, așa că nu-mi mai bat gura de pomană. S-a iscat un vânt, de nicăieri. Și vântul ăsta pompează o undă de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
trecute ?... Răspunsul vine de la un mare estet, scriitorul Garabet Ibraileanu: ”Sistemul de gândire și curentele artistice atârna de momentul istoric.Momentul istoric atârna de structura socială.Structura socială atârna de rezultatul luptelor dintre clase.Luptele dintre clase se reduc la goana eternă a indivizilor după mai bine,adică după condițiile cele mai favorabile pentru păstrarea acelei infime cantități de materie în forma data de natura fiecăruia”. Poate de mâine,orașul patriarhal va renaște ca pasarea Phoenix !Turistului anonim știe că „pesimitul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești ce veneau spre el cu mâinile întinse. Alergă aproape în genunchi prin noroiul din ce în ce mai gros, căutând portița cimitirului; se opri și fugi spre dreapta; iar se opri și iar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
monstrul acela avea o forță colosală și poarta mare a cetății era zguduită de spasme, de fiecare dată când animalul se lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima o luă la goană, determinându-l să respire sacadat. Ce naiba? Unde sunt? Încercă să se ridice, însă picioarele făcură pe mofturoasele. Ceasul de la mână se oprise la ora trei și cinsprezece minute, poate noaptea, poate ziua, habar nu avea. Îl duse la ureche, apoi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]