5,896 matches
-
voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de lava paroxistică ce curge din opera cercetată. O anume impostație îi golește însă condeiul de sentiment, de aceea lipsa emoției îi împrumută criticului un timbru placid, expresiile avînd corectitudinea fără culoare a formulelor docte și nespectaculoase. Fraza lui Mircea A. Diaconu nu te prinde, dar nici nu plictisește, cauza stînd în stofa
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
intitulat „Distrugerea Parisului”. Ochiul poetului și filosofului francez vede ceea ce ochiul turistului obișnuit nu poate să distingă: „Tot mărind Parisul prin anexarea periferiei, Parisul a devenit o periferie.” Sau: „Orașul-lumină a trecut la camuflaj, la camuflarea vieții.” Sau: „Parisul se golește de «locuitorii» săi, pentru că nu-ți poți permite să închiriezi acolo o «locuință», la prețuri rezonabile sau moderate.” În fine, reproducem un pasaj mai larg care am vrea să-l convingă pe cititor să nu rateze acest eseu, în integralitatea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
-l face pe Noica să renunțe la filosofie, postura beligerantă pe care o arată la început nefiind decît preambulul unei intenții ontologice care, de la al doilea capitol încolo, își intră în matcă și curge firesc, în ritmul unei gîndiri dialectice, golită de imprecații retorice. În opinia lui Noica, vina occidentalilor e că, sufocați de o resemnare căreia nu-i mai găsesc remediu, uită că sînt în posesia singurului model cultural care și-a dovedit eficiența în istoria lumii. Acest model e
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
CNA ascultă doar o singură parte a conflictului și a solicitat încă o dată să fie prezentă și partea reclamantă. A fost apostrofat de mai mulți membri CNA, care-i țin spatele, de regulă, Laurei Georgescu. Valentin Jucan a părăsit ședința, golind-o de cvorum, ca ultimă soluție de salvare a situației. Menționez că eu nu am luat parte la ultimele trei ședințe. Cel mai probabil, tema va fi reluată marți, dar de data aceasta în prezența ambelor părți. Și a mea
Un nou scandal la CNA. Membrii s-au certat pe Sorina Matei și România TV () [Corola-journal/Journalistic/42112_a_43437]
-
în camioane volumele și le ducea într-un depozit închiriat tocmai la Verona, de unde volumele ajungeau pe piața neagră, dar și la case de licitație precum Christie’s ori Zisska. Doar întâmplarea a făcut ca fondul Bibliotecii să nu fie golit. Directorul era ajutat de custode, un preot integrist, și de o tânără și frumoasă ucraineancă. Nu se știe încă dacă nu cumva întreaga afacere n-a fost comanditată de foarte sus. Date fiind relațiile directorului cu ministrul Culturii din guvernul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
Trecuse de miezul nopții, iar Tălparu nu se culcase încă. Stătea întins pe canapeaua din piele, îmbrăcat. Fuma liniștit, cu ochii fixați într-un punct din tavan. Pe o măsuță, lângă canapea, o sticlă de ,,albanez” părea să aștepte cuminte, golită pe jumătate, iar jos, la nici un pas, era aruncată o alta, goală... Fără a saluta, primul secretar se așeză în unul din fotoliile de lângă canapea și, o vreme, rămase acolo nemișcat, tăcut. Într-un târziu, oftă prelung, se uită la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică-sa ca la o nălucă și se răsti la ea, cum nu o făcuse de mult: Da’ ce, mamă, au murit? Crezi că o să îndrăznească?! Nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ceva maiorul... Atât mai reuși să audă Ilona, apoi leșină iarăși. Peste câteva ore, se pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul din brațele recamierului. La început se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dreptate, Petrache? E bine Gheorghe, nu s-au luat de el? Știu că era om mare, om cu funcție... Și acum ce caută în sat? Se ascunde? Petrache nu se grăbi să-i răspundă. Se așeză mai bine în fotoliu, goli păhărelul umplut de mătușă sa, apoi oftă. Da... a fost un om mare, dar pentru vechiul regim, acum puterea suntem noi... Nu a pățit nimic, a șters-o la timp din Timișoara, acum stă și meditează la gura sobei, parcă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ani în șir. Când mam trezit, afară se întuneca, copii începuseră să umble deja cu uratul. A primit și Elvira câțiva copii, apoi a încuiat poarta. M-am dus, fără să știu pentru ce, în biroul meu. Am început să golesc dulapurile, să caut parcă ceva. Nu știam ce anume, dar, totuși, căutam cu disperare... După aproape o oră am renunțat. M-am așezat neputincios în fotoliu, cu o sticlă de vodcă în față. Am început să beau de unul singur
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că am luat cu mine aceste domnișoare, altfel m-aș fi plimbat cu buchetul prin gară... Mă rog, ia-le tu și nu le lăsa aici, că până mâine dispar. Nu mai continuă Petrache, își dezbrăcă scurta de piele, îi goli buzunarele de țigări și brichetă, își aranjă cravata, se pieptănă cu grijă, apoi intră vertiginos în sala de conferințe. Înclinând ușor din cap în dreptul fiecăruia, făcu un rond în jurul meselor așezate în semicerc, pentru a strânge mâna celor aflați în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc sticla la gură și trag o dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai repede dacă vreau să fac pipi în ea. Știu c-ar merge și o țigară, dar mă tem că în lift e periculos - aș putea arde ca un șobolan. Desfac pachetul de Savo iardi și mușc o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și în a treia zi. Nu îmi găseam liniștea până când nu dădeam ceva. Am ajuns să intuiesc fără greș dorințele tuturor și ardeam să le îndeplinesc imediat. După o săptămână nervii nevesti-mii s-au aprins. Plec la mama. Eu am golit casa și am ajuns să dorm pe parchet. Copiii, care reușiseră să își păstreze doar hainele și lucrurile de școală, au șters-o și ei la bunici când dărnicia lui tati nu li s a mai părut o calitate. Într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Știu că am dreptate, și În momentul În care veți echilibra toate vibrațiile În voi, va fi bine: nu veți mai condamna persoane ci un sistem creat nu cu voința voastră ci comandat de ocultă cu obiectivul cert de a goli România de români prin orice mijloace. Recomand tuturor, indiferent de treapta socială pe care se află, să reflecteze bine la cele afirmate de mine și cred că toți cei drepți Îmi vor da dreptate. Acum să trecem, așa cum ne-am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai mult îi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tot felul. Dar Frumosul? Să fim noi, în esența noastră, mai pesimiști decât alții? N-am învățat încă să privim partea plină a paharului? FLASH 15 (Alma) Duminică. Sfârșit de noiembrie, cenușiu și rece. Curtea bisericii aproape că s-a golit, eu am rămas printre ultimii, chinuindu-mă să deschid umbrela. Nu mai e nevoie. Picăturile de apă s-au transformat treptat în fulgi mari, albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în oglindă, se caută, dar nu se găsesc. Invocarea absențelor este nu numai o figură de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e teamă de Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul, încep să mor... (Terra incognita) Putem încerca o hermeneutică a numerelor în spiritul poetului. Numărul 1 pare a fi numărul sinelui golit de orice virtualitate, al eului nemascat. Pe de altă parte, este numărul apariției în scenă, nesusținut de nimeni și de nimic. E nevoie de un curaj nebun pentru a-l însuși! În primul rând pentru că, fiind doar unul, deci prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Îngrijorată. Norocul lor a fost că ușa troleului era foarte aproape de ele, iar avalanșa de turiști dornici să urce cu orice preț, le-a obligat practic să și ia geamantanele și să se lase Împinse În troleul care, se mai golise dar, repede se Încărca la loc. Avansați, doamnă, mai În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce vă tot uitați, ce aveți de văzut? Mă uitam dacă pot
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de el pentru că nu era bine (după părinți cetire) să crească în casa bunicilor. Dacă bunica s-ar fi angajat slugă, bine de bine, dar altfel nu. De ce?! Nu înțeleg, pur și simplu nu pot înțelege de ce vrei să-i golești suflețelul de ce este mai bun și mai frumos. Tu, mama lui, unde ai crescut mai mult și cum te-ai simțit la bunicii tăi?! De ce te otrăvești pe tine, pe copilul tău și pe cei din jur?! De ce nu mulțumești
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
forma biofilm; cantitățile de apă utilizate nu depășesc 0,1...0,2% din volumul de apă distribuit; că necesar de apă pentru spălarea și curățirea rezervoarelor sistemului; odată, de două ori pe an, fiecare cuvă din rezervoarele sistemului va fi golită, spălată și dezinfectată; cantitățile de apă necesare pentru spălarea rezervoarelor nu depășesc 0,4... 0,5% din volumele de apă consumate anual. Pierderile de apă tehnic admisibile din sistem pot fi tratate tot ca un necesar de apă. În mod
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
Marele Univers. Fiul: Nașule, acceptăm steaua unde să putem fugi chiar cu ADN-ul dacă Pămăntul nu ne mai suportă.Doar in vacanță. Aurora: șampanie pentru naș! Se ridică paharele pe care Ela are grijă să le încarce cănd se golesc. Profesorul: Mergi sănătos acasă extraterestrule, vei rămăne cel mai important eveniment din viața noastră de muritori. Aurora: Mereu o să privim spre ceruri și te vom căuta printre stele. Profesorul: și-ți voi fredona „Cel mai frumos tangou din lume”. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl umpli din nou cu viață proaspătă. ... La atingerea nepieritoare a mâinilor tale inima mea își depășește cuprinsul și se dăruiește în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum le-aș putea cuprinde în micile mele mâini ? Dar evuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
devenise cel care era. Și blîndețea, și hotărîrea, și agilitatea de la ei le învățase. Îl făcuseră să-i iubească și să-i respecte și ce altceva îți poți dori de la o familie? Dar, atunci cînd închidea ochii, seara, și-și golea mintea de toate întîmplările de peste zi, cînd era gata-gata să adoarmă, ceva dinăuntrul său, ca o chemare, ca un strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]