14,967 matches
-
toarnă-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi rămâne în frac, Tu puneți rochia de moar. Platanii se scutură-n parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
lor din Lidingö. Taxiul a venit imediat și am luat loc lângă șofer, strângând în brațe sticla de coniac și cutia mică de ciocolată Aladin. Pe drum am fost nevoiți să ne oprim de multe ori - timpul însuși parcă se grăbea. Șoferul gemea de frustrare - peste tot oameni și mașini într-un tempo teribil. Un șarpe imens mușcându-și fără milă coada zornăitoare. Era ca și cum toți ar fi vrut să atingă un țel inaccesibil. În același timp acești oameni grăbiți vorbeau
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
iluzii: peisaje, străzi, incendii, cimitire, păsări cu fețe de oameni zburând peste frontiere supravegheate. Iluziile aveau darul de a purifica. Imaginile mi se păreau cuvinte, istorii, poeme spânzurate în aer. Deodată am remarcat că eram singură în sufragerie. M-am grăbit să-i ajung din urmă pe entuziaștii membri ai Asociației ghioceilor. Se strânseseră cu toții în sera cu geamuri viu colorate unde erau expuși ghiocei rari și într-un loc special "Gigantul" din Anglia, G. Elwesii, după numele cultivatorului său. Era
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
rostogolindu-se. La urma urmei poate că timpul nici măcar nu exista. Numai anotimpurile ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în formă de spirală dublă, suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu avea nici un sens să mă grăbesc; totul era infinit, fără limite, în absența timpului. Totuși trebuia să mă grăbesc încet, să ajung acasă, mulțumită de a avea un acoperiș frumos deasupra capului și liniștită, ca și cum aș fi făcut pace cu toți dușmanii. În coliba trupului meu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în formă de spirală dublă, suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu avea nici un sens să mă grăbesc; totul era infinit, fără limite, în absența timpului. Totuși trebuia să mă grăbesc încet, să ajung acasă, mulțumită de a avea un acoperiș frumos deasupra capului și liniștită, ca și cum aș fi făcut pace cu toți dușmanii. În coliba trupului meu își făcea loc prezentul din ce în ce mai mult. Respiram cu toți contemporanii printr-o imensă
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Elegie Mă grăbesc înspre moarte fără un înțeles anume, fără rochie de mireasă fără zestrea de aur. Fără mine. Mă grăbesc senină și amară de-a latul patriei. Parcă ar fi fost mâine. (Din volumul Zestrea de aur, 2002) Născută la 10 februarie
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Elegie Mă grăbesc înspre moarte fără un înțeles anume, fără rochie de mireasă fără zestrea de aur. Fără mine. Mă grăbesc senină și amară de-a latul patriei. Parcă ar fi fost mâine. (Din volumul Zestrea de aur, 2002) Născută la 10 februarie, 1956, în București absolventă a Facultății de Filologie a Universității București (secția română-engleză), promoția 1980. Cărți publicate: Un
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
e seară cînd scriu aceste rînduri și, de cîteva ceasuri, Mady nu mai e. Acum doi ani, am aflat că este bolnavă și că prietenii, scriitori și artiști plastici, organizează o expoziție cu vînzare în beneficiul tratamentului ei. M-am grăbit să ajung în una din sălile de la ArtExpo. Nume de mari pictori formau această ciudată expoziție. La prima strigare, s-au strîns puțini cumpărători. N-am să uit niciodată solidaritatea și tenacitatea cu care Mihai Oroveanu, Florin Iaru, Tudor Jebeleanu
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și noi încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre gherghine mult prea îndepărtate sunt acum de tinerețile lor cînd mîinile lor neîntrecute erau ne-am grăbit înspre maluri aici bătrînul pescar își făcea datoria împărțea cămăși pentru foc în stînga și-n dreapta iar pe cînd noi doi am ajuns îi mai rămăsese doar una primește-o repede i-am spus ei e de dar eu
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
am grijă, că vine Rauchfangkehrer-ul. Nemții îl numesc Kaminkehrer, iar în limba literară Kaminfeger sau Schornsteinfeger. în Bayern i se mai spune și Schotfeger. Primesc aceste precizări lingvistice de la prietenii mei din Bayern, o familie de hornari, cărora m-am grăbit să le trimit știrea pe e-mail. îmi amintesc că atunci cînd i-am întîlnit prima dată, am fost convinsă că sînt amîndoi studenți la o facultate de tip științe politice, istorie sau economie. De fapt erau: el hornar, ea casnică
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
cărui timbru polisemantic fiecare bărbat se simțea inspirat să facă o conversație de neuitat, cu multe cuvinte rare, poate neologisme pe ici pe colo, poate ultima conversație lumina se concentra deja doar în cătușele gleznelor ei de sidef ce se grăbeau să dispară pe o stradă întunecată în acea matrice ecoul glisa cum într-o gură roșie o înghițitură de vin fără memorie vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită, vei căuta răcoarea șemineului de malachit
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Mariana Codruț Îmi pun capul pe pernă și-l simt galben și grăbit. Nu te grăbi, nu te grăbi, nu te grăbi! spune cineva dinăuntrul meu și atunci știu că răsare astrul insomniei; își trage lent carnea poroasă pe nas, o prizează direct din mine. Și se îmbată. Și începe să se clatine. E mare, soarele
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Mariana Codruț Îmi pun capul pe pernă și-l simt galben și grăbit. Nu te grăbi, nu te grăbi, nu te grăbi! spune cineva dinăuntrul meu și atunci știu că răsare astrul insomniei; își trage lent carnea poroasă pe nas, o prizează direct din mine. Și se îmbată. Și începe să se clatine. E mare, soarele insomniei, cît un
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Mariana Codruț Îmi pun capul pe pernă și-l simt galben și grăbit. Nu te grăbi, nu te grăbi, nu te grăbi! spune cineva dinăuntrul meu și atunci știu că răsare astrul insomniei; își trage lent carnea poroasă pe nas, o prizează direct din mine. Și se îmbată. Și începe să se clatine. E mare, soarele insomniei, cît un ochi de lanternă
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
mi se încrucișează peste față. Parcă înot ca un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și carnea fără memorie. într-o noapte ca o plută de cupru în derivă pe un îngust canal al morții. Mă grăbesc: murmur, cu fața în sus și ochii închiși, rugăciunea transformată într-o piatră lucioasă de cît am bătut-o, parcă de sute de ani: "Doamne, Doamne, ceresc Tată..." Lovituri scurte și dese de degete - ale cui? - se abat peste obraz
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore Ragusa era conștient că Bălcescu se apropia inevitabil de moarte, fapt pentru care a chemat consulul otoman și pe un preot de la biserica Sfântul Nicolae al grecilor, în prezența cărora și-a scris testamentul pe care
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
ideal în nuvelă e secolul al XVII-le, în timp ce în roman e "suta a optsprezecea". Cînd spun că Aubrey de Vere e un autoportret (elegant anacronic) și poate o mască, sau doar o proiecție a figurii naratorului, trebuie să mă grăbesc să insist că am în vedere dimensiunea fantasmatică a reveriei, și anume a reveriei lucide, controlate prin estetismul cel mai riguros și autocritic, lipsit de iluzii (vorba vine). Căci naratorul își recunoaște diferența, rangul social mai jos, și-și acceptă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
trezise o stare care înflorise și dezvoltase, depășind deodată temerara mea îndrăzneală. Eram într-o încurcătură pe care nu o prevăzusem. Lovinescu acceptase planul pe care i-l prezentasem. Nu mai puteam da înapoi. În ziua următoare, am părăsit Bucureștiul, grăbind să ajung în casa părinților mei la Sibiu, unde mă aștepta fetița mea în vîrstă de cinci ani, pe care o trimisesem înainte cu două săptămîni, însoțită de guvernantă, scoțînd-o din arșița capitalei. M-am integrat cu rapiditate în atmosfera
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
înlocuiască plăcile deteriorate ale pavimentului largei terase, unde în plin sezon, pe vremuri, tineretul se zbenguia executînd primii pași ai modernului dans, numit charleston, melodia cîntată sub arcușul viorilor, dirijate de faimosul violonist Pongras. Spre clădirea stabilimentului îmbătrînit și el, grăbeau pașii statornicilor vilegiaturiști care făceau băi calde. Lovinescu părea dezorientat de locul unde îl adusesem. - Asta este faimoasa stațiune pe care mi-ai lăudat-o cu atîta căldură?, m-a întrebat la un moment dat cu un aer ironic. Am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla ca bătrînul monarh să izbucnească în lacrimi dinaintea inflexibilului diplomat. Chiar după mărturia acestuia asemenea întrevederi i-au grăbit sfîrșitul. Din fericire, nepotu-său din Germania, Ferdinand, înfiat pentru a-i succeda la tron, nu-și mai făcu aceleași scrupule. Se lăsă condus cu docilitate de liderii antantofili. În ciuda dezbinărilor, țara își urma destinul către reîntregire. Aveau loc tăcute și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
fiecare lucru și-l băgă în cufăr, încercîndu-i locul de mai multe ori. Îmbrăcă apoi uniforma, ajustînd-o provizoriu pe corp. Cînd sună masa porni spre bucătăria de campanie care fumega în curte. Îi era foame, dar tot așa, nu se grăbi, zicîndu-și că în armată trebuie să faci totul chibzuit. În timp ce li se turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în fugă, inspectîndu-i încă o dată. Îi sticliră ochii și cizmele suple de lac. Ilie îi făcu bucătarului semn (vechile trucuri
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
casei, 13, a spus 31. Degetele domniței, lungi, alergau pe claviatură. "Dar Numărul?" A spus și Numărul. Aparatul cu claviatură a scârțâit scurt și dintre maxilarele lui a ieșit o limbă de plastic: cartea lui de pacient. "Excuse-me! - a spus, grăbit. Am greșit numărul." "Care număr?" "Numărul casei." "No problem!" - i s-a răspuns, cu un zâmbet albastru. A cercetat, neîncrezător, petecul de plastic. Nume, prenume, adresă - totul era scris corect. Ba chiar, era imprimat și numărul apartamentului, pe care nici
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
ale fiicei lor care aspira să devină muziciană, și care fusese sau nu fusese primită la Conservator. Nici unul din argumentele noastre nu au folosit, știau ei ce știau și nimeni nu-i putea face să-și schimbe părerea. Ne-am grăbit, firește, să-i părăsim, jenați și întristați. Oamenii păreau realmente cumsecade în toate privințele - minus "problema". Am plecat ca niște lași, căci nu le-am spus că și noi eram "jidani": ne-a fost prea rușine de rușinea lor. Ținînd
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
Care suferă de “nimfomanie”. Cristina Dochianu (încurcată): Adică? Tudorel Butoi: Stare patologică la femei, manifestată printr-o excitație sexuală exagerată. Cristina Dochianu: Ăăă... cam cât de exagerată? Ceilalți membri ai comisiei se foiesc enervați. Ovidiu Garcea: Haideți, domnișoară, că ne grăbim... Cristina Dochianu: Îmi pare rău, dar eu nu pot să votez în legătură cu acest film, până nu îmi sunt clare toate lucrurile. Sunt profesionistă, nu îmi bat joc. Către Tudorel Butoi: Deci cât de exagerată? Tudorel Butoi (deja iritat): Foarte exagerată
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
parcă din vechiul Pelopones, dar redusă la dimensiuni mai puțin amețitoare. M-am apropiat intrigat și, prin deschizătura ușilor masive, am zărit un interior complet gol. Lângă ușă, o placă metalică dă seamă despre sensul acestui monument. Nu m-am grăbit, însă, să o citesc, ci am pășit înăuntru, unde am descoperit o scenografie și mai stranie decât putusem ghici înainte. Încăperea era, într-adevăr, goală, dar nu cu totul. În mijlocul ei, ușor decentrată, se afla o statuie: o femeie îmbrăcată
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]