387 matches
-
nimic fără acordul autorului. Ca autor mă simt excelent și sunt sigur că și lui i-a plăcut romanul meu, În afară desigur de pasajele alea pe care le va tăia. Ele vor da de lucru mâinilor lui mici și grăsuțe, lângă care văd o carte. A citit pesemne din ea cât l-am așteptat pe hol. Are privirea ostenită, da, a ostenit citind și s-a gândit să ia o pauză primindu-mă la el. Manuscrisul meu e pe marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
este absent, locul său este ocupat de către un tânăr seminarist îmbrăcat cu un pulover roșu cu dungi negre peste care a tras în grabă un sacou de culoare închisă, strâns pe corp, ceea ce-l face să semene cu un bondar grăsuț. Depun pe măsuța de lemn din fața sa o listă cu numele membrilor familiei mele, plus o bancnotă de zece lei. Tânărul religios împăturește lista, introduce banii în fanta îngustă a cutiei de tablă, apoi cu un creion roșu, notează vizibil
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
primă vedere, par a fi originari din mediul rural. Spun de mai multe ori că am venit cu părintele nostru, un preot tânăr, activ, ochelari cu ramă fină, seamănă cu un responsabil de PR dintr-o multinațională, în varianta mai grăsuță. Fac parte dintr-o parohie din județul Botoșani, cam la 100 kilometri de Iași. Femeile, majoritare în grup, sunt foarte active, febrile chiar, la fel ca la o nuntă sau înmormântare din sat. O echipă de televiziune, care se plimba
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încins cu un brâu colorat peste pântecul proeminent, tipul de preotfuncționar de rang administrativ înalt, cu bani și influență în mediul bisericesc, vorbește cu un alt preot, foarte tânăr, la început de carieră. Protejatul său, fără nicio îndoială. Tânărul este grăsuț, roșu la față, poartă o barbă blondă și rară, însoțit fiind de o soție „cuminte”, îmbrăcată regulamentar, fustă lungă, batic de culoare închisă și un copilaș de patru-cinci ani sugrumat într-un costum miniatural, făcut la comandă. „Hai să-ți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cazan, toată lumea o știe, ăsta nu-l prinzi, domnule, acasă, pe amărâtul ăla de aragaz de la bloc”, declară doamna Mariana, fericită nu doar pentru că și-a ostoit foamea, ci și pentru faptul că fiica dumneaei, o postadolescentă de 18-19 ani, grăsuță, cu carnea albă și cu o față devorată de coșuri, a reușit în fine să intre în rând. De altfel, în tot timpul în care a mai rămas în rând lângă mama sa nu a făcut altceva decât să scrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
loc”. Eu trebuia să-l iau jos pe tatăl meu, care avea 71 de ani. Am putut s-o scot și pe mama. Vagonul era la o Înălțime de un metru și douăzeci, mama era foarte epuizată, că era mai grăsuță și destul de grea. Eu n-aveam putere, dar cumva am putut-o scoate, și trebuia să pornim spre rampă, să coborâm. Asta Însemna circa 20 de metri, că noi eram cam la mijlocul trenului (erau 40-45 de vagoane). Cum am coborât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe comenzi mici. - Se pregătește intens pentru afaceri mici. - Trimite toți salariații să facă lobby. - Premiază salariații victorioși cu comisioane. - Pleacă din firmă pentru a face lobby. - Atacă inteligent clienții potențiali. - Gestionează bine resursele. - Nu renunță după primele refuzuri. - Este Grăsuț, Mucalit, Bogat. [10] Pasul 4 - Planifică. Acționează. Controlează. Obișnuiește-te cu modificările de pe o zi pe alta. În loc să lupți cu aceste modificări, mai bine le utilizezi în folosul tău. Soluția poate să fie “planificarea prin scenariu” - “scenario planning”: - Planifică scenariile
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]
-
le zgâriem apăsat, iar ca măsură extremă vom măslui apometrul general din blocul cu asociația, făcându-l să arate un milion de metri cubi. LIBERTATE! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Vioara lui Luiza VASILIU E rotunjoară, are o privire blândă și visătoare, degete grăsuțe și-o rochie azurie pe care orice domnișoară în toate mințile ei închipuite și-ar dori-o. Părul îi e prins într-un coc savant împletit, în care o mână pricepută a strecurat niște flori roșii. Nu cred să aibă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
din Franța. Singurul big band invitat în festival a oferit un spectacol dincolo de muzică. Maestru al întreținerii publicului, Jean Loup Longnon - prezentat de directorul festivalului, Konstantin Schmidt, drept „o biluță care se rostogolește pe toată scena“ -, șeful big band-ului, grăsuț și îmbrăcat cu sacou roșu, a susținut adevărate numere de stand-up comedy între cântece. A prezentat cu șarm pe absolut fiecare muzician din orchestră, spunând mici povestioare. La fel a făcut și cu cântecele, astfel că întregul spectacol a părut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
organism la fel de monstruos precum satirul pătruns de dorință/spaimă, dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui trup grăsuț, bun de frământat, pe care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fantoma zglobie a Iuliei Hașdeu... ca să nu mai amintesc de Magda Isanos... cu popoul ei măricel de fiică de preot și fața rotundă și ochioasă... zâmbitoare... cu părul despărțit de-o cărare tandră, albă, călătorind periculos de dulce spre ceafa grăsuță, numa’ bună... Mi-e dor, atât de dor de muma voluptuoasă (în fond, o soacră cam împuțită dpdv al neveste-mii!Ă și setoasă de masacre a lui Ștefan cel Mare: „Du-te la oștire! Pentru țară mori!“. Interesant ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Caballé nu venea la repetiții, decât la generală, a avut timp să lucreze rolul Elisabettei cu mine până la ultima ridicare de deget. Lui Montserrat îi ținea locul Yasuko Hayashi, măritată cu un italian blond și spălăcit, o micuță și-o grăsuță, cu niște mânuțe și micuțe, și grăsuțe, iar Giorgio se enerva cu ea, pentru că nu putea să obțină personajul Mariei așa cum ar fi vrut. În Oedipus Rex, la Scala, 30 de kilograme cântărea costumul de pe mine. Era numai din pietre
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
generală, a avut timp să lucreze rolul Elisabettei cu mine până la ultima ridicare de deget. Lui Montserrat îi ținea locul Yasuko Hayashi, măritată cu un italian blond și spălăcit, o micuță și-o grăsuță, cu niște mânuțe și micuțe, și grăsuțe, iar Giorgio se enerva cu ea, pentru că nu putea să obțină personajul Mariei așa cum ar fi vrut. În Oedipus Rex, la Scala, 30 de kilograme cântărea costumul de pe mine. Era numai din pietre! Noroc că veneam cu liftul de sub scenă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
care se interesa de „creațiile“ mele literare, citindu-mă cu răbdare, comentându-mă, îndrumându-mă. Numai ea mă înțelege pe lume - gândeam eu: părinții mei nu-mi luau în serios veleitățile literare, socotind că, cu timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși, iar obrajii i se îmbujorau violent, întreaga ei ființă emana dăruire, participare, împlinire sufletească, paciență transcendentală. Eram încă prea copil ca ea să se străduiască a mă „lumina“ antroposofic, cum
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
facem simțită prezența în spațiul de acasă. Ca și cum, uite, mama e puțin plecată, dar te înconjoară prin toate obiectele pe care le trimite cu dragoste. Scrisoarea 22 Pe prima mea „șefă” din Italia o chema Concetta. O femeie mi cuță, grăsuță, mândră și cu fața roșie. Casa, o vilă cu două nive luri, totul îngrijit și curat. Pe drum, traficanta de emigranți îmi spunea că totul va fi bine, că „aproape” este și poștă, sunt și magazine... Eu nu vedeam decât
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ei se poartă așa pentru că ne cred separați și slabi. Fără neam. Fără apărare. Cum ar trebui să ne protejăm? Scrisoarea 148 Un alt lucru ce m-a ținut pe loc în această familie au fost copiii. Elena, doi ani, grăsuță și cu părul numai cârlionți, nu mer gea la culcare până nu saluta luna. — Ciao, luna! Noapte bună! În serile când era înnorat, se speria și trebuia să i se explice că luna e doar obosită și doarme. Chiara, șase
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dar viguros, puternic, un Hercule al casei care sărea din scutece direct în acțiuni care bucurau pe mama din ea. Dar nu a fost să fie așa. La naștere băiatul nostru avea ochi negri, părul tot negru și era destul de grăsuț, cântărea 3 kilograme, semn că-i priise bine cu mama lui. Parcă îmi revăd amintirile. În mine amintirile sunt proaspete, lucrează încă. Revăd, retrăiesc perioada dinaintea nașterii copilului. Ardeam eu dar mai ceva ea, să-l avem, să-l purtăm
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Lăură îl salută respectuos cu un “Să trăiți!” milităresc. Urma un scurt moment de tăcere, o emoție reciprocă parcă, o acomodare rapidă a unuia cu celălalt și între timp își făcuse apariția și mama Irinei, o doamnă brunetă, puțin cam grăsuța, foarte cocheta. - Bine ați venit la noi, domnișoara Lăură! - Îmi pare bine să vă cunosc, adaugă Lăură sincer și politicos. Sunteți foarte tineri pentru o fată așa de mare, tinu ea să-i complimenteze. - Desigur, ne-am cam grăbit, adaugă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acasă și mama a constatat boacăna pe care o făcusem. La Ripiceni, sat situat pe malul Prutului, unde înainte de război exista o fabrică de zahăr, l-am avut ca învățător pe domnul Bart. O persoană mică de statură, un pic grăsuță, cu o mustăcioară sură, calm și apropiat de noi, elevii. Îmi amintesc că, pentru a-i pedepsi pe elevii neastâmpărați, în curtea școlii, pe pământ trasa un cerc. Elevii neascultători trebuiau, în pauză, să stea în interiorul cercului. Elevii pedepsiți, din
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
fizice, preocupările, locul de baștină sau modul de comportare al acestuia. Încă îmi mai amintesc niște nume de echipe: Niki Bohosievici (Nasos Katovițe) avea un nas ascuțit și era de neam polonez; Nelu Popescu (Ț.K.V.A. Borțozo) era cam grăsuț în anul I; Mișu (eu, pentru prieteni !!!) Toma (Pușca Filarmonica) înjura de pușcă și cânta la vioară; Eugen Negură (Bâl-baba-hî) se cam bâlbâia, mai ales când era emoționat; Ion Mîndreci (Prăzăria Dârvari) era din Dârvari, în Oltenia, unde se cultiva
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
a molipsit și ea și i-a transmis boala Oltei, sora mea. Mama a avut o formă de boală mai ușoară și a scăpat mai repede. Oltea însă, a zăcut la pat câteva săptămâni. Fiind voinică și mai bine dezvoltată (grăsuță), temperatura îi creștea mereu. Uneori, noaptea ajungea până la 40 de grade, fapt ce ne înspăimânta pe toți din familie. Mama, deși în covalescență, slăbită se ocupa de ea zi și noapte. Îi punea comprese reci la cap și pe piept
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
martor (postură care-l supără, nu înțelege de ce n-a fost ridicat noaptea ca toți ceilalți din lot va înțelege mai tîrziu -, torționarii mizau să-l transforme în colaborator miză falsă): "Tata e un om mic de stat, mai curînd grăsuț, cu un umăr puțin strîmb și umblă greu. A fost inginer și a lucrat pînă la șaptezeci și nouă de ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăeni, în ultimul timp, cînd am întrebat de el în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că ar fi călcat vreodată pe front, dar aveau traiste întregi de pilde care mai de care mai senzaționale, unii cu un ochi lipsă sau gura puțin mutată din loc, de la un obuz, ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele două fete-femei Ostfeld plângând și rupându-și părul cu hohote înalte, dincolo de ușa de sticlă ce ne despărțea și îngustul vestibul. Dna Ostfeld, par contre, era „dulceața pe pământ”: mică, grăsuță, bună gospodină, stăteam ore întregi în bucătăria comună - eu nu aveam acces la baie decât prin curte -, un personaj decupat din Gogol sau din Ury Benador, „gata descrisă”, un aliat al meu contra celor doi Segall, cam dușman de clasă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e ireproșabil. Poți să juri că ești la București, parole d'honneur! nici o deosebire." [MIC GLOSAR DE BALTĂ] Bodârlău = cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei grăsuți și frumoși. Stă în fața lor și le zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]