2,863 matches
-
un han din apropiere. Ovidiu susținea bine dispus că trebuiau să mănânce ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-a chemat Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În Rai, cu toți Îngerii În jur. Ce viitor! Măcar el să fie fericit! Bău ce mai rămăsese din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
geamul de la baie și lăsă aerul proaspăt de afară să intre Încet și În casă. Își scoase ghetele și străbătu apartamentul de la un cap la celălalt, Înainte de a-și arunca parkaua pe relaxa vișinie de două persoane așezată pe un grătar din lemn de brad care depășea dimensiunile saltelei cu zece centimetri pe fiecare din laturile sale. Era acasă la el. Simțea acest lucru pentru prima oară. Iolanda, ca și dincolo, În trecere. Un lucru cu care va trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găsesc agenda cu adrese și să iau legătura cu mama sau cu tata sau cu oricine trecea drept important în viața mea. Sufăr de-o afecțiune. Am scos două felii de șuncă și le-am aruncat pe barele cromate ale grătarului, repetând lucrul ăsta de câteva ori în gând și încercând să-l asimilez. Sufăr de-o afecțiune. Am o tulburare psihologică. Era o chestie mult prea importantă, prea covârșitoare pentru ca o persoană singură aflată într-o casă pustie și necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un el și un eu. Aceia erau biscuiții mei, pe care eu îi mâncasem. Exista doar un singur Eric Sanderson și acela eram eu, care stăteam încă acolo, în casa mea, în bucătăria mea, cu micul meu dejun sfârâind pe grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei. Lui Clio îi place să spună „aiurea“ și uneori să-i arate cu degetul atunci când trec pe lângă noi. Una dintre poveștile preferate ale lui Clio e accea că tipul care a inventat joggingul a murit de infarct. La un grătar, vara trecută, cineva s-a dat peste cap să-i explice că tipul cu joggingul se născuse cu o malformație la inimă și că infarctul îl pândea la fiecare pas. Așa că n-a fost provocat neapărat de jogging, continua el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un rapper neras: " Ia-o-n brațe, tataie". Ne oprisem la 2 Mai. Vama Veche era un port prea îndepărtat. Mă săturasem să șofez. Mașina o scosesem la vînzare. A lui era în reparație capitală. Pendulam între Fedia (calcan la grătar) și Restaurantul Dobrogean, zis Dobrogeanu-Gherea ori numai Gherea. Îngrețoșată de șalău à la bonne femme, de șașlîk și de mesele cu actori doimaioți. Ce face un milițian dacă știe că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tembele, gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu în limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt protejați. Un "plictisit" pontos își lansează placheta, săturîndu-și adunarea cu nuci și cu fudulii la grătar. Presa nu omite știrea. Protejați sînt și rastignacii fără complexe de inferioritate intelectuală. Iau "la mînă" problema și se descongestionează, congestionîndu-i pe alții. Ce dacă sexualitatea se împotmolește în pornografie? Nu ești spurcat la gură? Riști să pari netalentat. Ofelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o furcă, se simte dator să corijeze: Ai uitat cînd te duceai la partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile, repetabile până la vomă din cauza condimentării lor cu parfumul înecăcios al grătarelor și stropite cu vinuri din soiul licențiat la Bruxelles: Metabisulfit, 100 pastile = 1.000 decalitri. Cu capetele uriașe de prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila era în comă alcoolică din cauza înaltei ocupații, drink-ul lătrând la soare și la Lună. Beția era un câine bine ținut în lesă, dacă se bea în apartamente, în case, în biserici, în autobuze, pe liniile de tramvai, lângă grătare care salivau după clienți, în școli, sub pământ, în canalizări, pe schele, între cuvintele limbii române, copilul nu mai era mic, era little iar slujba devenise job, ce dracu', mai rezonant, mai cosmopolit! Ciumecul nu mai ascultă la radioul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sfânt cu spada, lucru ce ar fi atras de la sine bani cheltuiți pentru investigații asupra rănii nevindecabile cu niciun antibiotic cunoscut pe Pământ, drumuri obositoare la cabinete, rețete naturiste, constând din abstinența de miere și de cârciumă, de nuntă, de grătare cu finul și nașul, de o foiță cu prietenii, de înjurat, de bătut nevasta pentru că era scris ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i trimitea lui Va haine uzate deale lui Jack, fiul său cu părul roșu și cu o față gălbuie și ... roșcove. Maria, mama lui de-a doua, l-a așteptat cu un cuptor cu plăcinte calde, cu pui fript pe grătar, mujdei de usturoi, mămăliguță caldă (ordin de la Victor) și cu ochii ei mici și luminoși, zâmbitori și jucăuși, care te asigurau că În ei nu poate Încăpea nici un fir de răutate omenească. Seara, Maria i-a cântat două cântece Îndrăgite
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a se opri la un restaurant modest, unde se mânca și se bea ieftin și bine, și unde a comandat să i se aducă pe terasa prost amenajată, cu mese și scaune prevăzute cu Împletituri din răchită, două „fleici pe grătar” și o sticlă de „Corniță” Mânzule, tu ce dorești, ce să-ți ia tăticu’? -Nimica!, spuse copilul Îmbufnat și observând supărarea din ochii lui Victor, adăugă: Ce crezi și mata’! Tatăl comandă un pahar cu bragă „extra”, rugă fata să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din plastic și care adăpostea o masă de 12 persoane. Era o prevedere pentru cazul cînd ploaia s-ar amesteca în treburile pămîntenilor. În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită de trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii Lui și cortul care acoperă cît de cît tribuna începe a se umfla și să pocnească. Un trăsnet deschide spectacolul cerului și cortul este luat pe sus, tîrînd după el un difuzor imens. Cei prezenți intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la bătaie. V-am spus că nu pot. Pierd licența! Două mii. Nu pot. Cinci mii. Nu insistați, vă rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră, se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se pot confunda. Am analizat profund cele două categorii și am descoperit un mijloc extrem de simplu de a arăta ce separă pe cele două feluri de oameni cu stare. Șmecherul îmbogățit după '89 este un om care face abuz de grătar și de manele. Dacă grătarul nu supără pe nimeni, cu manelele este cu totul altceva. Parvenitul își cumpără scule pentru spart timpanele pe o rază de 2-3 km. Acesta dorește să se remarce în tot cartierul și folosește la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]