2,243 matches
-
nici o împotrivire sau o retragere, nu chemi un bărbat pe seară în casa în care stai singură cuc!, și cu toate acestea nu simțea nimic, nici o urmă din dorința de a se apropia de această femeie. K.F. avea mișcări stăpînite, grațioase, dar stăpînite, l-a lăsat să se așeze bine în fotoliu, l-a îndemnat să guste din prăjiturele, "au și praf de cocos, domnule Popianu". L-a impresionat plăcut faptul că, deși era în uniformă, i se adresa în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților erau jalnice și se făceau în bătaie de joc, fetele își dădeau toată silința. Ceea ce pentru Doinița era înotul grațios, al unui pește în apă, pentru celelalte reprezenta un efort serios, demn de toată mila. Era nostim să le vezi căznindu-se să se lase pe spate, cu privirea ridicată a speranță și ajutor spre cer, chinuindu-se să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de lemn, dar să "danseze" grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a zis că l-ar strivi dacă-l atinge. A Întins o mână și i-a mângâiat cu dosul degetelor pielea fină a obrazului. Ar fi dorit să nu-i fie degetele atât de osoase, cu Încheieturi reliefate, ci curbate grațios ca ale copiilor dansatori din insulă. El i-a acoperit mâna cu a lui, a apăsat-o delicat Între obraz și palmă și a ținut-o așa câteva secunde. Un minut. O viață Întreagă. Apoi și-a aplecat capul și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mi-am luat țigările ca să nu mă ispitească ideea. Este destul de aproape, o asigură, sper să vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
negre, în depărtări abia zărite. Începui să privesc iar misterioasa baltă, ce parcă adormea liniștită, legănându-și valurile fine, ca o părere. Și pe-ntinsul apei nu se vedea decât o lebădă albă ca spuma laptelui, ce dormita și ea, grațioasă, sub umbra întunecată a unei sălcii uitate. Pasărea parcă înspuma întunecimea acelui loc, întovărășind bătrâna salcie. Luna de argint încununa bolțile cerești. Cărările de păcură erau acum luminate de văpaia lunii, ce venea peste aceste locuri ca o binecuvântare a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor lipoveni. Deși învățați cu răsăritul soarelui, se citea pe fața lor mândria și dragostea pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât să intre În atelier. Nudurile cu care erau tapetați pereții Îl indispuneau. Comparând-o cu femeia matură de acum, constata Încă de la primele sale vizite acolo, foarte puține de altfel, că Iolanda era azi doar mai puțin gracilă, tot grațioasă Însă, și că energia aproape agresivă de odinioară se transformase cu timpul Într-o senzualitate discretă, mai mult presupusă decât evidentă, câtuși de puțin ostentativă, provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și el În Ford, dar pe locul mortului. La fel și petrecerea, zise Iolanda. Fără pagube și fără Încăierări. Mai degrabă monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te uitai bine, nu era una că sé nu facé mécar o crécané. Pe cînd alunul nu era nici atît de tare și pe deasupra nu prea fécea crécéni. De fapt, aproape cé nu le fécea deloc. Fécea nuiele lungi și grațioase, din care se féceau bețe de pescuit. Puse sub braț cele doué crécéni și se Întoarse prin vie, Înapoi În ogradé. Le vîrI sub streașiné că sé le dea timp sé se usuce. Trebuie sé fie țări cînd va Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste gâtul cu mâinile ei grațioase și mi-a șoptit: Suferința mea va fi și mai mare dacă el nu va mai fi sau aș ști că a murit din cauza mea. Nu doresc să-i fac niciun rău, nici să-l pedepsesc. În plus, eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Refac drumul către locul unde ea își lăsa de obicei mașina. Desigur, gol și el... Mă opresc în dreptul lui și privesc în gol. Mă uit la portiera ce se deschide larg și la picioarele ei dezvelindu-se, în timp ce se rotesc grațios cu nouăzeci de grade pentru a pătrunde în mașină. Apoi mă îndrept mecanic spre mașina mea. Pornesc imediat și accelerez ca s-o pot prinde din urmă. Trec pe galben să n-o ratez la stop. Continui să urmăresc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conversație complezentă. Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea. Petrecea minute îndelungi în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în scurt timp să proiecteze în el pe fratele protector și să compenseze tot prin el apropierea și lipsa de afecțiune a mamei. Pentru că Maurizio a îndrăgit-o pe loc pe Pulcheria, din prima zi când a văzut-o evoluând grațios la bârnă. Și ar fi făcut pentru ea aproape orice i-ar fi cerut, în măsura în care aceasta nu i-ar fi tulburat echilibrul său mărunt și suficient. În plus, Maurizio nu i-a cerut niciodată absolut nimic Pulcheriei, așa cum făceau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru furnicoi vânjoși, în zale. Capul i se bălăbănea oriental, la fel ca cel al țestoaselor de jucărie mexicane (jugetes), colorate viu și pointilist. Mișca din gâtul grațios, subțire și inelat ca un șurub, prin fereastra-hublou a lecticii. S-a oprit pentru o clipă și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt din chelicere și a pornit mai departe... Confesiunile maimuței Makonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal și-atunci deveneau năprasnice și necontrolabile. La fel ca turmele de bizoni ce trec și calcă totul în picioare. Îi era teamă și de turmele de gazele cu pasul grațios. Se vede că i-ar fi plăcut o locuință confortabilă cu banane proaspete și verzi în fiecare zi, și asta nu ar fi implicat un prea mare efort lingvistic din partea ei, dar dintr-o astfel de poziție nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început să înoate spre mal, dar, de data asta, cu viteza maximă. Rechinii s-au întors și ei, cu toții în același timp, au despicat apele cu cozile lor grațioase și s-au strâns în jurul ei cu gurile larg deschise, ca și cum i-ar vorbi, cu ochiul lor albastru și lateral ce o priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acelui sentiment, el avea nevoie de o confirmare, de o certitudine. Vorbea despre trăirile lui ca despre influența ciclurilor lunii asupra mareelor. Se referea la buzele ei fine și dulci pe care nu le va săruta niciodată, la felul ei grațios de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau către lume sentimentele sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]