7,204 matches
-
realitate. La realitatea irațională, la ceea ce noi încercăm să reprimăm, să ascundem, să organizăm altfel, dîndu-i înțelegerea noastră liniștitoare... * Complexitatea sufletului iezuit la A.N. de pus în relație cu datele unui suflet marxist, - deși nu suflet, spirit mai de grabă. Ofițerul rus țarist ajuns porcar după revoluție în Basarabia. După ce moare, se găsesc într-o ladă de care nu se despărțea epoleții lui de ofițer țarist, plus trei cărți de Dostoievski, - Crimă și pedeapsă, Idiotul și Demonii. Cărți hărtănite, aproape
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
a discursului. Sofismul e regula de căpătâi a scriiturii lui Sade, care are soluții și răspunsuri la orice. Totul lasă însă impresia unei construcții argumentative perfecte, în care logica guvernează în numele unor firești legi naturale, ce abolesc orice limită, în graba de a trece de la realizarea republicii, la schimbarea moravurilor pentru desăvârșirea ei, de teama ca țelul acesteia să nu fie ratat încă o dată. Francezi, încă un efort... este, din acest punct de vedere, un text clasic al epocii Rațiunii și
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
avea să străbată piața cu trupa defilînd exact în ritmul pasului ofițerului genist. Deviza era ca mortul să ajungă la groapă fix la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tîrziu astfel încît să-l primească fără nici o întîrziere sau grabă însuși Scaraoțchi. Era un camion nou-nouț fabricat în România cu un motor american cu motorină; un camion urît, verzui, ca la armată și care se afla probabil în prima lui cursă, - un rodaj istoric -, cu țeava de eșapament scoțînd un
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
dialogul oral obișnuit, adică tempoul "rândului la replică" este mult încetinit ("The communication is delayed": Eklundh 1996, 128, în Oostendorp, Mul 1996). Nevoia de dialog cât mai apropiat de acela din situațiile obișnuite este evidentă și transpare, între altele, din "graba" replicii - atunci când este posibil -, iar în această rapiditate și "apropiere" între replici se vădește șí ceea ce am numit "sintaxa dialogată". Numai semnalarea acestor inadvertențe, deci o perspectivă clar umanistă și de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
se vorbește de pierderea demnității, de compromisuri, de complexe (al respectabilității, al onorabilității), de pactul cu autoritățile, deposedat, în comunism, de măreția faustică a oricărui pact, nuanță surprinsă de autor, cum nu se poate mai exact, într-o comparație sugestivă: graba scriitorilor de a publica și de a dobîndi, în acest fel, faimă și privilegii, este asemuită cu nerăbdarea servitoarei de a-și oficializa legătura cu stăpînul. Evident, sînt menționate și excepțiile care confirmă regula, scriitori ca Mircea Ciobanu sau Ileana
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții zic că ar fi mai de grabă un respect, că între animale, omul fiind mai tare decît el și doar pentru faptul că îi dă din cînd în cînd de mîncare, ca un dictator poporului său ascultător. O fidelitate, s-ar spune, pe care, dacă o are
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
așa în virtutea principiului că opinia diferită sau opusă trebuie respectată. Mi s-a părut suficient să marchez prin supratitlu distanța față de conținutul articolului. E cinstit să recunosc totodată că n-am dat atenția cuvenită intervenției d-lui Rusu, parcurgînd-o în grabă. E un paradox la mijloc. Tocmai textele aparținînd unor oameni pe care-i cunosc bine le citesc superficial înainte de a le trimite la tipar și le reiau pe îndelete cînd am în mînă numărul de revistă. Cu necunoscuții, sînt vigilent
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
Volovici care, după cum se știe, a îngrijit împreună cu Gabriela Omăt ediția exemplară de la Humanitas din 1996, are o legitimă nemulțumire. Ele l-au surprins neplăcut prin omiterea ediției românești: Nu știu cum să-mi explic acest impuls de a-ți însuși în grabă efortul altora, deloc neglijabil, al editării și adnotării unui manuscris. Nu mai zic că d. Radu Ioanid, editorul american, a tradus harnic și întocmai o bună parte din notele "inexistentei" ediții românești". Decorațiile lui Emil În sfîrșit, un fost președinte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
viață, prin opțiunea mea de lectură, prin interesele sau simpla visătorie care mă îndreaptă spre o punte sau alta. Ritmul lecturii e alert, viteza e impusă de însăși agitația acestei miriade de posibilități care-mi creează un fel de permanentă grabă, mă determină să fiu inconsecventă, capricioasă, neatentă. În fine, poate cel mai important aspect al mediului electronic este orientarea sa temporală către un prezent al efemerului, al licăririi de pe ecran, trecătoare și neînsemnată în vastul imperiu al atîtor alte ecrane
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
îngăduirea lor reciprocă e vorba în (aproape) jurnalul "de interior" pe care îl scrie Radu Ciobanu. Potolite și destul de evazive, însemnările acoperă, discret, o dramă: mutarea (nu de bună voie...) la bloc. Traiul "la etaj" are două, aparent contradictorii, coordonate: graba și zvonurile. Aici, oamenii dau zor din motive foarte clare. De pildă, se răcesc clătitele. Și glosează, cam chițibușar, autorul: "Graba mea e și ea foarte rațională și corectă: mi se împuținează timpul și aș vrea să mai scot la
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
acoperă, discret, o dramă: mutarea (nu de bună voie...) la bloc. Traiul "la etaj" are două, aparent contradictorii, coordonate: graba și zvonurile. Aici, oamenii dau zor din motive foarte clare. De pildă, se răcesc clătitele. Și glosează, cam chițibușar, autorul: "Graba mea e și ea foarte rațională și corectă: mi se împuținează timpul și aș vrea să mai scot la capăt măcar una, două din cărțile pe care le tot port în mine. Dar Timotei, sigur, nu la acest fel de
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
mea e și ea foarte rațională și corectă: mi se împuținează timpul și aș vrea să mai scot la capăt măcar una, două din cărțile pe care le tot port în mine. Dar Timotei, sigur, nu la acest fel de grabă se gîndea. Stăm în jurul mesei de bucătărie și mîncăm tăcuți clătite cu urdă și mărar. Tăcerea noastră e neobișnuită dar semnificativă pentru noile condiții. Aș pune mîna în foc că și ei se gîndesc la aceleași lucruri ca și mine
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
apărută în America în 1982. Moment din care Bellow a devenit persona non grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci. Abia în 1991, în febra și boomul de publicații postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
apărută în America în 1982. Moment din care Bellow a devenit persona non grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci. Abia în 1991, în febra și boomul de publicații postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Davidescu 20 iulie 1999 Mult stimată și dragă Doamnă Iftodi, Am primit cu bucurie și mare mare interes cărțile care relatează mai mult sau mai puțin biografia despre Jenică Țuculescu. Doamna Năstase a avut bunătatea să mi le înmâneze. Cu grabă, m-am și apucat să le studiez. A le aduce până la mine a fost o sarcină grea (la propriu și la figurat) pentru doamna Năstase; cărțile erau mari și grele. Acum ea are fericirea de a face o călătorie interesantă
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
întîmplă. Poartă o rochie lungă, roșu-închis, decoltată la umeri. Cînd se îmbracă elegant, îți dai seama cum arată sau, mai curînd, cum a arătat. Ea e răspunzătoare de frumusețea lui Carlton. Eu am moștenit fața tatii. Carlton șoptește ceva în grabă. Deși împotriva dorinței mamei mele, invadatorilor li se îngăduie să rămînă. Unul dintre ei, un adevărat Eddie Haskell în ce privește îmbrăcămintea de piele și tunsoarea, îi spune mamei că arată foarte bine. Ea e foarte doritoare să audă asemenea cuvinte. Așadar
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre toate tipurile de vorbe care sînt ingerate cu o viteză înfricoșătoare, delicioase par să fie mai ales prepozițiile. De ce? Poate pentru că sînt mai mici și nu se pot apăra. Sau pentru că, în graba omului de a se îndestula, dumicații mai reduși sînt mai simplu de înghițit: ca măslinele, chifteluțele, chips-urile, fursecurile. La fel și prepozițiile! Există un pericol pe care îl semnalez îngrijorat. Vînate și mîncate fără milă, prepozițiile s-ar putea
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
universul În carte și-n avînt nesăbuit Nălțat-a manuscris fin întocmit, Din scoarță-n scoarță declamîndu-i versul. Se pregătea acum să-i mulțumească Preabunei sorți, cînd, deodată, vede Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede: Uitase-n grabă luna s-o numească. Povestea-i născocită, ia aminte, Dar poate tîlcui vrăjitoria Acelora ce-ales-am meseria De-a preschimba viața în cuvinte. Mereu esența scapă. Legea-i una. Orice cuvînt e palid raportat La lucru-n sine. Bietul rezumat Al
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Augustin Buzura, a fost înlocuit. După cincisprezece ani neîntrerupți, nu m-am mirat atît de tare. Și nici atît de anormal nu mi s-a părut. Mi s-a explicat că maniera n-a fost cea mai elegantă și nici graba schimbării mînată de o prioritate majoră. Se poate. Că Șeuleanu, de pildă, este încă în fruntea radioului public. Este adevărat, spre jalea noastră, a tuturor. Ce m-a șocat, însă, ca declarație publică făcută de o personalitate de talia scriitorului
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
grăbească spre doamna în negru, mai ales că-i tânără și poate nu are experiență în șofat, chiar dacă este la volanul unui autoturism ce prinde suta de kilometri în cinci - șase secunde. Niciun motiv din lume nu merită să justifice graba șoferiței. Poate doar dorința de a-și încredința sufletul neantului”, continuă el discuția cu sine. Într-un minut, tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse - ca o nălucă. Nu-și termină bine gândurile, când văzu la prima buclă în apropiere
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
cât mai repede lângă mașină. Nu se gândea că aceasta putea să facă explozie. Se simțea în aer un puternic miros de benzină. Presupunea că s-a spart rezervorul. Doar o scânteie mai trebuia, să se producă deflagrația. Coborî în grabă într-un echilibru precar, julindu-se în crengile și spinii arbuștilor. Ajunse într-un minut-două lângă autoturism. Văzu că șoferița era într-o poziție nefirească peste volan. Se declanșase airbagul. Trase de portieră s-o deschidă, dar constată că este
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
duc să reclădesc trecutul Acum, cât nu e prea târziu. Adie iz de vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi în casă Și parcă așteaptă un răspuns... Fără odihnă și zăbavă Voi reclădi pridvorul vechi, Meticulos, fără de grabă, Împărățind stele-perechi. M-asteaptă coasa roasă-n sură, Iarba-n ogradă-i până-n brâu, Lipsit de griji si cu măsură, Voi umple corlița cu grâu. Apoi pleca-voi mai departe, La rându-mi " detașat " și eu... Mă-ntorc la casa parintească
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
prin bezna deasă Nu-mi dă pace muza cea frumoasă Și-acum când scriu simt mâna ei fierbinte Pe fruntea mea înmiresmând cuvinte, Nu am somn, nu-ți face griji degeaba, O să mă culc atunci când termin treaba... Nu-i nicio grabă, ce-i dacă sunt treaz? În lume fie-mi singurul necaz, Nu-i nicio hibă, nu e niciun plâns, Odată, știu că voi dormi de-ajuns! Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai! Nici îngerii nu dorm
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
spus că ar vrea să scape? Pedepsește-mă cum știi tu mai bine. Etalează-ți întreg talentul feminin. Deocamdată sunt încântat de cum te desfășori. - Nu vreau să mă grăbesc sau să-mi etalez talentul nativ. - Nici eu. Vezi tu vreo grabă? Vreau să te ador. - Am așteptat prea mult aceste clipe minunate ale vieții de cuplu, încât de disperare era să comit poate greșeala vieții mele. - Despre ce vorbești? Nu te înțeleg? - Nu trebuie să mă înțelegi. Este ceva legat de
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]