4,781 matches
-
în taină ceea ce ar trebui să știe o lume? Ridicarea mânii în sus și votarea hotărârii e doar primul pas, pe care românul bucovinean îl face pentru a-i da lumină verde Limbii Materne. Legea respectivă ce ne facilitează folosirea graiului în diverse domenii de activitate așa și va rămâne doar pe hârtie, dacă noi, românii, nu o vom îndeplini, nu o vom introduce, alături de limba de stat, în documentația primăriilor, tuturor organizațiilor și instituțiilor, în învățământ etc. Iar prin aceasta
ŞI LA CARAPCIU LIMBA ROMÂNĂ A DEVENIT REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93737_a_95029]
-
în oameni, ci să-i protejeze și să le apere drepturile. Deci, dragi conaționali, să uităm de frică și umilință, curaj și capul sus! Așteptăm bucurii asemănătoare ce să ne fie un balsam tămăduitor pe rană, căci avem doar un Grai și o Mamă! Felicia NICHITA-TOMA
ŞI LA CARAPCIU LIMBA ROMÂNĂ A DEVENIT REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93737_a_95029]
-
vechi și frumoase tradiții, unde aproape 100% din populație o constituie românii, Româna a obținut statut de limbă regională, conform Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”. Am rămas plăcut surprinsă că mai sunt români iubitori de Grai și Neam. Și adevăratul român, Iancu POPESCU, deputat în Consiliul Sătesc Cupca, n-a țipat în gura mare că e patriot, cum o fac unii, dar a demonstrat prin osârdia și străduința sa de a pune Graiul străbunilor la loc
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
români iubitori de Grai și Neam. Și adevăratul român, Iancu POPESCU, deputat în Consiliul Sătesc Cupca, n-a țipat în gura mare că e patriot, cum o fac unii, dar a demonstrat prin osârdia și străduința sa de a pune Graiul străbunilor la loc de cinste, alături de limba de stat, cea ucraineană, ceea ce constituie, pentru noi, românii, o șansă reală de păstrare și perpetuare a graiului matern, de folosire a lui în toate domeniile, că e demn de a se numi
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
cum o fac unii, dar a demonstrat prin osârdia și străduința sa de a pune Graiul străbunilor la loc de cinste, alături de limba de stat, cea ucraineană, ceea ce constituie, pentru noi, românii, o șansă reală de păstrare și perpetuare a graiului matern, de folosire a lui în toate domeniile, că e demn de a se numi Român. Sincer vorbind, am și uitat că acest domn, cu suflet mare de român, s-a adresat „ZORILOR BUCOVINEI”, cu câteva luni în urmă, în timp ce
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
UNGUREANU Vă mulțumim încă o dată, dle UNGUREANU. Am făcut de îndată legătură telefonică cu dl primar Aurel ALERGUȘ, care a confirmat adevărul. Îmi plânge inima de bucurie că încă o localitate românească a obținut acest privilegiator statut ce ne facilitează graiul. Ce-i drept, anul precedent, de Ziua jurnalistului, când sărbătoream în anturajul amical al colegilor și prietenilor ucraineni, inima îmi lăcrima de durere, auzind de la o persoană de la organe că „româna n-o să devină nicicând regională”. Or, românii noștri au
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
că și în alte sate bucovinene Româna a obținut statut de limbă regională, informați-ne. Și dacă, totuși, stați încă cu frica-n sân, scrieți-ne măcar în poșta electronică a ziarului. Nu uitați că un popor care își pierde graiul dispare de pe fața pământului. Deci, să lăsăm drept moștenire urmașilor comoara noastră inestimabilă - Limba Română. Felicia NICHITA-TOMA
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
întregime în gură, începând s-o mestece răzbunător. Flower-Power se alarmă din ochi, dar gestul i se termină în țipătul lui Papa: -Ce e asta?! M-ai otrăvit?! Nu era destul atacul vizual? -La cât ești tu de veninos în grai, nu te teme, nu mori! îl zgândări Babacul, care-și mutase pisica portocalie pe farfuria proprie, admirându-i codița îmbârligată. În vacarmul iscat de Papa, Flower-Power izbuti doar să arunce către Miramoț: A zdrobit în dinți piperul! Ca să liniștească atmosfera
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
din orașele respective, și reorganizat pe diferite secții. Au apărut o serie de publicații periodice, precum „Ziarul Lumina”, „Vestitorul Ortodoxiei” la București, „Candela Moldovei” la Iași, „Învierea” la Timișoara, „Renașterea” la Cluj Napoca, „Tomisul Ortodox” la Constanța, „Credința străbună” la Alba-Iulia, „Graiul Bisericii noastre” la Baia Mare, „Legea românească” la Oradea, „Biserica și Școala” la Arad, „Foaie diecezană” la Caransebeș, „Călăuza Ortodoxă” la Galați, „Argeșul Ortodox” la Curtea de Argeș. Începând cu data de 27 octombrie 2007, la inițiativa și cu purtarea de grijă a
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎNTRE IDENTITATE CONCRETĂ ŞI AUTOCEFALIE RODNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382045_a_383374]
-
comuniste, despre prigoana și urgia comunistă ce s-a abătut asupra neamului nostru timp de o jumătate de veac, despre anii copilăriei din satul său natal - Husasău de Criș și de consătenii lui, de „bihorenii lui” cu care vorbea în graiul specific locurilor sale natale, de tatăl său care a fost tot slujitor al altarului, apoi de anii de studii de la Oradea și Cluj, de Episcopul care l-a hirotonit și marcat pozitiv și plenar - Nicolae al Oradiei, de împlinirile și
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
organizat de revista STARPRESS - www.valcea-turism.ro în 2014. Scriind aceste rânduri, mi-am adus aminte de ce spunea George Călinescu: “Un popor este cu atât mai cult, cu cât, folosindu-se mai puțin de o limbă străină, își face din graiul propriu un instrument mai mlădios de gândire înaltă. “ Poate de aceea această Doamnă a Culturii Române promovează prin acțiunile sale operele scriitorilor de expresie română. Prezenta Antologie, intitulată atât de plastic, IARNA SCRIITORILOR, cuprinde lucrări de poezie și proză, în
STARPRESS 2015 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382208_a_383537]
-
Această demonstrație a potențialului militar mi-a adus aminte de cuvintele marelui unionist Al. I. Cuza: „Armata română este puterea, este viitorul patriei noastre. NU scăpați niciodată din vedere această înaltă misie”. Emoționantă a fost și întâlnirea cu grupul sărmășan „Graiul Câmpiei”, îmbrăcat în „straie naționale” și condus de doamna directoare a Bibliotecii „Liviu Rusu”, Burian Dinuca. Ajuns în satul natal Hădăreni, într-o altă entitate existențială, m-au așteptat, părinții, frații, surorile, consătenii, cărora le-am arborat la „casa lor
1918 – ALBA- IULIA – 2016 ORAȘUL UNIRII ȘI SPERANȚA …ÎNVIERII NOASTRE [Corola-blog/BlogPost/93103_a_94395]
-
neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-și explice cum de puteau predică în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuză că ar fi “plini de must”, adică beți (F.A. 2, 13). Atunci Sfanțul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre
RUSALII 2014 Superstiţii şi obiceiuri de RUSALII [Corola-blog/BlogPost/93124_a_94416]
-
țărilor-surori de pe ambele maluri ale Prutului, poetul se străduiește să afle calea comună de înțelegere, de comunicare frățească directă, de la suflet la suflet, cu toți cititorii săi. Și se cuvine evidențiat că prin ideile ardente dezbătute, prin tăria și duioșia graiului și a simțirii, Iacob Cazacu-Istrati reușește să se afirme în chipelocvent pe tărâmul fierbinte al cauzei reunirii Basarabiei cu pământul străbun al Patriei, de la sânul căreia a fost cu brutalitate smulsă în momentele de grea cumpănă ale istoriei noastre milenare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
România/ imne Îți slăvesc.// Gânduri-fapte-graiuri,/ doruri mână-n mână/ slujind Crezul nostru/ cel dumnezeiesc,/ se prind ca-ntr-o horă/ în Vestea cea Bună,/ credința, nădejdea/ în Tine le-adună,/ cu harul iubirii/ în Tine înfloresc.// În stihuri de aur/ graiuri românești/ se preling în vinul/ Sfintelor Potire./ Ctitorii, pisanii,/ hrisoave cerești,/ stiharul ce-nbracă/ Dacoromânia/ să liturghisească aleasă mărire/ Prea sfintei Crăiese -/ Fecioara Maria! Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei, bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.//...// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii.// Dorul păcii și-al luminii
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
cu fală/ Limba noastră, Românească.//...// Strângeți piatra lucitoare,/ Ce din soare se aprinde,/ Și-ți avea în revărsare/ Un potop nou de cuvinte.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat//...// Vor căta mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea din „Luceafărul” și „Odă
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat//...// Vor căta mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea din „Luceafărul” și „Odă” (În metru antic), este acea închinăciune în fața înaintemergătorilor evocați în „Epigonii” de Eminescu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
voi, rămâneți credincioși neamului și limbii noastre!”. Sub veghea sfântă a Domnului Luminii și al Îndurărilor, să-i spunem Limbii noastre Românești: „Bună dimineața, veșnicie!”. E limba noastră! S-o prețuim ca pe „o comoară în adâncuri înfundată”! Ea e „graiul pâinii”, „un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”. LAZĂR LĂDARIU
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
intră repede și întreabă de fete ,,Du-te și le adu”, răspunde bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără grai el zace acum și face necontenit semn, chemând pe fiicele sale cari sunt înmormântate în flacări! ” ” Timpul”, [9 decembrie 1881] Chestiunea producerii de incendii în incinta teatrelor din Europa este reluată într-un articol scris de Eminescu în numărul din
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
flamuri poate că scrie "Perge!", - și care este Pirgu. În limba greacă, pirgos (ca și,-n latina grecizată, pyrgus) semnifică nu alta decât "turn". V Cuvântul pirg e atestat în românește (fie și dacă, precât știu, ca simplu hapax, - spre deosebire de graiul aromân 12), ca și, de altfel, derivatul pirgopie 13, care semnifică "zidire de turn" și, prin extensie, "plan" și "afacere, tranzacție, daraveră". Și cum, într-o viziune poporană, antipragmatică și pasivistă, un plan e, îndeobște, "necurat", iar o afacere, "murdară
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
lansînd sentința " Virtutea este verticală, păcatul, orizontal." Un episod cheie care pare a marca și viziunea ulterioară a lui Nicolaus Sombart asupra lumii, percepută sub semnul contrastelor. România copilăriei (mărturisește Sombart în scrierile memorialistice și în confesiunile făcute prin viu grai) a avut conotații paradisiace. Reproduc, într-o traducere liberă, un fragment din ultima lui carte: "Dacă închid ochii și rechem amintirile din România, din România mea, înaintea oricărei alte imagini văd o lumină alunecoasă, albă, un alb dincolo de spectrul cromatic
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
auzea un lucru periculos. Într-o zi, un pacient numit Leborgne a fost adus la spitalul din Bicetre, unde lucra Broca. El înțelegea ce i se spune, dar nu putea rosti decît "tan-tan", gesticulînd doar cu mîna stîngă. Își pierduse graiul, era afazic, dar părea sănătos în alte privințe. A fost pacientul lui Broca pînă la moarte, survenită pe 17 aprilie 1861; doctorul i-a făcut necropsia și, coroborînd datele cu cele ale necropsiilor altor pacienți cu simptome similare în timpul vieții
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]