12,186 matches
-
monstruosul, imaginea bruegheliană copiată după natură fără economie de preciziuni naturaliste: "Un tip foarte interesant în biroul meu, un individ de cam 45-50 de ani, ruinat fizicește, cu o fizionomie mongoloidă și mic rest de păr negru pe ceafă, părînd gras din cauza murdăriei. Hainele bleumarin reiate și încălțămintea îi sînt aproape de ultima dezintegrare și cu miros greu, de corp de multă vreme nespălat. A fost căpitan, taică-său, ziarist la Argus, e căsătorit cu o cancer " Filozofia" acestui monolog grav este
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
ale globului expuse cutremurelor, - semn, cert, că rasa aceasta, rasa americană este făcută să suporte cele mai mari șocuri fără lamentații inutile sau fără de capăt...Autobuzul,...Grey-Hound-ul... înaintează lin, decis și, nu știu de ce, parcă domestic, în timp ce șoferul, un tip gras și chel fredonează conducînd o melodie pe care nu am reușit s-o ghicesc. La stații, el deschide larg ușile apăsînd pe o manivelă, invitînd pasagerii să coboare, dacă vor, dacă e să se facă vreo pauză... Sînt singurul care
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
Napoleon al francezilor avea să le facă urzicenenilor o vizită pe data cutare, la orele cutare, în punctul de atracție al eroilor cinstiți de patria română. Era într-o duminică. O ploaie violentă căzuse de dimineață. Lumea înota prin noroiul gras, noroiul bărăgănean, cel mai fertil noroi din lume. Se zvonea că, în onoarea acelei zile de vară, însuși vulturul de pe monument ar fi scos un cloncănit în așteptarea marelui împărat. O mulțime de oameni se strânsese în centru, printre care
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
și empirie. Poezia însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei obiective, extraumane: "Aș intra într-o picătură de ploaie/ în violența ei/ m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate apele/ împărtășindu-le/ cu sfîntul
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
filială fostul PDSR a obținut mai multe voturi ca în alte părți. Dar gîndirea de tip "noi i-am pus, noi îi dăm jos!" afirmată cu acest prilej putea funcționa la un partid ca PNȚCD, în a cărui baltă peștii grași erau doar cîțiva. Din acest punct de vedere, PSD-ul poate arunca de la centru undița în orice județ și va găsi oricînd crăpceni mai solzoși decît un Mischie.
Bălți și cutremure politice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15879_a_17204]
-
curiozitatea să răsfoiască celelalte nouăzeci și una de titluri din colecția "prestigioasă" care l-a găzduit acum pe Vlad Hogea? Are habar șeful Academiei Române de lucrurile ce se petrec în parohia sa? De incompetența, delăsarea și reacționarismul emanate de filialele gras finanțate de la buget? Duhnind a mucegai și reinventând la nesfârșit roata, prea mulți dintre cei care mănâncă o pâine caldă sub zidurile întărite ale Academiei nu reprezintă nimic altceva decât triste rămășițe ale așa-zisei "culturi și civilizații comuniste". Aceeași
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
sine. Inclusiv subsemnatul, mai francofil decât i-ar cădea bine să creadă lui Mircea Iorgulescu, care scrie, negru pe alb, c-aș fi un "francofob de serviciu" (adică plătit pentru asta - poate aflu și de către cine! Oricum, sper că măcar gras! în plus, insinuarea e cel puțin grotescă la un jurnalist atât de sagace, ani de zile angajat al "Europei Libere"!) După cum văd eu lucrurile, dl. Jospin ne-a făcut un bine enorm. Premierul francez n-a spus că de-acum
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
din lista oficială a CNAM a ales pe cine și cum a dorit) și tare mi-e teamă că nici acuzația de corupție n-ar fi cu totul exagerată: de unde să știm noi că editurile favorizate cu nerușinare nu cotizează gras în contul partidului pe care d-na Andronescu îl reprezintă atât de aberant în guvern? Motivarea ministresei - chipurile, reclamarea de către profesori a numărului prea mare de manuale - seamănă izbitor cu "telegramili oamenilor muncii", la care făcea apel Pingelică atunci când voia
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
Kierkegaard și Heidegger ar fi meditat asupra neliniștilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată și angoasele. Altminteri, democrația costiței, în floare. Se vinde Kaiser țărănesc. Mâncă și țăranul ce mâncă drăguțul de-mpărat. Pentru niște drepturi de autor mai grase, le-aș vinde alt nume, holbergian, pentru cârnați: Țăranul baron. Reclama ar mai trebui să precizeze că descoperitorul ghiudemului e Guy de Maupassant. în piață, noi evoluții culturale: mațele se numesc �intestine". Precum luptele intrapartinice. Globuri și globalizare Năvala amănuntelor
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
dintr-un ziar de scandal, faptul divers cu alură de senzațional e mereu prezent și mereu exploatat. Nimic nu lipsește: fetița de doisprezece ani care se prostituează trăgînd cu sete din punga de aurolac, soldatul violator de țigănci bătrîne și grase, opinia unor oameni de bine care în focul luptei pentru moralitate rămîn cu penisul în văzul lumii (blestematele de bretele), tot ce ar putea la o adică să stîrnească interesul cititorului de ziare și doar întîmplător de literatură. E o
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui Racine, limpede, curgător, cristalin, cu un râu de munte plin cu păstrăvi... (K. după un spectacol Fedra). Altă actriță de primă mărime, E.P.: mică, grasă, excelentă gospodină, pune murături ca nimeni alta, fața puerilă, neastâmpărată, ochi albaștri, infantili, conștientă de valoarea ei și de un... nu știu cum să spun... un egoism generos... (pe scenă). Diverse metode de a minți, de a ocoli adevărul, două cazuri în
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
adevărul în ziarele străine îi e comentat nefavorabil la o petrecere, se răzbună în gînd pe provocatori: "Odată, m-am gîndit, voi scrie un eseu despre tipurile fundamentale de diversiune". Horațiu din Amfitrion e un Rogulski mai scund și cam gras, de o impertinență mai cu lustru și consumator de băuturi mai scumpe - în aceeași cantitate impresionantă, totuși. Marchievici, eroul unei povești-în-poveste-în-poveste, e un fel de K., și mai aristocratic poate, și mai rafinat - deci mai puțin megaloman în aparență, dar
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
În decorul ăsta trebuie montat Caragiale astăzi!" Deschid ochii mari și privesc, a cîta oară, suprarealismul laolaltă cu postmodernismul, o pată a degradării, promiscuității, decrepitudinii din centrul Bucureștiului: Gara de Nord - Piața Matache. Aurolaci dorm pe gurile calde de canal. Prostituate urîte, grase, încercănate, fetițe sau madame trecute bine îți sar pe parbriz și, pînă să vadă că nu ești bărbat, îți spun meniul și suma. Pe lîngă ele se foiesc peștii și puradeii, deopotrivă, nestînjeniți unii de prezența celorlalți. Patroanele unor bordeluri
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
Mai întîi s-a dat vina pe oligofrenie, și nu doar pe una, așa, de ochii lumii, ci pe una extrem de severă, pe care o directoare măruntă și inhibată mărturisea că o păstorește cu mari dificultăți, apoi, o doamnă sedentară, grasă și exoftalmică, probabil ceva cadru medical dacă ar fi să ne luăm după halatul de un alb aproximativ în care era camuflată, și-a dat cu părerea ,,că esti vorba dispri nimfomanii, aceastî nimfomanii numarîndu-si printri tulburărili psiho-comportamentalii", iar un
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
să aibă un salar egal cu cel al unui felcer. Mie mi se pare anormal. (De fapt, cred că nu i s-a părut nici dumneaei: altminteri, n-ar fi dat fuguța în politică, să prindă un oscior cât mai gras!) Salariul profesorului universitar ar trebui să echivaleze cu salariul unui general. Iar cel al conferențiarului cu al unui colonel. Punct. Probabil că d-na ministru ar replica, în stilu-i digresiv, că nu se poate, că e greu, că nu s-
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea șmecherească a aderării la valorile de piață ale Occidentului, dar și cu persiflarea, în culise, a legilor proprietății, dezordinea este azi marca standard. Una congenitală. Calendarul de pe peretele atelierului din Armeană mă regalează, un an, cu imagini - înmărmuritoare
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite excelent recreat de Lovinescu: "Nu era înalt; din obișnuința de a se ține ușor înclinat, părea însă și mai scund; ochii căutau pe jos un lucru pierdut; cărnos mai mult decît gras. Nu semăna cu tînărul zărit, într-o fotografie mai veche, slab, osos, cu fața lungă, cu părul revărsat în plete, cu ochii îndreptați spre înălțimi, cap plin de avînt și inspirat, ci un om mai mult matur, voinic, nestrujit chiar
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
câinofilei Brigitte Bardot, încearcă să oprească astăzi, punându-și la bătaie propriul trup, masacrul bietelor patrupede cu priviri atât de blânde. Fac bine, fără îndoială. Numai că misia lor e cu totul alta: ele au fost plătite (și încă plătite gras!) pentru a elimina răul înainte de cangrenizarea lui. Câinii vagabonzi - această metaforă patrupedă a bibedului geto-dacic - au devenit o problemă pentru că românii înșiși sunt o problemă. Nu cred că, la nivel de București, oamenii au apăcături de hingheri. Cred însă că
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
surîs?! Era leit rînjetul tras spre o ureche, a lui Popeye Marinarul. La cine dracu' se rînjea?!" Pentru astfel de reușite, pentru poveștile sale savuroase, iubitori ai literaturii ("înaltă" sau "de consum") nu o uitați pe Rodica Ojog-Brașoveanu... Rodica Ojog-Brașoveanu, Grasă și proastă, Editura Nemira, Colecția "Ora H", 2000, 240 p., f.p.
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
din Paris, în primăvara lui 1843 pe Balzac îl primește un secretar pe nume Victor de Balabine care notează în jurnalul său apărut în anul 1914 la Paris: "...Poftește-l înăuntru, spusei funcționarului. Își făcu îndată apariția un omuleț îndesat, gras, cu mutră de brutar, aspect de cîrpaci, spate de dogar, aer de vînzător de lenjerie, straie de cîrciumar, și uite-așa! N-are un chior, și el vrea să plece în Rusia; pleacă în Rusia, și el n-are nici un
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
Făurită dintr-o unică substanță, viziunea apare răsturnată: "Am ieșit în față, am aplaudat./ Doi șerpi au lărgit steaua pînă cînd/ I s-au văzut gîndacii? (Zîne tremurătoare și bete, paraziți). Sau: "Steaua a vomat, luminiscent" (ibidem). Sau: "Spiridușii cei grași ca niște picoli provinciali,/ Care dorm în rulotele modeste ale cartofilor? (Scenă de gen III). Ori cu o nuanță de tandrețe, într-un stil hippy, a cărui violență e astfel deviată spre alint: "Gîndac de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
familiarizat cu stilul de viață din țara lui ca să-i mai sesizeze comicul). Este vorba de ritualul consultării unui medic pentru orice "fandacsie". Scriitorul, alarmat de faptul că are de mai mult timp, oriunde s-ar duce, viziunea unui pește gras, cu solzii colorați și cu ochii sașii, merge la medic și ia loc în sala de așteptare. " Sunt - povestește el meticulos - în sala de așteptare a unui cabinet medical din Queens intitulat pompos First American Medical Diagnostic Center. Cei trei
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
spanioli care non habla l'ingles!, dar mai cu seamă un tip turbulent, care poartă un chipiu respingător mirosind a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
de situații, à la Eugen Ionescu: grupările adverse se află într-un raport de simetrie mecanică, astfel încât și-ar putea schimba oricând rolurile între ele. Există un leit-motiv care apare în fiecare dintre cele trei povestiri. Este vorba de peștele gras, cu solzi multicolori și cu ochi ciacâri - simbol mistic degradat, din care se poate face și o... plachie (așa cum oul dogmatic al lui Ion Barbu riscă să devină, în lumea balcanică, materie primă pentru o omletă). Naratorul ia cunoștință de
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]