2,045 matches
-
mai prost românește și ne crește inima de bucurie ascultându-i. Dacă o țin tot așa, vom avea și noi un Sarkozi al nostru, dacă nu chiar un Tapis, scris cu s pentru că scris cu e poa' să ajungă după gratii. Dacă aveți nevoie de ceva să ne scriți. Nimic nu e prea scump pentru ghidul nostru de destin care ați fost. Salutări din partea celor care la Îndemnul dumneavoastră au ales calea grea a exilului, a prosperității și a demnității. Succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atingă de un franc a murit la Aiud. L-au acuzat, în '47, că a dus țara la dezastru economic. La dezastru cînd leul românesc a fost leu greu? Mai greu decît marca? Pandrea, Noica, Țuțea au ajuns profesori după gratii. Pandrea a fondat, în pușcărie, Academia de sub pămînt. Sus, Leonte Răutu ducea "lupta cea mare" pentru arta proletară. Neapărat ruptă de trecut. Față de invazia realismului socialist, celelalte invazii mi se par neînsemnate. Și nu știu care a fost mai ucigătoare: prestația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
toate nopțile citeam la lumînări. Întîi, fusese trecută la index lumina taborică. Cît despre ortodocșii de profesie (Stăniloae, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu) nu numai că au fost scoși din cultură, dar, pe cei în viață, i-au băgat după gratii. Pe Blaga l-a pus la zid (pentru îngeri) însuși Lucrețiu Pătrășcanu. Iute, în '49. Și cu el, pe toți "intelectualii sabotori" care se pierdeau, prin poeme, în "stări cețoase", mistice. Dacă e s-o credem pe iubita lui, madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de ele e adevărul, dar e un alt fel de adevăr, să crezi în el, afară e un alt fel de înăuntru, nu există un afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-au căutat variante, e un concept rezistent, din ce e făcut, Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iubești cu putere. Dragostea pentru mine, Mitică, te va ajuta să treci și tu în orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre noi, vom reinventa trecutul, acum am mai multe fotograme nedevelopate, sunt eu după gratii, și nu trebuie să vezi, nici faptul că eu am sub orașul interior un abis și sub el un altul. Numai eu le știu numărul, numai eu le știu ordinea și timpul de călătorie în fiecare. Tu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă și gerul pictase gratii de gheață pe geamuri. De ce te întorci, iarnă? am întrebat-o. Mi-e dor de Brăila! Oriunde m-aș duce, mă cheamă. Ție ți-e dor de Mitică, mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii, cu ușa de metal, vizetă și clapeta pisicii? O altă fiică? Sau, la rândul ei, e o Mamă ca Mama dintâi? Două Mame, sau două Mioare? Chiar dacă ne numim la fel, Mioara mea trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul. Dacă mai închide o dată ochii, întâi o aud, apoi o văd pe Mama. N-a fost așa. Mioara era singură în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Gratiile dispăruseră odată cu Mama în invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cei din viitor, luați aminte! M3. Adâncime 175 cm. Calota ușor desfăcută și cu trepanație la zona de sutură între frontal și cele două parietale. De la jumătatea femurelor este suprapus de M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
50 de ani, ca urmare a extinderii fermelor din Baldovinești, iar... eu, ca inginer agronom, am vrut să fiu aproape de locul de muncă împreună cu menajeria mea și îi arătă cu mândrie, luminate cu o lanternă uriașă, cuștile de oțel. În spatele gratiilor, Gustav văzu pe Any Palade sărutându-se cu el pe o bancă în Grădina Mare, lângă gardul Patinoarului, de unde răzbătea rumoarea și o melodie de Florin Bogardo, părinții săi ducându-l de mână la Liceul în care îi recunoscu înșirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mici pentru teatru’ ăsta al dracului de bine regizat. — Țara asta nu s-a săturat încă de abuzurile trecutului, animalului obișnuit în captivitate degeaba îi deschizi ușița cuștii, pentru că după cîteva ore îl vezi că se întoarce de bunăvoie după gratii, spune Bătrînul. — Iar în cazul ăsta paznicilor nu le rămîne altceva de făcut decît să-l considere imbecil și să-l trateze ca atare pe bună dreptate, spune Gulie. Cîți credeți că au prins șpilul? reia Bătrînul, cîți din cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va fi nevoie, o să vă mutați iarăși, spune Gulie. N-ați mai făcut-o de nu știu cîte ori pînă acuma? Nu vă au cu nimic la mînă, de ce nu înțelegeți? Dacă v-ar fi avut, erați de mult după gratii, spune Dendé. — Eu mă refeream știți voi la cine, spune Roja. Nu care cumva să le apuce năbădăile și să le umble gura. — Credeam c-am scăpat, spune Gulie. Haideți, dom’ Roja, n-am mai avut discuția asta de o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
populației, ce e rău în asta? — Dacă vă dați seama de asta, ce rost mai are să vă bateți capul că ar fi putut să fie altfel, că în mod normal locul lui Milițică și al Curistului s-ar afla după gratii, că Tușica și Angelina ar fi trebuit să divorțeze în secunda unu aflînd că au fost trase pe sfoară de niște securiști? întreabă Gulie. Ambiție? O urmă de speranță? Frustrare? Neliniște? Trebuiau totuși să-și păstreze mintea limpede, e de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că se exclud reciproc. Toți cei care au crezut pe dos au fost catalogați mai devreme sau mai tîrziu ca fiind visători sau anarhiști și li s-a rezervat un loc după gratii fie la nebuni, fie la pîrnaie. Se comporta de parcă n-ar fi citit nimic, de parcă atunci ar fi picat din lună și n-ar fi fost conștient de ceea ce se întîmpla în jurul său. Era conștient de asta, știa că începuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin nici un fel de mijloace mecanice, electrice, fotocopiere, înregistrare sau în orice alt mod“... Cu alte cuvinte, bijuteriile de aramă și de sticlă nu numai că sunt așezate pe câte o pernuță de catifea, dar mai sunt și protejate cu gratii. Samson Bodnarescu sau Veronica Micle ? Gheorghiță țarălungă, autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și el - ca în secolul XIX. Dacă nu am ști anul în care a apărut cartea, am putea crede că aparține unui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sistemul i-a repartizat la liceul Ibrăileanu; internatul, mai la deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton și patru rânduri de sârmă ghimpată, o cazemată din colivii suprapuse. Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din dreptul magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în penumbră. Speriată, s-a prăbușit în pat. Spaima deschide ochii, spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deopotrivă: se ascundea în gânduri parcă pentru a-și justifica negândirea, absența, obscuritatea; se înnopta în sânge ca într-un joc de-a v-ați ascunselea; se abandona în inimă ca într-o gară uitată de tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și justifica negândirea, absența, obscuritatea; se înnopta în sânge ca într-un joc de-a v-ați ascunselea; se abandona în inimă ca într-o gară uitată de tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se înnopta în sânge ca într-un joc de-a v-ați ascunselea; se abandona în inimă ca într-o gară uitată de tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a v-ați ascunselea; se abandona în inimă ca într-o gară uitată de tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dai coastele la o parte, o așezi cuminte precum oul sub cloșcă, apoi aștepți. Libertatea se rupe așchii, se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și pâine; frunza de om, temniță și gratii. Lacrimile se rostogoleau granule de sare peste biserica de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]