584 matches
-
în unele cavouri coreene care aparțin, probabil, de regatul Goguryeo. Se credea că imaginea tigrului protejează cavourile. În afară de desene pe pereți, în cavouri au fost găsite și obiecte de uz casnic din epoca bronzului cu imagini ale tigrului pictate sau gravate pe ele: oglinzi, topoare, cuțite, clopoței, ornamente etc. Tigrul reprezintă unul din cele mai utilizate motive în arta plastică chinezească. Tigrul este adeseori reprezentat și în arta indiană. Un exemplu notoriu este jucăria mecanică de lemn „Tigrul lui Tipu”, care
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
Cu80%, Zn15%, Ni5%) și este emisă într-un tiraj de 1.000.000 de exemplare. Pe avers, este gravată valoarea nominală „50 BANI”, stema României, inscripția, în arc de cerc, „ROMANIA”, precum și milesimul (anul emisiunii) „2012”. Pe fundal se află gravată reprezentată biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, în secțiune. Pe revers, este gravat portretul lui Neagoe Basarab, o imagine a bisericii mănăstirii Curtea de Argeș, anul „1512”, precum și inscripțiile „BISERICA MANASTIRII CURTEA DE ARGES” și „NEAGOE BASARAB”. Tăietura este netedă, având inscripția „ROMANIA” (de două
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
în formă rectangulara sau ovala, nu aveau aceeași adâncime că și ceștile de cafea și erau făcute din bronz aurit și procesat prin tehnică de tăbăcire. După un timp, au început să fie folosite și cele din argint. Aceste piese, gravate uneori cu monograma imperiala și cu desene în relief, sunt cele mai frumoase exemple de nivelul mare de mesteugire în metal al turcilor. Sunt unele tăvi de cafea în Kireshir care sunt de asemenea denumite Damascus. Trabzon este faimos pentru
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
al inoculației Mai departe, Paulet s-a interesat pentru botanica precum micologie. Astfel a publicat între 1790 și 1793 marea să opera "Traité des champignons"despre ciuperci în două volume, pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile și otrăvitoare precum efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru determinarea grupurilor de bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fost gravat de Haralambie Ionescu. Pe revers, în centrul piesei, a fost gravată acvila încoronată aflată pe stema României, iar sub gâtul acvilei, în arc de cerc, denumirea statului emitent, . De jur împrejurul acvilei, în sens trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Ciuc și Someș. Reversul piesei a fost gravat de Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan. Tăietura / muchia medaliei este netedă și
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Ciuc și Someș. Reversul piesei a fost gravat de Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan. Tăietura / muchia medaliei este netedă și are gravat textul, în limba latină: « », în , deviza monarhiei române. În legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944, se menționa că Ministerul Finanțelor era autorizat să bată, prin Monetăria Națională, și să pună în vânzare medalii comemorative
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
cu panouri realizate din cununi de lauri. În 1998, cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de activitate spitalicească în orașul Bârlad, Spitalul Municipal de Adulți Bârlad și Societatea Culturală "Al I. Cuza" din Bârlad au emis o medalie comemorativă. Gravată de M. Fetița, medalia are un diametru de 8 mm, reprezentând statuia Doctorului Codrescu pe avers și o vedere a clădirii spitalului inaugurat în 1881 pe revers.
Constantin Codrescu (doctor) () [Corola-website/Science/321948_a_323277]
-
cromatică strălucitoare și prin prețiozitatea suprafețelor pieselor. Ceramica englezească de tip Delft, faianța germană, rusească și franceză nu sunt decât câteva tipuri realizate, prezente în colecție. Pe aceeași linie a obiectelor de uz casnic se înscriu și piesele de metal, gravate, ciocănite, poansonate sau perforate. Cu o cromatică armonioasă, covoarele orientale de rugăciune revin ca o realitate istorică în aproape toate sălile muzeului. Marchetate, intarsiate sau pictate, exemplarele de mobilier oferă indicii despre marea îndemânare și sensibilitate a ebeniștilor francezi, olandezi
Muzeul de Artă „Vasile Grigore - pictor și colecționar” () [Corola-website/Science/331328_a_332657]
-
față dinspre stradă este aplicată o cruce realizată din tablă de metal inoxidabil, cu luciu-oglindă. Pe cubul din marmură, este așezat un vultur cu aripile desfășurate și cu ciocul îndreptat spre stânga privitorului. Sub crucea din metal inoxidabil, se află gravată efigia din profil (stânga) a unui ostaș, purtând o cască de protecție. Sub efigie, pe plăci din marmură albă, putem citi inscripția: „"În memoria eroilor din satul Dridif 1914 - 1918"”, iar mai jos, urmează înșiruite, unul sub altul, prenumele și
Dridif, Brașov () [Corola-website/Science/300941_a_302270]
-
au fost găsite în colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, într-un nivel neolitic, însă acestea corespund mileniului III î.Hr. Tăblițele de la Karanovo sunt reprezentate de câteva sigilii de lut dintre care unul - rotund, cu diametrul de 6 cm - are gravate semne pictografice și este împărțit în patru sectoare clar delimitate, la fel ca tăblița discoidală de la Tărtăria. Și la Gradeșnița, localitate din nord-vestul Bulgariei, s-au găsit două platouri de dimensiuni reduse; pe fundul uneia dintre ele se poate recunoaște
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
ducații emiși la Veneția, în 1864 - 1865. Ducatul de argint era denumirea unui gros emis la Veneția pentru prima oară de dogele Enrico Dandolo, în 1202. Acești ducați din argint au fost numiți, mai târziu, Matapan. Pe aversul monedei este gravată imaginea lui Hristos așezat pe tron, iar pe reversul monedei, în dreapta, Sfântul Marcu îi încredințează drapelul dogelui (ducelui). Vertical, între cei doi, se poate citi cuvântul DVX. Ducați de argint au mai fost bătuți și la Neapole, alături de cei de
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
1280-1288) și care, a fost cunoscut apoi, sub denumirea de țechin. Ducatul de aur din Veneția valora 2 lire venețiene și 8 soldi. Ducatul venețian îl prezenta, în dreapta, pe doge care era îngenuncheat în fața Sfântului Marcu, iar pe avers era gravată imaginea lui Hristos, prezentat în interiorul unei migdale înstelate, și inscripția: "Sit tibi Christe datus quem tu regis iste ducatus". Moneda din aur de 24 de carate cântărea 3,44 game. Cu aceeași valoare intrinsecă și cu același tip, a fost
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
reziste în fața agresiunii animale. Primele mărturii ale preocupărilor artistice ale omului aparțin Epocii Pietrei. Arheologii au găsit bucăți de oase din mamut datând de pe la 300 000 î.e.n., iar în Africa de Sud s-au descoperit cea mai veche bijuterie cunoscută si obiecte gravate, vechi de 75 000 de ani. Activitatea artistică neîntreruptă a omului Homo Sapiens a început în perioada Paleoliticului Superior, acum 35 000 de ani. În paleolitic (25.000 - 8.000 î.e.n.) oamenii practicau vânătoarea și locuiau în peșteri, perioadă în
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
de lângă Sparta, cea cu nuanțe roz de la Synada, din Asia Mică, cea cu nuanțe de galben și roșu închis din Africa. Placile de marmură sunt prinse în panouri, cu desenele nervurilor așezate simetric. În navele laterale există panouri de marmură gravată, asemănătoare cu cele de deasupra "Porții imperiale". Gravurile reprezintă delfini stilizați și Tridentul zeului Poseidon, simboluri emblematice ale Imperiului Roman de Răsărit. În diverse puncte ale bisericii s-au păstrat mozaicuri splendide cu vârstă milenară. Pe semicupola absidei altarului se
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
reprezintă lumea cunoscută în epocă, din Anglia în Africa de Nord și de la Atlantic în India. În secolul al XIX-lea, aproape de Roma, în lacul Bracciano, au fost găsite patru pahare de argint. Paharele de la Vicarello, numite așa de la toponimul descoperirii, poartă gravate mai multe coloane cu nume de popasuri și distanțele care le separă, pe drumul de la Roma la Cadiz. Au existat și alte documente, mai precis axate pe un itinerar. Este, de exemplu, cazul itinerarilor de pelerinaj la Ierusalim, cum sunt
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
ediția originală de cărți fictive din roman. Este descrisă ca având un aspect foarte vechi, având „coperta pătată și cojită în unele locuri“. În roman este de asemenea menționat faptul că pe coperta cărții este scris titlul cu simboluri runice gravate. Cartea are de asemenea și un rol important în firul epic principal al ultimului roman din seria "Harry Potter". Deasupra "Poveștii celor trei frați" din cartea fictivă din roman, Hermione observă un simbol straniu, ce mai târziu este explicat de către
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
(din ) este denumirea dată unei colecții de pietre mari sculptate sau gravate, ca basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc. Aceeași denumire o poartă și locul în care se păstrează o astfel de colecție. La Turda a fost înființat un lapidariu care se află într-un mic parc dreptunghiular din centrul orașului, mărginit
Lapidariu () [Corola-website/Science/306927_a_308256]
-
pare nelalocul ei pe un om altfel atît de slab. Ochelarii lui groși, cu rame de oțel, sînt năclăiți. — Paulee, șoptește Maggie. Pilotează avioane. Fustangiu. Paulee bagă de seamă că Wakefield Îl studiază pe Frakas care studiază miop meniul frumos gravat. — Farkas, strigă peste masă. Dl. Wakefield pare foarte interesat de tine. Farkas, continuă, Întorcîndu-se către Wakefield, a emigrat În Statele Unite În 1956. Are unul din creierele alea matematice care apar, din anumite motive, În cadrul tribului. Eddy Teller are unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Numai pe cea dintîi, spune Sherrill. Cea de-a doua de abia Începe. Își fac drum pe lîngă robotul chelner și bucătăria super-automatizată; Wakefield ține Încă În mînă paharul de whiskey; e frumușel, cu un fund gros, din cristal frumos gravat. Maggie e În picioarele goale. Sherrill și Neva nu-și vorbesc. — La revedere, Wakefield și Maggie. SÎnteți o pereche frumoasă. La mulți ani!, debitează casa În timp ce ei se apropie de ușă. — La mulți ani pentru ce? Nu pot să umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
memoriei celei dragi rămase acasă și pasiunea pusă în curățirea, gresarea, asamblarea etc. obiectului care a fost botezat cu numele sale. Toate pistoalele mitralieră din dotarea plutonului au gravate pe patul de lemn un nume de fată; al meu are gravat două, "Diana" și "Enikö", frumos exemplu de coabitarea etnică. Toleranță pe patul armei. Observație banală: sunt răcit "cobză" (expresie bizară, oare de unde vine?). Internat într-o cameră goală și insalubră din spitalul municipal de provincie, citesc un fel de cronică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Sau, cel puțin, asta s-a știut după câțiva ani, pe pământurile creștinilor. Priorul Își mângâia bărbia, reflectând. Parcă voia să Își lungească maxilarul inferior, atât de mult trăgea de el. Căzut pe gânduri, Își trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi cădeau victime, câteodată. - Când a murit? - Pe la jumătatea secolului. Cu puțin Înainte de Împăratul Frederic. Dante observă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regulă, Fliss nu-și prea exterioriza sentimentele. Presupun că asta n-ar fi deloc femeiesc. — Îmi place teribil marfa ta, am spus eu, fascinată pe moment de o oglindă de argint cu mâner, pe spatele căreia erau niște inițiale minuțios gravate. De unde provin toate lucrurile astea? — Merg pe la piețele dealerilor - Bermondsey, Greenwich, zise Fliss, dând din umeri. Dar marfa se tot scumpește. O iau cu mașina pe la magazinele de vechituri, la cele second-hand, la cele ale organizațiilor de caritate. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
geroasă, cu zăpezi fioroase până peste streșini, ca În copilăria fiecăruia dintre noi; În burta unui somn uriaș pescuit de către persoane anonime În plin sezon interzis a fost găsit un ibric turtit de aramă, pe care Încă se puteau desluși, gravate, o corabie pe valuri, un turc trăgând din narghilea și un soare cu zâmbetul pe buze, aparținător cândva - ibricul - profesorului Foiște, care știe mai multe - dar nu ține neapărat să le comunice - despre Împrejurările În care obiectul casnic a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fel de beție. La Molière nu există și nu poate exista nimic de natura vreunei „Beräuschung”. Tipurile din comedia shakespeariană sunt de esență humorală, sunt temperamente. Ale lui Molière sunt caractere, în accepția strictă a termenului, adică: marcă, amprentă, semn gravat, deci ceva statornic, neschimbător și cu funcție oarecum de avertisment. Shakespeare putea spune ca și Montaigne: „Je ne peints point l’estre. Je peints le passage”. (Ess. III, c. 2). Molière, deși era și el, bineînțeles, un cititor al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]