543 matches
-
o singură explicație: ai fost atât de tensionat - supraâncordat, epuizat nervos - Încât locul ăsta liniștit e prea liniștit pentru tine. Ești racordat la Înaltă tensiune. Era evident Îngrijorată de forța și violența reacțiilor mele. - Trebuie să scap de duhoarea asta grețoasă de mâncare gătită. - Hai să ieșim. - Da, să ieșim În oraș. Tu ai nevoie de o masă bună, Rosamund - trebuie să te hrănești. Eu n‑am nici un pic de poftă, dar vreau ca tu să mânânci. Nopțile mele pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bucurie! Acest imens dar, acest serviciu... O moarte ca o dovadă de devotament! Fiți bărbat! De ce să vă tai capul? De ce să muriți de mâna mea? Fiecare are mâna lui. Sunt bătrân, îmi tremură mâna... Să terminăm odată cu măcelăririle, cu grețoasele de execuții! Uneori mi se întâmplă să trebuiască să repet lovitura... Mi-e greață numai când mă gândesc... Zău, n-are rost să riscați cine știe ce porcărie... Cu moartea nu e bine să riști... E în interesul tuturor să iasă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din când în când însă fac câte o pauză în conversație.) GRUBI: Asta lung mă scoate din sărite. BRUNO: Rabdă. GRUBI: Lasă-mă să-i ard. BRUNO: Ba nu. GRUBI: Zău... În doi timpi scăpăm. BRUNO: Dă-i încolo. GRUBI: Grețoși mai sunt. BRUNO: Sunt alții și mai răi. (Pauză.) GRUBI: Ce-i tot zice? BRUNO: Fandoseli d-ale lor. GRUBI: Ăștia vor să surpe groapa. BRUNO: Nu s-apucă ei. Vor să sugă totul ș-apoi se cară. (BRUNO și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încă în reconstituire.): Ce e, mă? BRUNO: Ajutor! Ajutor! GRUBI: „Ce e, mă?” BRUNO: Ajutor! Grubi! (Se produce o învălmășeală cumplită pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bătut... E rău. Ai s-ajungi rău de tot. Ai mare noroc că te-am luat cu mine... PARASCHIV (Trântește cuțitul.): Gata! MACABEUS: Mai curăță. Astăzi sunt mort de foame. Am dormit prea mult. Am visat tot felul de lucruri grețoase... PARASCHIV: Gata! Se golește Sacul. MACABEUS: Și ce? E foarte bine că se golește sacul. De mult aștept să se golească sacul. PARASCHIV: De ce? MACABEUS: Ca să plecăm de aici! Când sacul o să fie gol va trebui să plecăm de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am să te îngrijesc, Maco, am să-ți dau de mâncare, am să te șterg la fund... MACABEUS: Mi-e greață... Mi-e așa de greață... PARASCHIV: Am să-mi dau pantalonii jos și tu ai să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clopote? MACABEUS: (Nu răspunde.) PARASCHIV: Te doare burta? Te doare în gât? Vrei să mă uit în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce vrei? Vrei să facem lucrul ăla grețos? Vrei să ne umplem de greață? Vrei să te caut de păduchi? Vrei să te scarpin pe burtă? Spune... Spune ce vrei... MACABEUS (Icnește ușor; tace.) PARASCHIV: Nu spui? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te apasă la inimă? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia să văd... (Îi încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capului și-l vedeam prin altă crăpătură, prevestind un trup gros și urât mirositor. N-am apucat să mă uit mai bine. Sonia, care de la o vreme murmura terminată, a urlat scurt și între picioare i-a răsărit o bilă grețoasă cu urechi. Am dus mâna la gură. Mâna mi-era plină de sânge. M-am șters de haină. Atunci Sonia m-a chemat pe nume. Mă zăpăcisem, nu mai știam ce să fac. M-am ridicat în genunchi și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și motoarele lui huruiau cu mai multă putere, și acolo, în față, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou, la cursul prenatal. Pe motiv că nu-și mai aducea aminte aproape nimic din primul, din cauza privirilor pline de ură pe care i le aruncase Amanda, distrăgându-i atenția. Hugo fusese de acord pe un principiu similar: personificarea grețoasă a tatălui perfect pe care o interpretase Jake avusese același efect asupra lui. Când Lotti a scos la lumină afișul cu copilul cu capul în jos, gândurile lui Hugo au alunecat, fără voia lui, în trecut. Se scurseseră aproape nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și te transformă rapid într-o marionetă legată cu fire invizibile pe care, în ciuda tuturor eforturilor și diverselor subterfugii, nu le poți rupe niciodată. - Cheltuiți. În diverse feluri, în diverse locuri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
natale, povestea la televizor, Într-o română stricată, cât de mult a prosperat În țara tuturor posibilităților” (de păcătuire, am adăuga noi) și că „Acum eu mă numesc John”. Ascultându-l cu dispreț, ne-am zis apoi că, dacă acest grețos parvenit s-ar fi mutat În Albania sau În centrul Africii, spre pildă, ar fi rămas, desigur, tot Ion și n-ar fi batjocorit limba-i maternă. Revenind la cartea pe care o prezentăm, se cuvine să menționăm că ea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
urci În tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată În existența vreunui sens, În altă parte, nu aici, desigur, poate acolo, departe, unde te va duce trenul. mirosul acela grețos mi se Însinuase, În ultimele trei luni, În haine, În păr și printre dinți. Nu aveam nici cea mai mică Adina Dabija 62 Îndoială că mi se petrecea un lucru identic cu ceea ce trăiau toți navetiștii din acel tren puturos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
urci în tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată în existența vreunui sens, în altă parte, nu aici, desigur, poate acolo, departe, unde te va duce trenul. Mirosul acela grețos mi se însinuase, în ultimele trei luni, în haine, în păr și printre dinți. Nu aveam nici cea mai mică îndoială că mi se petrecea un lucru identic cu ceea ce trăiau toți navetiștii din acel tren puturos ce vindea iluzii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul său de neam prost, de fâșia unde fusese, cu puțin înainte, tocăria și pervazul etajului întîi. De acolo, luîndu-și avânt, încălecă întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos și ostil. (Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea și protejîndu-le la mijloc pe fete - mărturisi cu modestie gestul lor bărbătesc Gabi cel Norocos - ne înfundam tot mai adânc în străfundurile etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vorbește, de operație chirurgicală. Dar se numără. Vă mărturisesc că, nici acum, după aproape cinci ani, nu m-am dezmeticit din extazul în care m-au revărsat tactica și strategia degeneraților... Până în acel moment ne hăituiseră, toropindu-ne și îndrugîndu-și grețoasele aiureli despre cei nu știu câți regi ai orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina subnutrită a flăcăruiei ce a aprins-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bineclătinat, dar am reușit să mai ajung pîn' afară și să mă izbesc de trei ori cu capul de un perete... Înțelegi? Împlinisem deja unșpe ani. Apăruse orgoliul... Dar fata nu-i răspundea. Nu respira și continua să se albească grețos de frumos. - Cel mai bun prieten al meu, oftă Celestin, este și a fost unu' Fuzzy... Adică, cred că a fost, pentru că acum nu știu ce mă face să zic că nu mai este. Uite, de când a învățat artele alea mațiale, tipul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arză-l-ar focul! N-a existat vreo femeie care, observând o singură dată înzestrarea excepțională a lui Robin, din acel moment, să nu-și privească soțul legiuit ca pe un urangutan. Ghinionul cu el era că, având un comportament grețos de discret, mania sa era aceea de a rămâne, tot timpul, în umbră... 220 DANIEL BĂNULESCU E, dacă nu e gata, atunci mai așteptăm! hotărî, brusc temperat de eventualitatea, ca, prematur, ușa să se deschidă și cele două bătrâne să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
planetă, și-ar pune întrebarea: Cine este Pink Floyd?..." ar fi suficient să dea capul pe spate și doar să 262 DANIEL BĂNULESCU referea când scria despre simplitate. (Îi zâmbi, ieșind pentru prima dată și-n întregime din aerul ei grețos, de nazistă.) Cui i-ar fi trecut prin minte c-o să te apuci și să cînți? Și încă la modul la care ai făcut-o!... Cui i-ar fi trecut vreodată așa ceva prin minte? Într-adevăr. Cui i-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă-sa, porțile alea, că mă mototoliseră de tot și nu mai reușeam să respir... ...Le-au deschis. Și-am năvălit în aglomerația dinăuntru, cu atâta înflăcărare că nu numai c-am izbutit să nu mă mai prindă ușa aia grețoasă, ba chiar am reușit să-mi mișc, imperceptibil, un cot. În rest, liniște și pace. Adică nu chiar liniște. Fiindcă de aici începe straniul... ...Ăl de conduce metroul a luat microfonul și ne-a strigat prin stație, nouă, celor din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
părțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri... ordinare; căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suspine ordinare, aceleași doruri... ordinare; {EminescuOpVII 172} căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiu pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
2257 Juni cu corpuri slabe, cu suflete stoarse trec pe sub ferestre roșii - și e destul un sunet răgușit din partea lor ca să vezi aprinzîndu-se un chibrit la [a] cărui lumină zărești o față spoită, ca o mască rânjind o desfrânare absurdă, grețoasă. {EminescuOpVII 228} SOFIA - DOCHIA [" Din surâsul său un surâs sunt "] 2255 [din su]rîsul său un surâs sunt, din bucuriile sale, o bucurie sântă. In fine, n-ai văzut-o tu îmbracată în alb, rugîndu-se Dumnezeului ei? Astfel am văzut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]