68,254 matches
-
noi." Esențială, ne spune André Scrima, e calitatea de martor a Evangheliei după Ioan, teologică prin însăși miezul ei, ultima și prima dintre aspirații - contemplarea lui Dumnezeu. Mecanică umană Toate mișcările naturale ale sufletului sînt conduse de legi analoage legilor greutății materiale. Harul singur face excepție." E prima dintre notațiile din Greutatea și harul, cartea Simonei Weil, recent apărută în română, într-o excelentă traducere. E, într-un anume sens, și un rezumat esențial al acestui volum, publicat postum, în 1947
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
Evangheliei după Ioan, teologică prin însăși miezul ei, ultima și prima dintre aspirații - contemplarea lui Dumnezeu. Mecanică umană Toate mișcările naturale ale sufletului sînt conduse de legi analoage legilor greutății materiale. Harul singur face excepție." E prima dintre notațiile din Greutatea și harul, cartea Simonei Weil, recent apărută în română, într-o excelentă traducere. E, într-un anume sens, și un rezumat esențial al acestui volum, publicat postum, în 1947. Din păcate, Simone Weil e prea puțin sau deloc cunoscută la
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
și cel mai potrivit, dată fiind viața Simonei Weil, al cărei traseu îl poate urmări cititorul în sintetica prefață a cărții. O viață care însemnă revelație - prima trăită pe cînd asculta muzică gregoriană la abația Solesmes - și dorință de sacrificiu. Greutatea și harul cuprinde o selecție a meditațiilor spirituale ale Simonei Weil rămase în manuscris și grupate sub acest titlu de Gustave Thibon, cel căruia autoarea îi încredințase însemnările ei. Probabil cel mai aproape, ca stil, sînt aceste însemnări de meditațiile
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
luînd umbrele drept realitate, prea puțin dispusă să lupte pentru a se elibera din lanțuri. „Realitatea lumii: o alcătuim din atașamentul nostru față de lume. E realitatea eului transferată de noi în lucruri. Nu e nicidecum realitatea exterioară." Condiția umană înseamnă greutate - pesanteur. Termenul are un sens precis, acela de gravitație. Anca Manolescu, traducătorul cărții, își mărturisește de altfel dorința inițială de a-l fi transpus în română chiar prin acest cuvînt, gravitație, păstrînd întreg în felul acesta simbolismul lui științific, esențial
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
acela de gravitație. Anca Manolescu, traducătorul cărții, își mărturisește de altfel dorința inițială de a-l fi transpus în română chiar prin acest cuvînt, gravitație, păstrînd întreg în felul acesta simbolismul lui științific, esențial în gîndirea Simonei Weil. Alături de lumină, greutatea e forța fundamentală a lumii acesteia: „Întotdeauna e de așteptat ca lucrurile să se petreacă în conformitate cu greutatea, afară de cazul cînd există intervenție a supranaturalului." Decreația e necesară: „Ceea ce, în noi, e jos, să se coboare, pentru ca ce e sus să
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
transpus în română chiar prin acest cuvînt, gravitație, păstrînd întreg în felul acesta simbolismul lui științific, esențial în gîndirea Simonei Weil. Alături de lumină, greutatea e forța fundamentală a lumii acesteia: „Întotdeauna e de așteptat ca lucrurile să se petreacă în conformitate cu greutatea, afară de cazul cînd există intervenție a supranaturalului." Decreația e necesară: „Ceea ce, în noi, e jos, să se coboare, pentru ca ce e sus să poată urca. Fiindcă sîntem răsturnați. Ne naștem așa. A restabili ordinea înseamnă a desface în noi creatura
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
există intervenție a supranaturalului." Decreația e necesară: „Ceea ce, în noi, e jos, să se coboare, pentru ca ce e sus să poată urca. Fiindcă sîntem răsturnați. Ne naștem așa. A restabili ordinea înseamnă a desface în noi creatura." Surprinzătoare sînt în Greutatea și harul pasajele care par pilde, reduse, matematic, la un minim de cuvinte: „Strîngerea de mînă a unui prieten revăzut după o lungă absență. Nu iau seama dacă, pentru simțul tactil, ea e o plăcere ori o suferință: la fel
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
sînt cărți care vorbesc, sub forma unei experiențe personale, despre credință și cunoaștere. André Scrima - Comentariu la Evanghelia după Ioan, Capitolele 18 - 21 (Cartea Patimilor - Cartea Învierii), trad. din franceză de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 160 pag. Simone Weil - Greutatea și harul, traducere din franceză și prefață de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 238 pag.
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
gîndit, visat în alcătuirea tainică a ființei mele. Tulburarea mea era imensă. N-aveam cui să o împărtășesc și simțeam că mă sufoc de puterea ce părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat de pe pat încărcată de o greutate incomensurabilă. Înaintea mea sta o hotărîre esențială plină de răspundere, ivită magic în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
posibile conflicte sufletești pe care le înșiram cu febrilitate. Părea că împlineam o muncă silnică pe care trebuia să o duc pînă la capăt. Orele de dormit se transformaseră în timp de meditație, iar orele de creație se înjghebau cu greutate. Materialul creator totuși creștea ca aluatul pus într-o copaie, la dospit, transformîndu-se în episoade ce-mi apăreau cînd strălucitoare de inedit, cînd pline de farmecul unor trăiri sufletești imposibil de realizat de eroii mei. La un moment dat am
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
poate spune așadar că ideile lui Busuioceanu despre poezie și artă în general au pătruns adânc în mediile artistice de limbă spaniolă, unde încă dau roade, deși numele autorului lor este pomenit din ce în ce mai rar. Iată însă că cineva ( cineva cu greutate în lumea literelor) își amintește totuși în Spania de astăzi (octombrie 2002) de Alexandru Busuioceanu. Această surpriză extrem de plăcută ne-o oferă numărul 670 al revistei madrilene Insula, consacrat poetului spaniol Angel Crespo. Numărul se deschide cu un amplu articol
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care-și lasă, pe asfalt, imaginea de îngeri. Cobilița îl atrage și pe Arghezi, sensibil, de altfel, la tot ce ține de arta negustoriei, și îi laudă mecanismul ingenios, care permite anularea unei greutăți prin alta, egală... (Fragment din volumul Întoarcere în Bucureștiul interbelic, în curs de apariție la Editura Humanitas)
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două buze de înger, treceri hăituite de treceri! (înghițind aerul cu greutate - clipă de clipă! - altă vîrstă cuibărindu-se-n mine: trupe de păpușari plecîndu-se ceremonios la sfîrșitul reprezentației/ capetele de cîrpe ale păpușilor nimic altceva decît aceste puncte-puncte pe linia norocului. în mulțimea de gură-cască surdo-muții își plimbă surîsul pe cer
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
jumătate a secolului al XIX-lea; la vremea aceea, în plină afirmare a identității latine a românilor, singurul strămoș recunoscut era Traian. Integrarea lui Decebal și a dacilor lui în panteonul „părinților istorici" s-a făcut încet și cu destulă greutate. Și care continuă, dacă e să privim exemplele date de Cioroianu. Într-o oarecare măsură, continuă Cioroianu, manualele (unice, dar nu neapărat numai ele) au avut rolul lor în acest mod cu totul special de a percepe istoria; e vorba
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
nu adoarmă, să nu mă lase astfel singură) și lumina lanternei roșii se strecoară furtiv în marsupiile irișilor rugoși; mă răstorn pe burtă, ascunzîndu-mi capul sub pernă. Soarele acela se cațără cu tentaculele lui de păianjen, se lasă cu toată greutatea pe grumazul meu, sufocîndu-mă; dintr-o răsucire bruscă, îl sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu. Strîns în noua lui uniformă albastră-verzuie, ras proaspăt dar cu ochii roșii de nesomn, învățătorul Șuiu se învîrtea nerăbdător. Cizmele erau de asemenea noi și-l jenau. Încerca să le înmoaie trecîndu-și greutatea cînd pe un picior cînd pe altul, sau lăsîndu-se pe vine cînd nu-l vedea nimeni. Avea abia douăzeci și patru de ani, nici nu se despărțise bine de uniforma lui de normalist. Aceasta, de sublocotent, i se părea nespus de importantă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Dunăre, la Oltenița. Soldații nu înțelegeau nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
curte, spre toaletă ori spre un țol așezat pe iarbă. îi simțeam umerii puțin cocoșați, oasele mici, tremuratul, respirația grea. Cred că niciodată nu m-am rugat mai arzător lui Dumnezeu de ceva ca atunci, să facă să-mi scadă greutatea - dacă se poate la zero - să nu-i mai fiu o povară... Poate că Dumnezeu m-a auzit abia acum! Despre dialog ca existență Am ocazia de a prezenta în această pagină două volume de interviuri. Cel al Rodicăi Binder
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
o izbucnire, uneori primitivă, făgașul și eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se oglindeau constant în înțelegerea lui Ion Pillat care, cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe olimpicul Ion Pillat îl văd nervos, vorbăreț și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
în ordinea în care s-au întâmplat. În prima dintre ele, când a ajuns la “we numb vulnerability” și faptul că nu ne putem reprimă selectiv emoțiile, am avut un “aha moment”. Adică lupta mea cu depresia, cu fluctuațiile de greutate și cu metoda mea (uneori ineficientă) de management, sunt direct influențate de faptul că încerc să îmi ascund slăbiciunile în vreme ce lucrez (sau îmi place mie să cred că o fac) la a le corectă? Nu putem răzbi oare fără să
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
operație, la ochiul drept. Recomandarea a fost să se aștepte posibilele rezultate, minim două săptămâni. Din păcate, după această perioadă, medicul oftalmolog a constatat că rezultatul operațiilor a fost nul. Au fost externați, Sebi se dezvoltă deja normal, luase în greutate 1450 grame. Două luni mai tarziu, mămică și copilul se prezentau la control. Sebi a fost supus mai multor investigații medicale la inimă, plămâni, cap (consult neurologic) și la ochi. Concluzia oftalmologului a fost extrem de dureroasă: -Sebastian nu o sa vada
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
33 de ani mai ai încă multe de facut.Fa ceea ce crezi tu că poți face,sunt sigur că ești un MOROȘAN aspru și de treabă să treci și pește asta.DUMEZEU SĂ IȚI RINDUIASCA SĂNĂTATE NIMENI NU POATE ÎNȚELEGE GREUTATEA TA ATÎT FIZICĂ DAR CEA INTERIOARĂ>>>NOROC de la ALBA-IULIA Îi recomand să ia cumva legătură cu medicul german Alexander Rienhardt, cel care a scris cartea ”Povețele Maicii Sofronia”. Acest medic avea în 1987 o patologie identică - tumoră pulmonară cu metastaze
Un tânăr medic are nevoie de ajutorul nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82511_a_83836]
-
fost nevoie de 5 luni, 3 kilograme de adeziv de cotor, 300 de cuie de lemn, rășina naturală de brazi și molizi, 900 de kilograme de hartie reciclata și foarte multă pricepere și pasiune pentru a realiza o căsuță în greutate de 500 de kilograme. Restul cantității de hartie colectată rămâne să fie folosită în proiectele care vor continua acest experiment: Casă Cărților și construcția unei case din hârtie de dimensiuni reale. MTR e unul din preferatele mele, prima oară am
Fără mistrie, numai apă şi hârtie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82574_a_83899]
-
de la tren:)) Am ezitat înainte de a comenta, dar îmi e destul de greu să tac la acest subiect, fiind unul extrem de delicat pentru mine. Când eram copil, eram oarecum slabă. Apoi am început să am probleme. Hormonale, evident. Am luat în greutate 40 de kilograme în câteva luni, mare parte din ele din cauza unor tratamente greșite prescrise de mari experți endocrinologi, diabetologi sau ginecologi. Între timp am început să am și alte probleme, ajungând la operație și la transfuzii de sânge din cauza
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
multe șanse. Al doilea este că face pilates sau, mă rog, cu mine face power pilates, dar sunt convins că-i spune așa doar ca să-mi panseze orgoliul. Pilates e un fel de gimnastică în care îți folosești aproape numai greutatea corporală, iar mișcările sunt foarte bine controlate. Rezultatul este că poți să izolezi foarte bine mușchii pe care vrei să-i lucrezi și, în felul acesta, în loc să dezvolți câteva grupe musculare mari și lațe, capeți o musculatură echilibrată, un aspect
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]