1,082 matches
-
pentru îmbinarea contrastantă a grotescului cu sublimul. Prin caracterul său monstruos, grotescul se situează la limitele dintre tragic și comic. Gargantua, eroul romanului lui F. Rabelais, este grotesc prin hiperbolizarea trăsăturilor și faptelor sale de uriaș. Limbajul, pus în slujba grotescului, este plastic, abundent în culoare, caricatural, cu calambururi și cuvinte create ad- hoc. Într-un mod asemănător, dar cu mijloace specifice și elemente împrumutate din folclorul românesc, prezintă Creangă portretul lui Gerilă: Mai merge el cât merge, și când la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
al XVIII-lea - ca un moment în pregătirea sensibilității ce avea să dea naștere romantismului -, și în simbolism. Curentul care a militat pentru interferența categoriilor estetice și a realizat- o prin operele sale, unind frumosul cu urâtul și sublimul cu grotescul, a fost romantismul. În romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu investigația psihologică și socială se realizează pe planuri atât de diferite încât antrenează o bogată gamă de categorii estetice, de la grațios la grotesc și de la comic la tragicomic. Cunoașterea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
frumosul cu urâtul și sublimul cu grotescul, a fost romantismul. În romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu investigația psihologică și socială se realizează pe planuri atât de diferite încât antrenează o bogată gamă de categorii estetice, de la grațios la grotesc și de la comic la tragicomic. Cunoașterea categoriilor estetice și a modului lor de concretizare în literatură lărgește aria de percepție a operei și aprofundează mesajul ei etic și estetic. Categorii estetice - caracteristici și opere reprezentative 1. Frumosul: - unitate în varietate
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Prostia omenească) - I. Creangă 8. Sarcasmul: - critică severă și necruțătoare; - condamnarea totală a aspectelor vizate; - stil mușcător; - lexicul nu provine din aria frumosu lui; - trăsături negative îngroșate până la exces; Exemplu: Scrisoarea III - M. Eminescu Noaptea de noiembrie - Al. Macedonski 9. Grotescul: - exagerarea monstruoasă a unor trăsături negative; - evidențierea urâtului fizic și moral; - situat în limitele dintre tragic și comic. Exemplu: Gargantua și Pantagruel - Fr. Rabelais Povestea lui Harap Alb - I. Creangă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
frust. Personajele descind din basme (strigoi, zburătorul, feți-frumoși), din mituri, din legende istorice, A. fiind unul dintre primii care prelucrează la noi asemenea motive. Vrăji și descântece se torc, într-o ambianță fantasmagorică, dar, pe neașteptate, magicul se răsucește în grotesc. Ici și colo, svâcnește accentul social, vibrează coarda patriotică. Simplă, dinamică și fluentă, expresia pierde atunci când poetul face uz de diminutive și se răsfață în edulcorări. Unele doine (Sora și hoțul, Doina) îl vor înrâuri pe Eminescu (în Făt-Frumos din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și Pepelea, de răsfrângeri folclorice, dar și presărată cu tâlcuri și aluzii politice transparente. Nici în drame, mai cu seamă în cele de până la 1878 (Lipitorile satelor ș.a.), comicul nu e absent, convertindu-se însă, printr-o lejeră alchimie, în grotesc. De prin 1878-1879, se petrece cu A. o metamorfoză. Un aer meditativ ia locul minei veșnic surâzătoare. Ancorat într-un spațiu al literaturii grave, dramaturgul își pune în gând să edifice o trilogie istorică având ca protagoniști pe Jolde, Lăpușneanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
în timp ce de la fonograf se auzea necontenit, "unu, doi, unu, doi, mai sus, doi" (192). În mod clar, există un umor în toată povestea. La fel de clar e și faptul că acest umor este unul grotesc. Însă nu neapărat la adresa soției supraponderale. Grotescul derivă din ceva mai întunecat, și anume Salvini care, ca un "artist" egocentric ce se dovedește a fi, nu încearcă niciodată să se gândească de ce soția lui are un apetit pe care nu și-l poate potoli. Ar fi la
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu subteranele orbilor lui Sábato, lupta monștrilor trimite la dogii și moloșii lui Jünger din Falezele de marmură, fătul și moașa pot evoca Parfumul lui Süskind, teribila scenă a cavoului învie horror-ul romantic gotic, revolta strigoilor, gustul pentru morbidul grotesc și revărsările de macabru e vecin cu lumea lui Stephen King din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
sistematică a subiectului: autorul încearcă o așezare teoretică a problemei (ridicolul e privit ca un „fel de a fi”, dar și ca o „experiență estetică” particulară), schițează o evoluție din Antichitate până în romantism și distinge ridicolul de categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
în ură, purtați de înțelepciune sau rătăcire. Alături de acest sumbru personaj plutește un altul la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus să suporte presiunea neînțelepciunii întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide pentru și printre ei ca unică fereastră spre libertatea unei iluminări încă posibile. Prin exemplul verticalității sale, misticul luminos deschide o breșă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în sublim. Ne-omenescul ce răzbate prin chipul celui rău se rezumă pentru ateu la grotescul unei atitudini împrumutate, la schimonosirea animalică a psihicului pe fondul unei parazitări a gândului echilibrat de pozitivitate. Omul se împrumută în această perspectivă din ferocitatea viețuitoarelor pe care le-a depășit prin inteligență. Din pol al inter-relaționării benefice cu semenul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
hidoșenia ne-omenescului. În viziunea ateului, ferocitatea animalică desprinsă din jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc și ipocrizie. Înaintând poate către deschideri și mai profunde, misticul indică corupția eului ca aderare și prăbușire în tentația aruncată de malefica inteligență a demonului. Susținând autoiluzionarea celui decăzut, el îl controlează transformându-l gradual în agent al propriilor intenții
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
maturitatea dobândită doar pentru a evita posibilitatea unor noi incursuni ce ar violenta propria sa interioritate. Ieșind în întâmpinarea demersului ofensiv al celui rău, al feței ce-și arată ne-menescul renunțând la masca bufonică, spiritul ce alege atitudinea pozitivă înfruntă grotescul tulburării fără a rezona consubstanțial cu această tulburare. Astfel, el se menține întru constanta ontică a binelui. Perturbarea negativă poate înfrânge un astfel de spirit copleșindu-l prin intensitate și perseverență dar se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei astfel de atitudini pentru propria lor conduită. Rezultatul acestei autodeterminări dictate din orgoliul de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese și repetări aproape de limita grotescului insuportabil. În locul semenului deschis întru compasiune, cel lovit de suferințele sufletești va întâlni impostura unui bufon ce-și joacă rolul de camarad pe drumurile durerilor înalte. Desigur că acest măscărici deține particularitatea specială că, ajuns în vârful acelui proces auto-sugestiv
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Poemele trupești, cu manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut unora isprava unui excentric. Asta și urmărea autorul: să șocheze. Liniile grave se clatină, făcând ca tragicul să cedeze grotescului, artificialului ori parodicului; se ajunge la Galgenhumor - la „umorul de spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
șocheze. Liniile grave se clatină, făcând ca tragicul să cedeze grotescului, artificialului ori parodicului; se ajunge la Galgenhumor - la „umorul de spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
de idei a imaginației sau, dimpotrivă, dacă multe lucruri sînt făcute cum sînt făcute fiindcă o elaborare plastică mai pură, mai precisă, n-ar fi ca atare în stare să exprime o semnificație mai adîncă, recurgîndu-se la fantastic și la grotesc tocmai în scopul de a realiza o reprezentare artistică mai cuprinzătoare" [126], [9 td]. A fost deja inclus aici conceptul de copilărie a umanității, reprezentată, după Hegel și alți romantici, chiar de India. În aceeași lucrare de la p. 39 la
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de Jean Sarment, de Jacques Deval și mai ales de Marcel Achard” - cum opina N. Carandino -, atractivă prin excelența meșteșugului și strălucirea replicilor. Reprezentată la jumătatea anilor ’50, Patriotica română e o comedie satirică de omniprezentă virulență, cu recurs la grotesc, la sarcasm și, lucru rar în creația dramaturgului, fără accente de înduioșare și „cumsecădenie duioasă”. Sunt puse în scenă conflicte legate de corupția pe scară mare în mediile ministeriale și politicianiste interbelice. Oarecum comparabilă cu Ultima oră a lui M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
riposte, aprinse schimburi de replici care, chiar dacă frivole, conduc adeseori la dispariția unor personaje. În Laleaua galbenă, motoul „Hai să râdem de cadavrul din coșciugul acela” - cu explicația complementară: „Înțeleg prin absurd, în primul rând, maniera «civilizată» de a prezenta grotescul”- este un avertisment. Exasperat de capriciile superficialei sale partenere, Dragul ei, personaj preocupat de „Ideea Macră”, de Platon și de Kant, o sugrumă pe Draga lui, în finalul unei acțiuni de numai douăzeci și cinci de minute. N. B. convertește în absurd, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
acesta este primul erou-țăran din romanele lui Ț., care continuă și aprofundează schița caracterologică a bătrânului tată din scrierea autobiografică Jurnal de toamnă (1991). Conectat la spiritul vremurilor, Ț. are acum „o scriitură de excelență, o construcție riguroasă, «fragmentaristă», un grotesc tragic și tandru, o ritmică punctată de tăcerile sau respirația fiecărui personaj” (Maria-Luiza Cristescu). Nu scapă prilejul de a trata o temă precum evenimentele din decembrie 1989. Într-o notă de pesimism profund, în romanul Evanghelia după Satan (1993), editat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alte povești de același fel, care nu sunt de fapt decât proiecția valorilor celor care au monopolul cuvântului. Orbiți cum sunt de ideologia economică, le este greu să înțeleagă că aceasta este, în totalitate, saturată. În diversele lor manifestări, barbarul, grotescul, excesul etc. sunt formele contemporane ale tragicului etern. Așa cum remarca înțeleptul Montaigne: "În fața faptelor care li se propun, oamenii mai curând se amuză căutând motivele lor, decât adevărul lor. Ei abandonează lucrurile și se amuză ocupându-se de cauze" (III
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să descrie viața interioară prin forme exterioare. Acest proces, prezent în cadrul filmelor lui Karl Theodor Dreyer, duce la identificarea unei arte abstracte formate din imagini prin care se pot descoperi noi realități doar cu ajutorul anumitor categorii estetice ca frumosul, urâtul, grotescul, etc. Fenomen evident în Blue Velvet de David Lynch. Filmul descrie spațiul pe care imagini vizuale sunt inserate, împreună cu muzica și cuvântul. Înțeles ca imagine, text și sunete, filmul oferă o narațiune completă, care are rolul de a sistematiza compoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
liric împotriva condiționării arbitrare a vieții individuale, destul de prizonieră, de la natură, în condiția ei originară. VLADIMIR STREINU Spirit, totuși, modern prin limbajul disonant și neîncrederea programatică pe care o arată față de puritatea categoriilor (frecvent e procedeul de a substitui tragicului grotescul și invers!), C. Tonegaru este, înainte de orice, un poet al metamorfozei. Regimul lui afectiv este instabilitatea, fuga de o identitate sigură (și, în compensație, plăcerea de a purta mai multe măști). Preferă materiile fluide, necorporale (ceața, negura, aburul, fumul) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]