341 matches
-
agilis" (șopârla cenușie) si "Natrix natrix" (șarpe de casă). Avifauna reprezintă componenta faunistică cu cele mai multe specii semnalate majoritatea acestora fiind cantonate în zona așezărilor umane si mult mai puține pe terenurile agricole: "Perdix perdix" (potârniche), "Coturnix coturnix" (prepeliță), "Streptopelia decaocto" (guguștiuc), "Cuculus canorus" (cuc), "Athene noctua" (cucuvea), "Pica pica" (coțofană), "Corvus monedula" (stăncuță), "Corvus frugilegus" (cioară de semănătură), "Sturnus vulgaris" (graur), "Passer domesticus" (vrabie de casă). Mamiferele sunt foarte slab reprezentate, fiind observate doar câteva specii: "Talpa europaea" (cârtiță), "Myotis myotis
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
umbra iepurelui, laptele câinelui, iedera, vioreaua sau toporașul. Dintre mamifere, cele mai răspândite sunt rozătoarele (popâdăul, hârciogul, șiarecele de câmp, iepurele de câmp), iar în păduri se găsesc căprioare și porci mistreți, iar dintre păsări cele mai răspândite sunt turturica, guguștiucul, pupăza, vrabia, cucul, fazanul, privighetoarea sau porumbelul. În funcție de altitudine, pe teritoriul comunei, se succed mai multe tipuri de soluri: cernoziomurile tipice, cernoziomurile levigate, cernoziomurile nisipoase, solurile cenușii, lăcoviștele, solurile gleice și solurile aluviale. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
de: rozătoare (șoarecele de câmp, popândăul, hârciogul, iepurele), iar ca animale de pradă vulpea și dihorul. <br> Singurele mamifere mari întâlnite sunt: mistrețul și căprioara ce se întâlnesc din ce in ce mai rar. Dintre păsări, cele mai răspândite sunt: cioară, coțofana, graurul, cucul, guguștiucul, sticletele, rândunica, privighetoarea, bufnita, fazan, etc. <br> Fauna acvatică se găsește în pârâul și Baltă Cocioc, se compune din: pești (plătica, lostrița, crapul, roșioara, caras), broaște, șerpi, șopârle. <br> În partea de nord a localității se află amenajată o pescărie
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
detestate dintr-o superstiție stupidă. Prin pădure ar mai fi existat bufnițe, dar acum mai sunt doar granguri, mierle, sturzi, ciocănitoare, sticleți, cinteze, pițigoi și pupeze, și desigur, vestiții cuci. Din păcate turturelele au dispărut prin anii 60, eliminate de guguștiuci, păsări mai mari și mai agresive. Prigoriile și gaițele sunt ceva mai rare, dacă nu cumva au și dispărut. Mamiferele sălbatice includ de la șoareci ce câmp, guzgani, popândăi, cățelul-pământului, cârtița, hârciogul, iepurele, până la nevăstuică și dihor, ca să amintim și carnivorele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
se caracterizează printr-o multitudine de specii stepice, combinate cu păduri, specifice etajului de silvostepă, iar din punct de vedere faunistic peisajul se întregește cu speciile specifice acestui etaj vegetativ, adică: rozătoare (șoarecele de câmp, hârciogul, popândăul etc.), păsări (vrabia, guguștiucul, fazanul, potârnichea), specii de pești etc. Tipurile de sol întâlnite sunt, mai ales, cele din categoriile molisolurilor și argiluvisolurilor, adică cernoziomurile și solurile argiloiluviale ( existente în luncile apelor curgătoare). Numărul locuitorilor localității se află undeva în jurul valorii de 2600 de
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
specii de animale, în special veverițe și păsări. Dintre aceste din urmă, au fost documentate în zonă "Passer montanus" și "Passer domesticus" (vrabia de câmp și vrabia de casă), "Parus major" (pițigoiul), "Sitta europea" (țicleanul), "Turdus merula" (mierla), "Streptopelia decaocto" (guguștiucul), "Columba livia domestica" (porumbelul), "Sturnus vulgaris" (graurul), precum și exemplare mai puțin întâlnite în oraș, precum "Fringilla coelebs" (cinteza) și indivizi din genul "Muscicapa" (muscarul). Începând cu 2012, Parcul Copou a devenit o destinație populară pentru o colonie de corvide ("Corvus
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
melolontha), rădașca (Lucanus cervus), cărăbușul negru care este prezent în păduri, precum și o mare varietate de fluturi. Păsările au devenit mai puține datorită asanării mlaștinilor și tăierii arbuștilor de pe câmp. Se întâlnesc mierla, pițigoiul de grădină, cioara de semănături, vrabia, guguștiucul (Streptopelia decaocto) și rar rața și gâsca sălbatică precum și fazan (Phasianus colchicus), prepelița (Coturnix coturnix) și potârnichea (Perdix perdix). Avifauna este reprezentată de o serie de păsări răpitoare, mai ales care se hrănesc cu rozătoare precum: vânturelul roșu ( Falco tinnunculus
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
pot găsi specii de pești precum crapul, carasul, linul, bibanul, știuca, somnul, țiparul și altele. Păsările au devenit mai puține datorită asanării mlaștinilor și tăierii arbuștilor de pe câmp. Se întâlnesc mierla, pițigoiul de grădină, prepelița, cioara de semănături, vrabia, potârnichea, guguștiucul, fazanul și rar rața și gâsca sălbatică. Dintre mamifere putem aminti ariciul, hârciogul, dihorul, iepurele de câmp, vulpea, lupul, mistrețul și căprioara. Multe din animalele enumerate sunt obiecte de vânătoare iar altele sunt pe cale de dispariție fiind ocrotite prin lege
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece. Are o lungime de 28-29 cm (între mierla neagră și guguștiuc) și o greutate de 75 g. Penajul este similar la ambele sexe. Pupăza are un colorit viu similar, brun deschis roșcat pe cap, piept și partea anterioară a spinării. Aripile sunt rotunjite la capăt, negricioase, cu dungi transversale albe. Dungile
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
Silvostepa este formată din stejarul pufos, stejarul brumariu, stejarul pedunculat, ulm, păr, păducel, măceș, lemn câinesc, porumbar, smiger, soc, mur. Fauna este reprezentată prin șoarece de câmp, popândău, iepure, prepeliță, potârniche, graur, ciocârlie, dumbrăveancă, cioară de semănătură, porumbel, prigorie, vrabie, guguștiuc, lăcustă, cosași, greieri. Solurile predominante în zona localității Pogoanele sunt cernoziomurile, acestea fiind cele mai fertile soluri din România. Cele mai răspândite sunt cernoziomurile levigate, urmate spre sudul zonei de cernoziomurile ciocolatii și castanii. Ca resurse ale subsolului, amplasat în
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
nivallis), dihorul (Mustella putorius). Rozătoarele au ca reprezentanți: șoarecele de pădure (Apodemus silvaticus) și iepuri (Lepus europeus). Păsările sunt reprezentate printr-un număr mare de specii dintre care citamxiocanitoarea, sticletele (Carduelis carduelis), mierla (Turdus philomelus), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), guguștiucul (Ctreptopelia decaocto). Cu frecvență deosebită întâlnim cucul (Cuculus canorus), graurul (Sturmis vulgaris), vrabia (Passer domesticus) și rândunica (Hirundo rustica). Amfibienii sunt reprezentați de broască de pădure (Rană temporalia), broască râioasa bruna verde (Bufo viridis). Nevertebratele sunt reprezentate prin gasteropode, miriapode
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
citellus), iepurele de câmp (Lepus europaeus). Animalele cel mai des întâlnite sunt: hârciogul (Cricetus cricetus), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (canus lupus). Dintre cele mai întâlnite păsări amintim: grangurul (Oridus oridus), coțofana (Picapica), potârnichia (Cortunix), barza (Ciconium ciconium), pupăza (Upupa epops), guguștiucul (Strepthopelia decaocto), bufnița (Bubo bubo), cucu (Cuculus conorus), vrabia (Paser domesticus), cioara de semănătură (Corvus frugileus). Dintre păsările de baltă se întâlnesc: gâsca sălbatică (Anser anser), rața sălbatică (Anas platyrhynca), lișița (Fulica atra). Numeroasele bălți, de pe teritoriul comunei, sunt populate
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
șoarecele, rar de tot, lupul, porcul mistreț, castorul, veverița, broasca, șarpele, șopârla, gușterul, brotăcelul, vipera,( mai rar) melcul, pisica sălbatică, nevăstuica, ariciul, cârtița, liliacul, dihorul. Ca păsări sălbatice trăiesc coțofana, cioara, pițigoiul, cucul, pupăza, rândunica, cinteza, privighetoarea, ciocănitoarea, bufnița, ciuhurezu, guguștiucul, porumbelul sălbatic, gaița, barza, pitulicea, dropia, potârnichea, turtureaua, vrabia, cârsteiul, grangurele, eretele, prigoria sau ploierul, corbul, cioaca, ciuful,pițigoiul, uliul, -oricarul, iar pe lacul de la Baraj au apărut și pescăruși. Insecte sau alte viețuitoare: musca, bondarul, țânțarul, furnica, viespea, păiajenul
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
mult apreciată de vânători. Cuibărește în România și Republica Moldova, dar pleacă în sezonul rece. E simbolul fidelității în amor. Ambele sexe sunt identice. Turturica are o lungime de 26-31 cm și o greutate de 150 g, este mai mică decât guguștiucul; masculul este puțin mai mare decât femela. Corpul este subțire, coada alungită, aripile lungi și ascuțite. Coloritul general este întunecat. Capul și creștetul capului sunt de culoare albastru-cenușiu. Penele din spatele capului prezentă adesea vagi margini. Spatele, remigele terțiare (scapulare) și
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
penelor negru, dând acestei părți un aspect foarte solzos. Părțile laterale ale gâtului au dungi albe și negre repartizate în 3-4 rânduri. Gâtul și pieptul sunt roz-violaceu sau cenușiu-roz. Abdomenul și restul părții inferioare sunt albicioase, mai deschise decât la guguștiuc. Coada este lungă, rotunjită, neagră, bordurată cu alb pe margini, cu excepția rectricelor centrale. Ochiul galben este înconjurat de un inel roșu. Ciocul este brun. Picioarele sunt roșu-vișinii. De la sfârșitul lunii aprilie până la migrarea din septembrie, turturica este de preferință o
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
denumit și uliu mic, uliul păsărilor, uliu păsăresc, uliu păsărar, uliu păsăratic, uliul vrăbiilor, regional și uli de păsări, uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăbier) este o pasăre răpitoare de zi din familia "Accipitridae", de talie mică (între guguștiuc și porumbel) care trăiește în pădurile de deal și munte, sau mai joase din Europa, Asia și nord-vestul Africii. Populațiile din nordul Eurasiei sunt migratoare, cele din centrul Eurasiei sunt parțial migratoare, iar populațiile din sudul Europei sunt sedentare. Păsările
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]