354 matches
-
meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe, în zilele următoare, la Dunărea, la Rustica, la Pescarul, la Carul cu bere, pe unde ne lua cu el, plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi dădea sentimentul că de nimic nu se temea, că despre orice spunea ce credea. Aceasta pentru mine însemna mult în acel timp. Și mai târziu a însemnat mult, dar mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Întorși din război cu veleități de reformatori și În căutare de relații noi - și care, e drept, nu prea știam ce vrem, hărțuiți când Într-o parte, când Într-alta de cei mai isteți dintre noi, de „cărturarii“ cei mai guralivi, precum exoticii Hurmuz Aznavorian, cel prea oacheș la față și impetuos, și Virgil Zaborowski, cel prea blond, grăsun și volubil; sau abandonați În voia soartei prin resemnarea tacită a majorității cercului nostru, Între care mi-amintesc de bătrâ niciosul la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum douăzeci de ani, când m-am și supus Într-o seară (totdeauna am cedat ușor Înaintea femeilor) solicitărilor ei insistente, cât și omagiilor ei profesionale, eu stând ca un idiot pe scaun, citind jurnalul și ascultându-i, când obosea (guralivă, bună de gură, sau cum să-i mai spun?) din afereala ei cu mine, amintirile ei recente de prin lumea cafenelelor noastre literare, pe care o cunoscuse, cum și unele intimități despre clienții ei și despre senzațiile ce era În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la nimic. Cu această explicație în dungă, Truman consideră subiectul închis și ne propune: -Haideți să vă povestesc ceva foarte amuzant... M-am convins deja de firea lui, nu numai că nu e mut ca toți condorii, dar e chiar guraliv, palavragiu: îi place nemaipomenit să bată câmpii, să îndruge tot soiul de năzbâtii și de snoave la care el râde cu o poftă exagerată și cărora eu nu le descopăr în ruptul capului poanta. Dar n-am încotro, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
părea avantajoasă în sine: de mult își dorise un radio de-ăla a-ntâia și acum îl avea, căpătând pe deasupra și un ceas de mână pe cinste. Curând însă, starea lui sufletească s-a schimbat: el era o fire lăudăroasă, guraliv, închipuit, i se părea că nu trăiește de-adevăratelea dacă nu povestește tuturor, cu înflorituri, în gura mare, tot ce i se întâmplă. Iar acum era pus în situația să păstreze secretul - ceea ce categoric însemna o povară mai grea decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ai dreptății, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este și ajutată să o facă. Dacă scoți cablul din televizor, vezi purici. Dacăl bagi, vezi păduchi. Colorați și guralivi. Și astfel ajungi să crezi că asta este țara lor. (2012) „Schimbă canalul!“ De când țin rubrica din Dilema veche dedicată televi ziunii, am auzit de mai multe ori zicerea „De ce te indignezi de ceea ce vezi la televizor? Dacă nuți convine
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de drept comun! Odată cu desființarea culpelor politice, securiștilor le venea tot mai greu să-și bage urmăriții În fundul pământului, la exploatat sarea patriei socialiste, sau prin șerpăriile Deltei Dunării la recoltat stuf așa că, s-au reorientat către alte metode. „Guralivul” Sofianu nu putea scăpa cu atâtea belele reale sau imaginare puse pe capul său așa că perfizii ofițeri i-au Înscenat o falsă delapidare precum și o rizibilă dare de mită „...unui ofițer de Miliție”, individ care, lipsind la apelul conștiinței, l-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
contacta pe (nume șters, n.n.) și a discuta cu el despre Sofianu Gheorghe pentru a-i Întări suspiciunile ce i le vom crea În anchetarea lui (subl.ns.). Va lăsa impresia că acesta i-a confiat (destăinuit, n.n.), fiind destul de guraliv, despre discuțiile politice dintre ei și despre jocul de cărți. Aceasta cu scopul ca (nume șters, n.n.) să-și piardă Încrederea În Sofianu Gheorghe”. Deci, vechea tactică „Divide et impera” (Dezbină și stăpânește) devenise o formă foarte populară printre teribiliștii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în unul și același exemplar cu două fețe, asemeni doctorului Jeckill și a lui Mr. Hyde. O mișcare de armonică, prin care burduful este desfășurat, ca apoi să fie comprimat la loc. Ce ne comunică aceste două personaje unul extrem de guraliv și ofensiv, Lache, celălalt prevenitor și defensiv, Mache ? Ce are de spus Lache ? Răspunsul e relativ simplu : nimic. Personajele lui Caragiale nu intră niciodată în jocul ideilor, cel mult vehiculează vulgate, și ne referim acum la cele care revendică zone
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Dar despre Hubert Humphrey? Senatorul Humphrey este mai bun decât mulți alții. Președintele Johnson l-a pus Într-o situație foarte nepl)cut). P)cât c) Humphrey nu a avut destul curaj s) se Împotriveasc). E drept c)-i cam guraliv. Groucho Marx spunea despre el: „Nu știu ce fel de președinte ar putea fi. Vorbește, vorbeste și iar vorbește. Ar fi o muiere dat) dracului”. Teoria mea este c) Humphrey Învăț) vorbind și c) acest proces e În parte educativ. În viață
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
până atunci, suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o anume Erji, guralivă și țicnită, poreclită de Jeni și de mine „papricaș”, pentru că se tot lăuda cât de bine știe ea să-l prepare - și nu mințea) cel mai bine o țin minte, firește, pe aceea care a devenit eroina unui adevărat scandal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin exprimare îndoliatelor sale surori necuvântătoare. În numele cărora vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de simțiri, povești, visuri, iată ce încerc să amestec, fără nici o rețetă, în aceste caiete. Am devenit străin față de mine însumi. Mi-ar trebui o cale de apropiere potrivită, mi-ar trebui arta oamenilor taciturni, care spun mai mult decât guralivii. Mi-ar trebui să mă despart de constrângerile la care mă supun și în care m-am închistat, mi-ar trebui o artă a conversației cu mine însumi, mi-ar trebui un cântec ceva, ca al lui Burcea, o veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bază ci un simplu și firesc accesoriu. Sufletul îi e în marea contemplație, în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fost prezentate adesea cam edulcorat. Referitor la tema enunțată în titlu, el vorbește de necesitatea unei „universități viagere” (sinonimul „educației permanente”), de generalizarea „anului sabatic” (formă de reciclare necunoscută la noi), critică „învățămîntul științei (care) trădează învățămintele științei” și „dialectica guralivă” folosită în locul adevăratei îndrumări a studenților. *Într-o stare de spirit crepusculară, am stat lipit în fotoliu să văd Emigranții (regia Jan Troell), cu Liv Ullman în rolul Kristinei. Deși actor foarte bun, nu știu cine e cel ce l-a interpretat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voie să se desfacă de vite, de oi, de tot ce are în gospodărie!... E trimis acasă să se odihnească și să se calmeze, apoi să revină la prînz. După ce pleacă, primarul încearcă să ne convingă că „individul e un guraliv, cu care se lucrează greu”. „Așa ne face mereu. Zice că-i muncitor, dar știm ce fel de muncitor e; e din cei ce fac 12 ore și sînt după aceea liberi 24”. Numai din spusele unuia și ale celuilalt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
manifestare zilnică în societate, în mare măsură criticabil. Spre deosebire de virtuțile lui Aristotel, aceste trăsături de caracter nu reprezintă o medie între extreme. Despre laș se poate spune că e opusul curajosului, iar despre zgârcit că este opusul mărinimosului, dar flecarul, guralivul, amabilul, neobrăzatul nu au corespondent în planul virtuților. Apare deci ideea că oamenii pot fi caracterizați prin unele trăsături pregnante ale comportamentului lor, fără să căutăm în toate cazurile trăsături de profunzime, de tipul virtuților ce țin de principii. Această
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu vorbește la întâmplare, nu ține să-și expună punctul de vedere, dimpotrivă, evită, pe cât posibil, acest lucru. "Tăcerea lui e deliberată; ea este forma protestului față de o lume care refuză adevărul", observă Doina Curticăpeanu.12 Nu e, așadar, un guraliv, cum sunt multe dintre personaje, nici un pătimaș al puterii, ca altele. Nu pare dedicat vreunei tabere, urmărindu-și, permanent, propriul interes. Lupul este un chibzuit, un imparțial, de aceea în prima lui intervenție evită să formuleze verdicte privitoare la natura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu aceste fraze un comentariu la o antologie a poeziei basarabene, dacă nu mi-aș fi amintit de meditația orgolios-regionalistă a lui Nicolae Costenco, din 1934, la puțină vreme după Unire. Scriitorul repudia categoric ,cultura vechiului regat, cu reprezentanții ei guralivi și obraznici", pentru a conchide că, în România întregită, ,basarabeanul e ca o privighetoare într-o cușcă de vrăbii". În colecția de antologii ,Literatura basarabeană în secolul XX", inițiate de Editura ,Știința-Arc" din Chișinău, Nicolae Leahu realizează o antologie a
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
ce strâmbă dânșii din nas mai mult, de obicei, la ședință, la arta de a numi lucrurile, la filologie, poftim, uite că și la literatură, săraca de ea! Și zic așa: ia să facem noi ceva cu pensionarii ăștia mai guralivi, să le închidem gura... Dacă tot n-avem bani, măcar să le gâdilăm orgoliul, care și-așa, nu-i mare, dar să le zicem altfel, să se simtă mai importanți măcar cum le zice lumea. Și-așa i-a dat unuia
Materia primă cea mai ieftină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11368_a_12693]
-
sau turism. Limbajul tranziției, preluat masiv de o mass-media ea însăși mimetică, e la loc de cinste prin actualitate și aplomb. În această comedie a limbajului și a expresivității involuntare sunt prinși protagoniștii scenelor puse la cale de D. Hurubă, guralivi până la dezmăț, deliranți până la caricatură. Ei se poartă ca și cum ar avea mereu în față un microfon, simptom clar al unei psihopatologii de amplitudine națională. Fraza are marca autenticității, epica are ritm, tablourile sunt vivante, pline de miez și noimă. Sigur
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
Góngora avea să moară în Córdoba. Velázquez i-a făcut un portret în care se poate remarca fruntea lată și senină, iar din documentele și satirele marelui său rival, Francisco de Quevedo, putem presupune că era un om jovial și guraliv, foarte sociabil și iubitor al luxului și al bunurilor lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu respectă normele de conduită ale unui reprezentant al clerului. În epoca sa era considerat un
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
se ascunde sufletul nobil al sacrului”. Lipsa de intuiție a personajului îl face incapabil să discearnă lucrurile cu adevărat importante, alegând nesemnificativul în locul esențialului. Academicianul Eugen Simion l-a asemănat pe profesorul Gavrilescu cu personajul caragialian Mitică, ambii fiind la fel de guralivi, de grăbiți și de orgolioși. Când una din fete observă că profesorului îi este frică să le ghicească, el este cuprins de orgoliu, se face un pas înainte, ridică brațul solemn și rostește o replică de „cea mai pură culoare
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
țigănci” a fost comparată, datorită pitorescului său balcanic, cu scrieri caragialiene precum nuvela „La hanul lui Mânjoală” sau schițe ca „Petițiune” sau „Căldură mare”. Căldura mare și birjarul filozof sunt aspecte întâlnite în "Momentele și schițele" lui Caragiale. Profesorul Gavrilescu, guraliv și confuz, poate fi asemănat cu un personaj caragialian. Cu toate acestea, Bucureștiul lui Mircea Eliade este unul imaginar, având toponime fictive și simbolice precum strada Preoteselor, unde locuia și locotenentul de roșiori din „Podul” (1963). Nuvela a fost primită
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]