450 matches
-
pe care vinișoarele subțiri nu puteau să-l încapă. Pupilele negre erau apropiate de rădăcina nasului, concentrate să privească într-un singur punct. Iar pieptul îi tresălta, mai-mai să se spargă, dintr-o bărbăție adunată fără folos și scăpată din hățuri. Rada era zveltă, chiar dacă mijlocul îi era puțin îngroșat. Avea un aer adolescentin, cu șoldurile înguste, cu sânii mici, cât să umple o cupă de șampanie, cu bretonul prins, școlărește, sub bentiță. Pomeții îi ridicau coada ochilor, încât culoarea verde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Kierkegaard între cele "două perioade" ale Evului Mediu. Până la creștinism, problema raportului dintre "carne și spirit" nu se pune cu această acuitate. În afara metaforei sufletului ca atelaj înaripat din Phaidros-ul lui Platon, în care prezența calului rău (simțurile) scăpat din hățurile vizitiului (spiritul) antrenează după sine căderea sufletului în condiția terestră a devenirii, anunțând motivul păcatului creștin, nici din literatura greacă, nici din cea latină nu-mi vine în minte un exemplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul. Kierkegaard
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost visul neîmbătrînit al slavilor de nord. Din secolul al 13-lea pân - la a 15-lea domnia tatarilor întunecă istoria rusească, dar îndată ce, cu Tamerlan, au intrat discordia între aceștia, Ivan Vasilievici (1462 - 1503) aduna într-o singură mână hățurile triburilor rusești. Acesta a luat în căsătorie o princesă bizantină (ca și Vladislav I la 1015) și toată politica a consistat în unificarea statului, pe care Ivan al IV-lea cel Cumplit o și aduce la îndeplinire cu toate mijloacele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că pentru ea nu mai exista altă alternativă de a guverna. Tisbe stârnește milă, deoarece condiția ei este mult mai precară, ni se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că pentru ea nu mai exista altă alternativă de a guverna. Tisbe stârnește milă, deoarece condiția ei este mult mai precară, ni se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la gloria eternă obținută prin artă. Versurile următoare descriu, de fapt, intențiile operei din acest moment încolo, parodiind și tipul uneori rezumativ de prezentare a episoadelor anterioare din versurile unor epopei: Lesne sătul de socratica turmă, să lase mai slobod/ Hățul să zăngăne armele lui Demostene cel Mare/ să-l înconjoare romanele cete scăpate de-accentul/ Grecilor și să-l inspire, schimbându-i de-asemenea gustul/ Forului, smuls uneori, să-i alerge condeiul pe-o filă,/ Soarta s-o cânte, cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În continuare, secțiunea 5). După ce Spiritul Viu și-a Încheiat misiunea demiurgică și Lumea a luat ființă, fiecăruia dintre cei cinci Fii ai Spiritului i se alocă o funcție În cadrul sistemului. Marele rege de Onoare devine supraveghetorul ceresc. Splenditenens strunește hățurile celor „cinci zei strălucitori”, care sînt cele cinci elemente pure sau cei cinci Fii ai Protoantropului, Încă prizonieri În trupurile moarte ale Arhonților (ce alcătuiesc acum Lumea) și În cele ale Arhonților astrali ce țin În puterea lor pămîntul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
infracțiune. Oricînd poate fi manevrat un "grup de oameni ai muncii" care, cu o rinoceristică mînie, să osîndească abaterea de la morală și atentatul la "tihnă, echilibru, liniște". Liniștea castratoare a unei societăți ținute în chingi. El n: fată dragă, strîneg hățurile. Nu-l lăsa chiar de capul lui. E prea liber, înțelegi? Și cînd omul e prea liber, nu prea mai știe ce-i aia libertate. Nemaiștiind ce e, nici n-o mai caută și asta pentru că a ajuns să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Specialiștii spun că pot fi și unul, și celălalt. Ea 2: Da... așa cred și eu... El n: Și eu. Să trecem mai departe. De azi înainte, trebuie să fii mai atentă. Ea 2: Adică?! El n: Fată dragă, strînge hățurile. Nu-l lăsa chiar de capul lui. E prea liber, înțelegi? Și cînd omul e prea liber nu mai știe ce-i aia libertate. Nemaiștiind ce e, nici n-o mai caută și asta pentru că a ajuns să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu ai puterea să divorțezi. Și bine faci. În al treilea rînd, condițiile în care se întîlnesc ei nu fac decît să precipite despărțirea. Așa e cum îți spun. Ea 2: Bine, dar tot tu mi-ai spus să strîng hățurile! El n: Da, dar asta era bine atunci. Acum sîntem în altă etapă... Ea 2: (după o clipă căreia vrea să-i stoarcă înțelesul) Știi, am senzația că merg prin întuneric și că cineva mă susține de braț ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vite! În ograda ta Dumnezeu te-a dăruit: / Văcuța a fătat, / A fătat doi tăurași, / Tăurași cu cornițe de aur. / Și ce nume le dăm? Unuia Corn de aur, / Celuilalt Corn de argint. / Peste coarne juguri de aramă, / Peste juguri, hățuri de alamă. / Și poruncim să faci juguri, / Să mergem să arăm ogorul; / Au plecat, au arat, / Prima brazdă au răsturnat, / Au scos un bolovan de aur! / Au mai răsturnat o brazdă / Și-au scos un bolovan de argint! / Și ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a ajuns la statura potrivită pentru a fi încălecat. Și-a fixat picioarele în jurul șoldurilor lui Alin, îndemînatic, fără a-și dezechilibra mai mult de cîteva secunde calul, și l-a tras de urechi în glumă ca și cum ar fi fost hățuri. Și-a sprijinit corpul în înlănțuirea brațelor din jurul gîtului lui Alin, iar Alin și-a început genoflexiunile. Radu a numărat cu voce tare, prelungind vocala finală din literele numerelor, cît dura drumul de jos pînă sus, cînd își lua avînt
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
într-o oglindă prinsă într-un suport ce poate fi mișcat în toate direcțiile. Trăsura înaintează, cotește, evită un copil, se oprește în fața unui magazin și conducătorul ei a rămas tot timpul cu privirile pierdute în înălțimi, în timp ce mâinile trag hățurile într-o parte și alta cu gestul orbului care înaintează în propriile lui tenebre. Este în fixitatea acestei priviri în oglindă ceva ireal și trist, ceva ce seamănă într-adevăr cu umbletul orbilor care tatonează febril trotoarul cu bastonul, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Solange îl privea îngrozită. Deodată ajunseră în fața unui canal mai larg, unde calul se opri brusc și nu vru să înainteze. E imposibil să treci pe aici, îi spuse Solange. Vezi doar bine ce adânc e... Ocolește!... Dă-mi mie hățurile! Emanuel în culmea furiei dete un bici calului și trăsura intră în apă. Câteva secunde calul trase din toate forțele, dar în mijlocul canalului roțile trăsurii intrară până la jumătate în nisipul umed și se împotmoliră. În zadar Emanuel trăgea disperat hățurile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
hățurile! Emanuel în culmea furiei dete un bici calului și trăsura intră în apă. Câteva secunde calul trase din toate forțele, dar în mijlocul canalului roțile trăsurii intrară până la jumătate în nisipul umed și se împotmoliră. În zadar Emanuel trăgea disperat hățurile și lovea calul. Situația era extrem de gravă, trăsura rămase nemișcată, marea urca mereu, valurile erau la zece metri... Palidă de spaimă, Solange își scoase într-o clipă ciorapii și pantofii și alergă într-o goană nebună pe plajă căutând ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
capacitate de a deveni imediat cel mai bun, indiferent de subiectul sau domeniul pe care se decidea să-l exploreze. Pe lîngă el (căci avem uneori impresia ca Yersin își imprimă ritmul narațiunii și nu Deville este cel care ține hățurile), scriitorul nu-și permite prea multe divagații lirice. Totul este esențializat, într-o frazare vie, alertă, precisă, elegantă și seducătoare, nu lipsită de fulgurări pline de umor, dar liberă și pură precum cugetul savantului care, în ciuda tentațiilor și presiunilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
parte artistul o realizează Tudor Arghezi, creând o filiație între opera de maturitate a pictorului și tragedia personală. "Luchian, pe atuncea tânăr și bogat, preocupat mai mult de armăsari decât de tablouri, își întărea picioarele pe bicicletă și brațele pe hățurile cailor înhămați la una din cele mai luxoase cabriolete de la Șosea. Ca să-și afle toată vigoarea lui artistică și să-și desprindă cu totul personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să ajungă ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după ce Lică se depărtă, el își ridică amândouă mînile asupra lui și grăi pătruns de un singur gând: Te crezi tu mai rău decât mine!? Să vedem! Te duc la spânzurătoare chiar dac-ar trebui să merg și eu de hăț cu tine. În aceste condiții, crima nu mai miră, chiar dacă în continuare nu își găsește justificare. În termenii lui René Girard, "explicația" lui Ghiță: Nu-ți fie frică, îi zise el înduioșat; tu știi că-mi ești dragă ca lumina
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
liniștească. - Care sunt bogățiile țării? Eeee! Heeee! Și l-am arătat iar cu mâna, să fie martori și alții, și să râdă și ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Cîmpu-Lung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. - Ce e cu tine? m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o să afle mamă-ta, ce zici tu, Varvară...Nu așa ne-a fost vorba. Ai zis doar la horă și că nu o să... - Te plângi ca o muiere vădană. Ori ești bărbat și o faci, ori de nu, iau eu hățurile. Așa sau nu așa ne-a fost vorba, asta îi amu. Așa că lasă ce am zis. Zi. Ai sau nu grijă acum de mine? Care ți-e hotărârea, da’ zi acu’. Tonul ei poruncitor îl uimi pe Florin. Se simți
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sticla de Tămâioasă la jumătate, așa că nu comentează gestul lui Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e milenară, nu minerală, Gicule! - toți ăștia care s-au pus În fruntea ei și au luat hățurile s-au văitat. Mai cu perdea, dar s-au văitat. Băi, dar de ce vor ei să fie acolo, pe capra trăsurii, zic eu, dacă e așa de greu? Că le place... Te păzește sepepeul, ești cu prima doamnă, vine și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să facem în cinci zile cea ce Dumnezeu nu a reușit nici în șase. Ne îngrijorează găurile negre ale universului, nu cele ale condiției umane. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Culoarea și ritmul progresului depind de raportul dintre bici și hățuri. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Fiecare epocă își crește cu mare grijă germenii care o vor devora. Singurul progres al unor oameni de-a lungul mileniilor este acela că sau mutat din copac în apartament
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
odihnește- te în odaia mare din față, și dimineață, odihnit, o vei lua din loc.“ El, nu și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
iluzia temporală îmi alimentează temerile această hrană cotidiană înseamnă mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]