496 matches
-
de nevoie și dramatismul conflictului. Înnebunit că nimeni nu-l zărește pe Zevoianu și deci nu-i poate înțelege panica, invitat stăruitor de vizitator să-și facă spovedania, tovarășul general seamănă tot mai mult cu un șoarece prins în cursă. Hăituit de acest "ambasador", strigoi al trecutului care-i amintește implacabil data scadenței, Branea apelează la toate mijloacele și strategiile posibile. Solicită mașini de pază în fața casei, fuge din oraș, se roagă de o rudă bătrână să-l dezlege de blestem
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
personajelor, discret, atașant, din altruism sau doar din curiozitate profesională, modificând benefic traiectoria sau retrăgându-se când deznodământul implacabil o cere. Un model am zice de comportament comunitar, complet opus terorismului unor paparazzi de duzină ce nu pregetă să-și hăituiască victimele, spre a apuca "exclusivitatea" unor subiecte, pe cât de respingătoare, pe atât de ieftine. Textele excelează printr-un inimitabil scrupul al autenticității, începând cu precizia cronologică și topografică și terminând cu frisonanta abundență a detaliilor (de interior, ambient, vestimentare, sufletești
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
realizați. Această ură se instituționalizează, pentru prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile lor. Memorialista găsește ca nimeni altcineva tonul cel potrivit pentru a istorisi această tragedie, dar și pentru a manifesta o anumită înțelegere, de
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
corturi ridicat după măsurătorile lui, pe care l-am lăsat în partea de jos, când am apucat spre ținutul de miazănoapte, unde cămilele au mâncat șerpii. Cu ochii spre cer Printre norii zbătându-se ca marea, șapte perechi de ereți hăituiesc o pereche de vulturi, jumulindu-le penele și fulgii; pe sub nori, din penele și fulgii lor se fac șapte perechi de vulturi, hăituind o pereche de ereți, jumulindu-le penele și fulgii; jos, șapte perechi de umbre hăituiesc o pereche
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
au mâncat șerpii. Cu ochii spre cer Printre norii zbătându-se ca marea, șapte perechi de ereți hăituiesc o pereche de vulturi, jumulindu-le penele și fulgii; pe sub nori, din penele și fulgii lor se fac șapte perechi de vulturi, hăituind o pereche de ereți, jumulindu-le penele și fulgii; jos, șapte perechi de umbre hăituiesc o pereche de oameni cu ochii spre cer, sfâșiindu-le veșmintele și carnea. Nouî drumuri Nouă poduri trec peste fluviul cel sfânt; pentru fiecare s-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
de ereți hăituiesc o pereche de vulturi, jumulindu-le penele și fulgii; pe sub nori, din penele și fulgii lor se fac șapte perechi de vulturi, hăituind o pereche de ereți, jumulindu-le penele și fulgii; jos, șapte perechi de umbre hăituiesc o pereche de oameni cu ochii spre cer, sfâșiindu-le veșmintele și carnea. Nouî drumuri Nouă poduri trec peste fluviul cel sfânt; pentru fiecare s-a jertfit câte un cal alb la porunca reginei, cu ea în șa să-l
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
pentru protecția animalelor din cauza modului în care se desfășoară. Mistreții se află într-un țarc imens, de 1400 de hectare, împrejmuit cu garduri încărcate de curent electric, după cum spun semnele de pe ele. Gonașii, oameni de-ai locului, angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde stau vînătorii. ș...ț Domeniul de la Balc a fost folosit și de Nicolae Ceaușescu, tot pentru vînătoarea de mistreți." Mă vei întreba acum, scumpe domnule Odobescu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
nu în sensul agrementului fizic, ci într-o accepție specială a termenului, pe care încerc s-o clarific printr-un exemplu. în toamna lui 1808, în pădurea de la Vincennes, Napoleon participa, împreună cu Iosefina, la o vînătoare de cerbi. în timpul goanei, hăituit de cîini, un cerb falnic, cu coarne superbe, a căzut istovit în plasa întinsă de vînători. împărătesei i s-a făcut milă și a dispus să fie cruțat. înainte de a fi repus în libertate, cerbului i s-a aplicat pe
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
îngenunchiate și rătăcite prin deserturile infernului..., jocul de-a Viața..., jocul de-a Moartea..., jocul de-a Dragostea... Respirația trupului meu e gata de atac, căzând în nedumerire..., cine?..., cine va câștiga și de data aceasta?! Vulturii de pradă, mă hăituie sub ploile de căpșuni date în pârg... Înaintez cu greu la masa de joc, umbră mea îndoliata se hlizește la Moarte, aruncându-și privirea spre un alt muritor fără de umbra, care aleargă troienindu-mă cu singurătate... Încordat, într-o împreunare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pe care a păstrat-o alături de cele mai dragi amintiri din perioada cumplitelor încleștări ale celui de al Doilea Război Mondial, căruia puțini i-au supraviețuit. Smaranda Brăescu este un exemplu emblematic de erou național pe care comuniștii l-au hăituit grăbindu-i sfârțitul. În sufletele noastre însă, a celor care iubim aviația și pe cei care au pus mai presus de viața lor identitatea și integritatea ființei naționale a Statului Român pe care l-au aparat cu arma în mână
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
puțin triste. Am trăit și o seama de succese, care au stârnit, firește, admirație, dar și destulă invidie. N-am uitat nimic din anii dureroși pe care i am trăit după instaurarea comunismului în țară, când eram deseori admonestat și hăituit pentru că eram fiul unui jandarm cu grade, care slujise, cum spuneau politrucii roșii, regimul exploatator burghezo-moșieresc. Din pricina acestei vini, tatăl meu a făcut deseori cunoștință cu mână de fier a dictaturii proletariatului, chiar și cu beciurile securității, unde a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu, cu sânge am plătit totul. Sunt vie. Miros a hârtie și-a coacăze neagră. Ca delfinii în apă, lunec dintr-o așteptare în alta
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
nimic nu s-a-ntâmplat între acești patru pereți. doar atât: aici s-a stins un om. tata. aici am pudrat obrajii morții cu farduri alese. aici am îmbrățișat moartea cu o iubire nimănui dăruită. nopți la rând m-a hăituit cățeaua furioasă. să mă prindă să-mi smulgă inima să-și facă mărgele din ochii mei. aici mi-au jurat iubire spaima nebunia și câțiva bărbați. ea i-a pedepsit. nu intra aici, călătorule. foarte iscusit trebuie să fii, tămăduitorule
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
de limbi în cereasca hipnotica babilonie a coroanei sale inimile noastre pluteau ca două silabe luminoase dintr-un roi de limbi nepământene prin care chipul tău, Doamne, ni se dăruia ca o mireasmă fără seamăn Hoarde de mâl Grăbit ori hăituit de umbre gata mereu să te îmbarci pe plute vijelioase pe largile vase cu pânze umflate de vânt de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul din urmă al zilei de întâiul din noaptea
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
capăt al casei, obligându-te să traversezi camerele tuturor celorlalți. În hol mi se improvizase biroul. Am continuat, chinuit, să scriu la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
grind, pentru a ronțăi apoi, marinată în oțet, puțină carne tare și fibroasă. Dar cea mai ciudată vânătoare la care asistase graful era cea practicată de un trib din Ceylon, care nu folosea forța armelor sau șiretenia capcanelor. Indianul neînarmat hăituia animalul, fugind după el zile și nopți în șir, până ce dihania cădea moartă de epuizare. Lupta era perfect echitabilă și rezultatul ei niciodată bănuit, căci în multe cazuri omul era cel care ceda primul, murind la capătul puterilor și oferind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aprilie 1987, Gh. Cahu se sfârșește la puțin timp după execuția respectivului „vânat” în 25 dec. 1989, iar cel de-al treilea „model” se va stinge înainte de a recăpăta permisul de port-armă (fusese un trăgător de elită, încât, pe când era hăituit de Securitate, l-a ispitit gândul să-i caute pe partizanii anticomuniști din Făgăraș). Alte două povestiri cuprinzând „realități” ușor de recunoscut (Munca face pe om! și Noroc, Pandelică!) au apărut deasemenea în volumul de proză citat, dar cu titlu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
O să ne vedem, fără îndoială, mâine. Mâine, da, așa am spus. Nu, nu, nu mai pot rămâne. De altfel, trebuie să-i dau o consultație ursului acela de colo. Sunt sigur că-i un om de treabă, iar poliția îl hăituiește rău de tot, din pură perversitate. Găsiți că are un cap de ucigaș? Fiți sigur că are exact capul care i se potrivește. Se îndeletnicește cu spargerile, și veți fi surprins când veți afla că acest om al cavernelor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu zic nimic. Nu te lua după gura mea, ia-te după inima ta. Îți bați joc. Parcă toată ziua m-ai vedea că mă duc la petrecere... Ce-o apucase? De ce-o gonea de lângă ea? De ce-o hăituia? Ce voia adică? Să scape de ea? S-o înstrăineze de tot, s-o facă să-și piardă mințile și să nu mai asculte decât iureșul nopții care trecea prin ea ca un cerb printr-o pădure aprinsă? Orice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu-și dădea seama de nimic, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să mă recunosc și căreia să simt că-i datorez ceva.Țara care oficial trece drept «a mea» este aceea care mi-a frânt destinul, care mi-a pus viața în dosar vreme de douăzeci de ani, care m-a hăituit, care ne-a asmuțit pe unii împotriva altora, care m-a transformat în obiect al urii, care m-a cenzurat, care mi-a interzis să umblu și să vorbesc liber. Și totuși, aveam nevoie de-o țară. Izgonit din prezent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Fantasmagorii! Fantasmagorii!" (Anestezie /I/). Obiectivat, la un moment dat, în chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă văd ca pe o structură ratată,/ acoperită de praf într-un colț al Marelui Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
pentru alte roluri), dar acesta e susținut de circumstanțe credibile. Fascinant e felul în care jocul acestor actori se completează reciproc: Sean Penn e clar emotivul grupului, livrând un rol expresionist, în timp ce Robbins și Bacon sunt laconici și interiorizați, fiecare hăituit de propriii demoni (primul de o traumă din copilărie, al doilea de o căsnicie eșuată). Dar modul în care se povestește e liantul care garantează succesul filmului. Narațiunea e lentă, în ton cu ritmul rezolvării crimei. Pe acest fond, relațiile
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
filmul, din premisa unui Casanova domesticit, nu îți permite să îl iei în serios. În al doilea rând, protagonistul e simplificat până la schelet. Dacă e să iei de bun filmul, în toată tinerețea lui n-a făcut altceva decât să hăituiască fuste prin Veneția așteptînd-o pe mami să se întoarcă după cum promisese. Desigur, doar e un stereotip pe care îl știm cu toții, că în spatele oricărui cuceritor (de femei sau pământuri, vezi Alexandru) se ascunde un scenariu oedipal nerezolvat. O lecție pe
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
am mers cu experimentul mai mult decît în logos. Frămîntările artiștilor, neînțelegerea și respingerea celor din jur, luptele pe care trebuie să le poarte atunci cînd idealul lor, cînd arta este rațiunea însăși de a trăi au bîntuit mereu, au hăituit și ostenit mințile lor, trupurile. Citesc la pagina 83: „Teatrul atenian s-a bazat pe o tradiție și o cultură orale. Ceea ce este tipic pentru un mediu cu credințe și norme comune și care acceptă risipa ca pe o valoare
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]