348 matches
-
nu mai puțin adevărat, În campania de dimensiuni epopeice care este cucerirea teritoriului chilian. Dacă, În momentul În care conchistadorul Își vedea moartea cu ochii, În mîinile invincibilului araucanian Caupolicán, n-ar fi fost cuprins de furie, ca un animal hăituit, n-am nici un dubiu că, judecîndu-și viața, Valdivia ar fi simțit că moartea sa e pe deplin justificată. El aparținea acelui soi special de oameni pe care specia Îi naște doar din cînd În cînd, pentru care setea de putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aminte de prima fotografie pe care mi-a făcut-o cineva după ’90, o rudă de-a noastră din străinătate. Sunt îngrozitor de slabă, zâmbesc chinuit, am o față masculinizată, îmi țin mâinile pe genunchii lipiți, am o privire de animal hăituit. E o fotografie în care viitorul și trecutul, în tot ce au ele mai neliniștitor, se întâlneau. O sperietoare. Paris, 2007. Cobor din Montmartre și dau de mai multe trupe. Cântăreți. Mă opresc la unii grozavi. Tineri, plini de energie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
jurnalist?“ - deși la un moment dat ia scăpat: „Suntem amândoi gazetari, nu?“). Adorabil a fost și când a spus că „domnul Traian Băsescu nu mai e la putere, e în Opoziție“ și că „este tot mai singur și tot mai hăituit“ (și deaia îl iubește acum), sau că președintele nu are nici o treabă cu fata lui. Robert Turcescu, despre care ultimele dăți scriam că începuse să scadă, a fost întro formă excelentă, ca în vremurile lui bune. Dialogul despre telefonul președintelui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama II Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită, îți scriu la ore neregulate, când pot și cum pot, fiindcă am intrat în nebunia alegerilor și, cum sunt responsabilă politică, trebuie să iau parte trup și suflet la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
crezi, că-s vreun tâmpit? Danny se oprește meditativ. Dar a învățat la un internat englezesc, nu? — Danny! îi dau un pumn în glumă, după care ridic privirea. Bună, Tarquin! Ai reușit să scapi! — Salut! zice Tarquin, cu o privire hăituită. Suze, draga mea, i-ai dat lui Bex chestia aia de la mama ei? — A, am uitat-o la hotel, spune Suze și se întoarce spre mine. Bex, am trecut pe la ai tăi în drum spre aeroport. Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o etolă asortată, cu franjuri. Mă răsucesc pe călcâie - și o văd din nou. E Danny. Ce naiba face la Barneys? Mă apropii și mă uit la el întrebător. Are ochii roșii, părul în toate direcțiile și o privire sălbatică și hăituită. — Danny! spun - și el tresare speriat. Ce faci aici? — A! zice. Nimic! Doar... mă uitam și eu. — Ești bine? — Senzațional. Totul e perfect. Se uită stresat la ceas. Și tu... bănuiesc că ai treabă, nu? — Da, adevărul e că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O văd pe trotuar, la zece metri în fața mea, cu o mică băltoacă de apă la picioare. — Suze... nu e nici o problemă, zic stângace. N-am să zic la nimeni. Nu! Nu înțelegi! Nu e... Mă fixează cu o privire hăituită. Cred că mi s-a rupt apa! — Ce anume? Mă trece un val de spaimă pură. O, Doamne! Asta înseamnă că... O să... Nu se poate să se întâmple așa ceva. — Nu știu. Panica de pe chip îi crește cu fiecare secundă. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îți chem imediat un taxi... O așezăm pe Suze pe un scaun de lângă casă și o vânzătoare tânără îi aduce un pahar cu apă. — Așa, zic. Acuma spune-mi de ce ai nevoie. Nu mai știu exact. Suze are o privire hăituită. Ne-au dat o listă... Poate știu cei de la raionul de bebeluși. Crezi că poți să mă aștepți? Da. — Ești sigură? Mă uit stresată la maxim spre burta ei. — Bex, du-te odată! Nu pot să cred. De ce naiba pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aș fi crezut că mă va refuza și totuși... mi-a întors și acesta spatele după care a dispărut. Nuuuu, nu pot să vorbesc cu dumneavoastră. Vă rog să plecați! Venirea serii mă umplea de teamă. Eram ca un iepure hăituit și mă simțeam în acea comuna prizonieră și nedorită de nimeni, devenind peste noapte dușmanul tuturor. Întoarsă la comună, l-am rugat pe inginerul zootehnist, care îmi fusese coleg de școală, să mă ducă să-mi iau copilul de la nenea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nicolau n-a pus în practică niciuna. Fără un sfanț în buzunar, avea familie și casă; pe toate le-a abandonat ca să doarmă îmbrăcat pe-o masă în atelier. Vitalitatea l-a susținut totuși să trăiască în pielea unui vagabond hăituit, bolnav, fericit doar cu un prieten: rachiul de mere. GENERAȚIE TÂNĂRĂ O ISTORIE GREU DE SUPORTAT Deoarece a avut laturi bune ce nu se mai regăsesc în zilele noastre, nu mă grăbesc să critic sistemul românesc de învățământ de până la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și în aceea a deportărilor. Făcând din ei un popor „victimă” a istoriei, D. consideră că destinul lor tragic se datorează unei vini ancestrale. Romanul are două părți distincte: prima înfățișează viața comunității evreiești la începutul războiului (când erau amenințați, hăituiți, dar se aflau totuși în libertate), cealaltă descrie lunga agonie a evreilor în lagăr (trăind terorizați de spectrul ultimei clipe). Surprinderea colectivității în asemenea momente-limită e realizată printr-o reușită individualizare a personajelor. Evreii nu sunt priviți ca o masă
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
pentru a-și asigura o oarecare imunitate sau dintr-o pornire dezinteresată de a face binele, indiferent de de statutul moral al celui aflat în nevoie. Oricum ar fi, el suferă de frustrarea celui nedreptățit și de teama celui veșnic hăituit. Împotriva sa se declanșează o vânătoare care pare a căpăta dimensiuni cosmice. Dar este într-adevăr Inorogul lui Cantemir o ființă pură, imagine a perfecțiunii, un idealist, neatins de nici o dâră de ambiție mundană? Trăiește el în lumea ideilor pure
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
devine limpede, se va angaja de acum înainte derularea romanului. Extrem de important este, deocamdată, că dreptatea Inorogului a fost deja clamată, pusă pe tapet. Mai rămâne ca ea să fie și argumentată, dar de acest lucru se va ocupa chiar hăituitul Unicorn, în partea a șasea a cărții. Un foarte bun cercetător al ițelor baroce ale romanului lui Cantemir, Gabriel Mihăilescu, sintetizează optim condiția acestui personaj aparent neînsemnat, dar, în realitate, esențial: "Dinamica imprevizibilă a Liliacului este manifestă și la nivelul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
derută, un rezistent. El nu se destăinuiește și spune doar că aparține "uneia din acele categorii" ceea ce lasă pe cititor perplex. Desigur e important să știm că este vorba de un izgonit, aproape un tâlhar, în orice caz o ființă hăituită (care va deveni la rândul său în casa pe care o învestește un hăituitor). El se descrie ca "un necunoscut cu care e bine să nu ai de-a face, înarmat, bărbos, plin de noroi, cu o înfățișare sălbăticită" astfel încât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
credite fără acoperire, iar apoi, încă o vreme, din pomeni. Iar între timp, vertiginos, decade. Pînă dincolo de fundurile abisului. În momentul cînd începe povestirea, personajul e o bestie subumană, care, gol, umblînd în patru labe, se ascunde prin boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci se pierde și pe sine. E sortit să renunțe la însăși condiția de om. Dacă drumul către iad e, uneori, pavat și cu intenții bune, opțiunea exclusivă pentru rai te poate
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Având toate pârghiile puterii În mână și sprijinul armatei roșii de ocupație, instruiți de consilieri sovietici, fără existența unei opoziții reale, comuniștii care erau agenți fideli ai Moscovei au declanșat cea mai cumplită teroare cunoscută În istoria României. Fugărit și hăituit, Liciniu Faină a fost urmărit și arestat, fiind martor al decimării unui număr enorm de mare de elite și valori umane prin Înfometare, torturi inimaginabile, norme de muncă epuizante, boli grave contractate din cauza regimului de exterminare la care erau supuși
Amintirile unui condamnat la moarte. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_351]
-
burgul medieval e-o viață mai bună decît aici ruine ale fatalității fără deșert în jur alcătuiește un desen cu mîna în aer și-l vei regăsi într-o arhivă a zeilor pe serpentine acum se ridică ceața unui orizont hăituit citesc sens unic nu știu dacă putem înainta pe o vreme ca asta e-o transparență ca peste un lan de bumbac în marea tranziție de care nu se mai știe nimic ar trebui să fim legați de catarg pînă
Poezii by Ioan Vieru () [Corola-website/Imaginative/9650_a_10975]
-
arabilor în căutare de sclavi, migrând înspre sudul și interiorul continentului, cum este cazul, de exemplu, cu populația sara, care a fugit din bazinul superior al Nilului în sudul Ciadului, însă constatând că nu scapă nici așa de statutul de hăituiți, aceștia au început să practice mutilarea femeilor prin ceea ce este cunoscut în etnografia continentului negru ca „discuri labiale”. Această metodă avea rolul de a face femeile neatractive pentru arabii aflați mereu în căutare de „carne tânără” pentru haremurile califatului . Dar
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
texte de Dinu Olărașu, Răzvan Voncu, Călin Angelescu sau de-ale sale. Sunt reluate într-o nouă interpretare compozițiile „Morning light” („Zori de zi”), „I need a friend” („Singur”), „City of Angels” („Apocalipsa”), „The tale of ” („Babă Novak”), „Bounty Mân” („Hăituit”), „Suddenly” („To my brothers...”). Inițial, în faza de concepere, pe album era proiectată apariția unei piese sârbești („Javore” - "„un cântec vechi, din copilăria mea, pe care l-am auzit de la maică-mea. Piesă va fi cântată în românește, dar, dacă
Baba Novak () [Corola-website/Science/305575_a_306904]
-
șantierele navale europene. Acest record nu a fost depășit până în ziua de astăzi. În urma unor pregătiri frugale, nava a fost trimisă în primă și ultima misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". În urma unei misiuni epice, hăituit fiind de peste 50 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul sau în dimineața zilei de 27 mai 1941. Soarta cuirasatului german a reprezentat un punct de cotitură în războiul naval, deoarece marile
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
de oțel”", sau confundarea căpitanului Petrea Gânj ce-și fuma luleaua cu Sfântul Ilie, stăpânul furtunilor. O altă scenă cu valențe mitice este și vânătoarea lupului sur de către Nicoară, tulburat sufletește de cele citite în scrisoarea Olimbiadei. Mila față de animalul hăituit îi aduce o eliberare sufletească: "„Lupul cel singuratic primise în ființa lui o parte din povara lui Nicoară”". Moldova medievală străbătută de grupul lui Nicoară Potcoavă este o țară plină de semne ale trecutului. Multe locuri au rămas „neschimbate de la
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
el și Zeroni s-au predat. Potrivit lui Yehuda Lapidot, unul din motivele pentru care ei au decis să se predea era faptul că nici o organizație nu a dorit să-i ajute, iar ei au început să se simtă tot mai hăituiți. Printr-o înțelegere încheiată cu poliția britanică, ei nu au fost niciodată judecați, fiind transferați în schimb direct într-un lagăr de detenție. La 19 octombrie 1944 Kalai a fost exilat într-un lagăr de detenție din Kenya, împreună cu alți
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]