353 matches
-
câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
faptului că nu mai puteau dormi, ci urlau către lună deranjați doar de imposibilitatea de a visa? Spune-mi, nu-ți este dor să visezi? De când n-ai mai visat ca un om? Ca un om, nu ca un animal hăituit?... Ieri am adormit în acordurile unei melodii fredonate de John Lennon, care îmi șoptea că viața este doar timpul acela sacru în care mi se întâmplă să-mi fac alte planuri. Și am fost fericită în acel somn. Croiam proiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despre care tot vorbeau, în șoaptă, de o bună bucată de vreme?... Discreție și nu uitați de bani. Magiciana n-are tarif de intrare, dar vrea ceva vânzare la pietre... Toată noaptea am visat magicieni care scoteau din joben iepurași hăituiți de baghete fermecate, săbii care treceau prin corpuri fără să producă vătămare, focuri cu flăcări jucăușe în care dansau leneș femei goale din cărțile de tarot și munți, munți întregi de pietre în vârful cărora niște simpatici clowni făceau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-aveai timp Între două alarme aeriene să te duci În vizită la vreun prieten din Kensington. În aceste condiții, oamenii căpătaseră anumite trăsături caracteristice. Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cunoaștem pe Rainer. Pe de altă parte, taică‑său îl lasă uneori să conducă fără carnet, asta‑i adevărat, Hans a văzut cu ochii lui. Chestia asta ar putea să se sfârșească rău, cu moartea, rănirea sau sancționarea lui Rainer. Hăituită, Karin Baal aleargă și nimerește drept în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
uneori să conducă fără carnet, asta‑i adevărat, Hans a văzut cu ochii lui. Chestia asta ar putea să se sfârșească rău, cu moartea, rănirea sau sancționarea lui Rainer. Hăituită, Karin Baal aleargă și nimerește drept în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină de ploaie elegantă, dintr‑un material lucios. La o adică, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sigur, cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acela, din anul acela, că face parte oarecum din tot ceea ce s-a petrecut În noaptea aceea; că este o fărîmă din tata și din cei doi preoți și din domnul Gates, din tînărul șofer și din toate acele chipuri hăituite, de actori, din toate cîntecele pe care le-am cîntat În anul acela, din tot ce am spus și ce-am făcut, din ceva straniu și curat, pierdut și Îndepărtat. În clipa aceasta Îmi amintesc atît de bine cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să te temi, am venit pentru că știam că pot sa am Încredere În tine și că n-ai să mă dai În vileag. Am nevoie de ajutorul tău“ - a zis. Înfățișarea lui m-a tulburat grozav, arăta ca un animal hăituit și, drept să-ți spun, nu mai vreau să văd niciodată, În ochii nimănui, privirea pe care-am văzut-o atunci În ochii lui: dacă s-ar fi dus pînă-n iad și s-ar fi Întors, tot nu putea arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și un sublim al durerii. Fericirea poate aduce după ea orbire, îngîmfare și indiferență, pe când durerea creează deschidere și comprehensibilitate. Cei singuri în durere se caută și se găsesc. Compasiune, solidaritate, prietenie - toate își fac loc treptat în două suflete „hăituite” de destin, pentru a defini într-un moment fast dragostea sau, cum deja i-am spus cu un nume inventat de poeți, „singurătatea în doi”. Când bucuria sau durerea sunt împărtășite, pe mizeria cotidiană crește iubirea, planta ce fertilizează solul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit spre profesor ca spre un pericol de neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul Proniei Cerești... Profesorul Îl urmărea chiar cu milă. Vedea foarte bine că acest individ nu este pregătit temeinic nici pentru a o face
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai aiurit decît... Vera: (interesată) Decît cum? Mina: (refuză) N-are importanță... E mai agreabil așa... n-am cum să-ți explic. Vera: Bine, nu-mi explica. Dar dacă e mai agreabil așa, de ce ai aerul ăsta de om bătut, hăituit?! Mina: Ei, asta-i acum! Parcă n-ar fi destul să te văd în doliu ca să nu-mi vină a sări într-un picior. Vera: (tristă și bună) Mina, de cîte ori vin în casa asta parcă mi se pune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ales înăuntru, supravegherea mai degrabă pe afară. Există, însă, și o supraveghere „din interior” și ea este cea mai odioasă, căci îi socotește pe apropiați (prieteni, rude și chiar părinți ori copii) ca pe niște virtuali inamici ce trebuie descurajați, hăituiți și jertfiți pe altarul sfintei bănuieli generalizate. Supravegherea se exercită întotdeauna în numele unei autorități măcinate de îndoieli, roase de neliniști, care pune la bătaie toate strategiile destinate să o apere de ceea ce amenință să o clatine, să o slăbească ori
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-am vindecat de speranțe/ și-n apele deznădejdii/ înot cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la utilizarea motivului dedublării, deși încă din Inel cu enigmă autorul își face un obicei din prelucrarea temelor subsecvente raportului dintre identitate și alteritate ("O, Doamne, cu ură mă hăituiesc eu pe mine,/ ca pe o vulpe'mpuțită, și eu, hăituitul,/ îmi fug dinainte cu spaimă de moarte și cu rușine/ și eu, vânătorul, își pregătește cuțitul" Vânătoarea; ""Învinsu-m'am însumi", sălta cel învins de el însuși,/ "și rob am făcut din învinsu'mi." /în clipa aceea învinsu'și/ striga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
depinde în mod fundamental de scenariu: - când cel ce visează urmărește o pradă, înseamnă că își atinge un obiectiv, dar și că are înțelepciunea de a aștepta, de a observa, întrucât vânătoarea cere răbdare și concentrare; - când este vânat, urmărit, hăituit, înseamnă că este victima atacurilor și amenințărilor, că este prada neputincioasă a ambiției sau a cruzimii altora. Verbul «a vâna» are și o semnificație de renunțare la gândurile negre, de eliberare a energiilor negative și a emoțiilor înăbușite. Castel, palat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din perioada interbelică nu exista așa ceva. "Curbele de sacrificiu", atunci, au ținut șase luni și, apoi, salariile au fost returnate. Greviștii celebri din manualele de istorie erau oameni îmbrăcați la costum și cu pălarie, normali, hrăniți și decenți, nu masa hăituită și disperată de azi a "oamenilor muncii", batjocorită de o clasă politică hrăpăreață și cinică. Dacă va fi adoptat, acest Cod al Muncii (la care va fi adăugată legea de modificare a Statutului Funcționarului Public) ne va întoarce la condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lovitura finală, Anca l-a distrus psihic. E înnebunit de neliniști și insomnii, de ura soției, pe care o poartă ca pe-o greutate invizibilă, adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se dădeau peste cap, de ani de zile, să pună mîna pe: Somnorosul de la poalele Tîmpei, Alba Lux, Cocoșelul, Lordul, Bondi zis Bondarul, Intoxicatul, care, jucîndu-se parcă de-a hoții și vardiștii, corespondau în draci cu Europa Liberă. 14 mai Hăituit de autoritățile comuniste instalate de armata roșie, Nichifor Crainic se mută din casă în casă, în Țara Moților. Cea în care-i găzduit acum e călcată în plină zi de un maior rus și de ordonanța lui. Spaima scriitorului atinge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e de disprețuit spectacolul autosacrificiului corporal, totul părînd însă, vai, doar o tristă exhibare publicitară. La Saché, micul castel ce l-a protejat pe Balzac să-și scrie bună parte din operă (fortăreață ce, bineînțeles, nu i-a aparținut mereu hăituitului de cămătari), mă dedau, tactil, irepresibilului histrionism. Ating (nepermins): mulajul verde al mîinii, de o suplețe antagonică masivității trupului, pana de pe masa de scris, perna de pe fotoliul mesei, dar mai ating și... și... șuvoiul bărbătesc dintre picioarele obsedatului curtezan, solidificat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]