428 matches
-
mă anunță în ziua aceea de moartea lui Destinat. Aflai două zile mai târziu, de la părintele Lurant care veni și el să mă viziteze. Se întâmplase a doua zi după accidentul meu. Murise cum nu se poate mai simplu, fără hărmălaie și fără plânsete, acasă, într-o frumoasă zi de toamnă, toată numai aur și roșu, doar puțin rece, colorată încă de amintirea verii. Ca în fiecare zi, ieșise pe la mijlocul după-amiezei pentru a-și face plimbarea în parcul Castelului și, ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
hol, îl orbesc reflectoarele carului de la televeziune și, alergat de mașiniști și de securiști, o ia la goană spre scena unde Tovarășul își citește discursul. Rumoare, delegații, în picioare, strigă: omorâți-l! omorâți-l! Iar unul, trezit din somn de hărmălaie, răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături negre la tâmplă, de la cele 30 de gloanțe, trase orbește de parașutiștii militari? Și cadavrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-un târziu, am ajuns. Era un soi de căbănuță/ gheretă de lemn. Înăuntru era lumină și, mai mult ca sigur, era cald geamurile erau atât de aburite încât nu puteam vedea nimic prin ele. Răzbătea însă până la noi o hărmălaie devălmășită pe care o cunoșteam prea bine. Am deschis ușa și am intrat: Flora cel dintâi, apoi eu. Mie mi s-au aburit pe loc ochelarii, așa că m-am mulțumit să aud cum brusc, ca și cum am fi apăsat pe-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pă buchisit Întrepestiv, c-un firicel dă glas care În fiecare clipă să perdea iar. Farfarello, care-i uns cu alifie dă amușinat, a tret să prezante comunicarea: — PÎn glasu lu doamna Ruiz Villalba, pluș și cristal, cea mai oribilă hărmălaie ie tranzitabilă. Ierarhia, destincția născută, rangu, frumusețea, dacă vreți, Îndulcește pilula și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am ridicat. Mi-a întins mâna și am ieșit. Nu comunicasem, dar nu eram supărați unul pe altul. Cel puțin așa credeam. Era o neânțelegere liniștită. Seara, târziu, după miezul nopții, am fost trezit din somn de câini. Era o hărmălaie în curtea vilei. Mă scoteau din sărite câinii, mai ales o cățea pe care o hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înaintînd spre piață tancuri, care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice, hărmălaie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața Victoriei... Nu vă temeți de hidra masonică.. . Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77. Danny îi aduse la cunoștință că el era un detectiv de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu, cel mai corupt polițist din istoria orașului, pornit în mod evident să se sinucidă. Buzz stătea exact la marginea hărmălaiei și acoperea cu săruturi o blondă superbă. Mal o recunoscu din ziarele de scandal: era Audrey Anders, Va Va Voom Girl, femeia lui Mickey Cohen. Buzz și Audrey se sărutau. Mal se uită la ei de la distanță, apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ce o să se întâmple atunci când se trezește Excelența sa?... Care sunt planurile tale... Cum vom ști când l-am învins cu adevărat?... Ce?... Marin ridică o mână și li se adresă cu vocea încordată: ― Domnilor, vă rog! îi dojeni el când hărmălaia se stinse. Podrage întrerupse grav tăcerea. ― David, cred că avalanșa de întrebări se reduce la una singură: ce facem ― și arătă spre Marele Judecător aflat încă în stare de inconștiență ― când se trezește? Sincer, cred că ― poate ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Cei mai mulți care mă întreabă cum a fost nu mai așteaptă să le și răspund: „Am văzut și eu la televizor, a fost multă țigănie“. Prima dată nu înțeleg la ce se referă și iau cuvântul în sensul lui de „gălăgie, hărmălaie“. „Da, normal că a fost, erau mii de oameni acolo.“ „Nu, dar am văzut la televizor că au dus acolo mulți țigani să cânte“, continuă finul observator, însoțindu-și cu o strâmbătură din nas remarca. Am citit și printre comentariile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pulpă, o schijă din care nu se mai vedea decât vârful, restul fusese acoperit de piele. Peste toate astea, Din dăduse din gură fără ncetare, gesticulând ca să-și Întărească spusele, din ce În ce mai nervos, cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia străzii. Fusese Întruna În starea asta de agitație, Încă de când venise În zori acasă la Margaret care, după spusele lui, Îl sunase să-l roage să se ocupe de Adam. Părea mulțumit că-l găsise singur. — Dar nu ne-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbă. Felul În care i se spunea, aproape În șoaptă: N-am să te uit niciodată. A Închis ochii și a Încercat să Își aducă totul aminte. A Încercat să nu mai audă tropăitul de pe acoperișul mașinii și să Înlocuiască hărmălaia cu voci cunoscute de ea odinioară. Iată, aproape că izbutea! Trebuia să se agațe de rămășițele amintirilor ca să aibă cum să-i revină. Sigur că aveau să-i revină. 16 Tablourile astea sunt, În cel mai fericit caz, teribil de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
al doilea al ciclului gimnazial, unde nu a apucat să se evidențieze prin ceva mai deosebit, nici prin bune, nici prin rele, exact ca și în familie, între cei trei-patru frați dinaintea ei și trei-patru de după ea, care strigau, făceau hărmălaie și se îmbrânceau pentru a prinde un loc mai bun la masă în zilele când mama reușea să pregătească un prânz mai de doamne-ajută. Că în rest, trebuiau să se mulțumească numai cu ce primeau de la școală: un lapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lucrurile și pentru a se găsi o soluție. Fiecare vorbea în limba lui, fără a se putea înțelege în vreun fel. Toți însă cereau o explicație. El o privea pe ea, iar această privire spunea mult mai mult decât toată hărmălaia celorlalți. Își dădură seama că ajunseseră în punctul în care începea declinul. Nu mai era vorba de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
uluit. Consătenii, membri cooperatori, pătrunseseră, deja, În fermă, și, fiecare Își lua ce considera că-i este mai necesar, și mai lesne de mânat, până acasă: unii - vaci; alții - oi; iar ceva mai puțini - porci. S-a oprit la poartă. Hărmălaie, ca atunci, când, păsări de pradă, se Întâlnesc și se Înghesuie, care mai de care, să ciupească, măcar, un cioc de pe un stârv. Așa arăta, În acele momente, vestita fermă zootehnică a lohănenilor celor vestiți. A stat, rezemat de poartă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum trageți. Că aici este și foarte mult vânat mare. Și, la acela, se dă cu breneche. Cu alea nu-i de joacă. Nu-i, desigur, i se răspunde. Bine. Gata. Ne-am Înțeles. Sună din corn. Gonașii aud. Pornesc. Hărmălaia ar scula și un mort, din raclă, dacă ar fi, pe-aici, dară, mite, pe sărmanul vânat, pe care, cei șase, Îl așteaptă, cu țevile Îndreptate spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zi mai departe", strigau și fetele, și băieții bătând cu picioarele în podea. Aide continuă: Ne obișnuim cu băieții noștri cum ne obișnuim cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă, s-a uitat la hărmălaia din sala de curs, a urcat la catedră, și-a aranjat cărțile într-un șir ordonat și a început să-și confecționeze scrumiera de hârtie. "Vreți să-mi spuneți și mie ce s-a întâmplat, stimați tovarăși?". Una dintre fete
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea!?". Un urlet de fiară despică întunericul camerei, noaptea de afară. "Vă omor pe toți, animalelor!" Ușa dormitorului se deschide și intră locotenentul. Toți soldații iau poziție de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac eu să dormiți". Se uită de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii în alții. Vedeți voi mâine la raport" După ce închide ușa, doi soldați sar în grămada de corpuri și șuieră aproape
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să nu mă fi văzut, sau poate nu vrea să "se afișeze cu mine", mă doare și gândul acesta, trec pe lângă el, parcă aș fi transparentă, mă duc mai departe, mă plimb fără rost printre oameni, nu mă interesează toată hărmălaia asta, pe mine mă interesează Alex, urăsc aceste întâlniri la care se discută și se discută fără niciun rezultat, deși Foucault spune că discursul este un mod de exorcizare, ne punem în ordine tensiunile interioare, dăm unele răspunsuri la probleme
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai transfera din povara ta și celor care te însoțesc, iar povestea este întotdeauna și o călătorie, una imaginară, dar pentru cei care găsesc răspunsuri în poveste este o călătorie inițiatică, mă întorc în lumea în care am intrat, în hărmălaia fără sens, îl caut pe Alex prin mulțime, vorbește cu cineva, pare absorbit de conversație, a uitat de mine, a uitat că exist, în afara clipelor petrecute cu mine nu cred să mai încap în creierul lui, nu cred că i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moașa Kalia, deschizând fereastra, zvoni în ograda largă a Panțârilor: Haoleo! Stai s-o descânt, să nu se deoache studenta. Și pe urmă, poți să o vezi! Ba, Nicanor Galan își arătă deschis nemulțumirea că un leghion de împielițați făcea hărmălaie la poartă, bubuind în canaturile de lemn, cu pietre și cu bote groase de corn. Îi înjură, de la început: Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]