334 matches
-
o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a mai fi și voia mea, / Ș-ar să piară potera, / Ș-ar să crească dreptatea / Cum crește-n codru frunza."223
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timp de o săptămână. Episodul are încărcătură dramatică, iar personajul - relief epic, dar Stoica nu este în fond decât o mască a eului liric, care, de altfel, se exprimă și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
literatura romantică și romantică-decadentă de mai înainte, printr-o nouă literatură, sănătoasă, morală și cu adevărat românească. Azi, toți oamenii de bun-simț recunosc că leacul a fost mai rău decât boala însăși.” Afirmând fără temei că literatura „Sămănătorului” idealizează „beția, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”, cu referiri la nuvelele lui M. Sadoveanu și ale lui C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici se pronunță pentru un realism clasic, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
cât și în scenele de răfuială și de pedepsire, unde sabia, ghioaga, ștreangul, țeapa curmă sumedenie de vieți. Urmează represaliile și o încă mai aprigă împilare, pe care firile independente nu o mai suportă, alegând aventura eroică și justițiară a haiduciei. În ceasurile de liniște, oamenii se strâng la un taifas, povestind, cu frazări de contaminație sadoveniană, întâmplări de pomină. Totul, s-ar spune, e urzit pentru a motiva sentimentul de jubilație declanșat la venirea rușilor „dezrobitori”, care ar alunga „coșmarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Cântec În cinstea lui 7 Noiembrie, pe Grivița Roșie, pe Calea Griviței, pe Ceea ce nu se uită; proza pe Dușmănie, În toiul secerișului, S-a spart satul, Răfuiala, și Biruință În zori. Încăperea dramaturgiei se Înalță și ea pe Michelangelo, Bălcescu, Haiducii, Cumpăna și Minerii. Completări și detalieri găsim cu nemiluita În presa vremii; căci erau o serie de periodice care țineau sub lupă orice mișcare literară; nu numai cele de profil: Viața românească, Contemporanul, Flacăra ci și Scânteia, Lupta de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și hohotesc/ Păduri adânci...” Ca autor de balade, I. nu a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Ștefan cel Mare. Deținut politic până în 1964, va fi apoi doi ani șomer. În 1966 este încadrat documentarist și ulterior cercetător științific la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
valorii pieselor incluse. Înregistrate cu mijloace moderne, textele dovedesc prezența încă vie a genului în Oltenia, culegerea fiind una dintre cele mai bogate publicate până la acea dată. Studiul Ideea de dreptate și libertate în cântecul popular (1988), consacrat haiducului și haiduciei, este în bună măsură didactic și sociologizant. Având o memorie prodigioasă, fostul deținut politic P. și-a notat și a inclus în antologia Poezia în cătușe (1995) versuri scrise în temniță de Radu Gyr, Ion Omescu, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Madrid, 1967; Poeme fără țară, îngr. Gabriel Stănescu, pref. Gheorghe Rădulescu, postfață Ovidiu Vuia, Norcross (SUA), 2000; Băiatul drumului, îngr. și pref. Ion Crețu, Câmpulung Moldovenesc, 2000. Ediții: Mihai Horodnic, File de poveste, Cernăuți, 1936 (în colaborare cu I. Negură), Haiducii, București, 1938; Carte de cântece românești, pref. Aron Cotruș, Madrid, 1953; Leca Morariu, De la noi, Madrid, 1970. Repere bibliografice: Gheorghe Antonovici, „Junimea literară”, GBV, 1933, 3985; G. Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]