3,185 matches
-
se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce-i frumos, dealtfel spune Mihai pe un ton jos, dar sigur, cu care vrea să-și mascheze reacția de violență ce a simțit-o născîndu-se în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu cu palma. A fost operată, e în afară de orice pericol. Dorin ar vrea să mulțumească, dar îl îneacă lacrimile și, tremurînd tot mai tare, caută un loc pe saltea, unde se prăbușește, începînd să plîngă. Maria Săteanu și-a îmbrăcat halatul, s-a spălat îndelung pe mîini, apoi a intrat în camera de gardă. Voi sînteți? i-a întrebat pe cei doi medici, care stau de vorbă. Noi, doamnă răspund într-un glas ei, ridicîndu-se. Nimic deocamdată. O naștere acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tînăr tînăr și al dracului, de numele căruie se teme orice femeie din Valea Brândușelor care ar mai putea rămîne gravidă și nu-i mai trebuie copii și pe Maria Săteanu, mîndră și impunătoare în hainele ei albe, cu un halat gros pe umeri, mergînd înaintea tuturor. La intrarea în clădire, cu fundul direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rău după cerealele Alpen pe care le vărsase. Colțurile gurii deveniseră acum adevărate șanțuri, tocmai potrivite pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se afla apartamentul său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o iau înainte cu povestea! Dave 2 n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol, doar în cămașă de noapte și halat de pluș. — A, bună, Dave, spuse ea. — Tocmai m-am întors de la o convenție din Colchester, spuse Dave 2, legănând geanta de voiaj, burdușită cu literatură motivațională, pe care o avea în mâna stângă, parcă pentru a sublinia ceea ce afirmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au emis tot felul de ipoteze privind rolul acestora, dar secretul din spatele lor nu a fost deocamdată dezlegat. Tot aici a fost descoperită și o figurină din bronz a cărei fizionomie seamănă cu cea a măștilor. Este îmbrăcată într-un halat chinezesc, terminat în formă de rândunică, în picioarele goale și așezată pe un suport. Ține o mână ridicată, iar cealaltă este poziționată în jos. Figurina are o înălțime de 170 cm, fiind cea mai înaltă de acest gen din lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să fie ales democratic președinte. Singurătatea Americiitc "Singur\tatea Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acum, trece din fals în lamentabil, din lamentabil în penibil și de acolo, luni seară, în emisiunea lui Marius Tucă, în dezgustător? Ce să mai zic când dr. Beuran mânjește sistematic exact ceea ce am încercat eu să nu ating, albul halatului de la capul patului? Iată ce zic: medicul Beuran e chirurg, ministru, dar profesor nu e și nici n-are cum să fie. Dincolo de ce-a vrut să spună în emisiunea sus-amintită, lucrul cel mai teribil a fost limba în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
simți deodată copleșit de o neliniște nelămurită, ca și cum cineva i-ar fi șoptit la ureche „Ferește-te!“, dar mult prea Încet astfel Încît nu putea fi sigur că Înțelesese bine. Pe poarta „Pavilionului special“ ieși un individ Îmbrăcat Într-un halat alb, aidoma celui purtat de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era un omuleț cu o mutră arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acesta, Încercă Johns să protesteze. — El a vrut-o, Întocmai ca și Conway, răspunse doctorul. Digby nu-l mai auzi pe Johns, căci o luase la fugă pe coridor, spre odaia lui. La un moment dat se Împiedică de cordonul halatului și căzu, dar parcă nu simți șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de smegmă și mucus vaginal de pe mâini unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ștergeau la gură cu mâinile lor dure - femeile acestea rigide, în toate rolurile lor, îmi aminteau de cei care mă îngrijiseră în copilărie, gardieni ce-mi păzeau orificiile. O infirmieră studentă dădu ocol patului meu, cu coapsele malițioase ascunse sub halat, neluându-și ochii de la figura fermecătoare a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat sau - mai banal - de prețul costumului și al bijuteriilor scumpe? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
conversația cu ea, contrastul dintre vederile ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi picioarele de parcă aș fi fost o uriașă păpușă de lemn, una dintre momâile ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi nu cu mult mai nobile ca ale mele. Bănuiam că era un absolvent care se specializa la spitalul aeroportului în chirurgia cazurilor rezultate din accidente. Mâinile lui puternice duceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț și-l trimise cu o lovitură de picior sub mașini. În timp ce trăgea filmul prin partea din spate a aparatului polaroid, mă privi fără vreun interes aparte, obișnuit parcă prea bine să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
următoare de la casa pe care o închiriase în Northolt sau când o așteptam în salonul de recepție de la birourile de imigrare ale aeroportului, mi se părea incredibil că puteam avea relații sexuale de orice fel cu doctorița aceea sensibilă, în halat alb, care asculta cu indulgență argumentele autodenunțătoare ale vreunul pakistanez tuberculos. În mod ciudat, actele noastre sexuale aveau loc numai în mașina mea. În dormitorul mare al casei sale luate cu chirie nu reușeam nici măcar să ajung la erecție, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
privirea plină de ură, dispreț, dezgust, scârbă și moarte a vânzătoarei. La prima mână m-am gândit că o fi mama sau sora lui Ionuț, unul căruia i-am rupt mâna în trei acum niște săptămâni. Dar pe ecusonul de la halatul femeii scria Geta Pascu, ori pe Ionuț îl cheamă în rest Petrescu. Nu înțelegeam nimic. - De ce mă priviți așa? am întrebat-o curios pe Pascu. - Cum te privesc? Ce vrei de la mine? a răspuns arătându-mi un deget mijlociu. - Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]