1,208 matches
-
ceramist. Astfel voi ajunge mâine Oală mare sau ulcea Să duc apă pentru pâine Celui pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A FOST, AȘA VA FI „Toate-n viață rămân baltă” - Visuri, fapte și idei - Când iese ultima haltă Cât ai trage c-un condei. Viața are multe haine, Dar ’n-a lumii prisacă, Pe furiș, direct ori tainc Ea, moartea, ne dezbracă. De Dumnezeu și moartea ta N-ai unde a te-ascunde Oricât de mult ai căuta
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-ți spun, mi-a Înțepenit aici, În piept... Îl port cu mine peste tot. Și chiar atunci când voi fi la mii și milioane de ani lumină de pământ nu voi scăpa de aceste imagini. Văd parcă și acum o mică haltă nu departe de Nistru și o mulțime de norod Înghesuit pe calea ferată. Să fi fost opt-nouă mii de suflete. Bărbați și femei, bătrâni zgribuliți de frig, Îmbrăcați În niște gioarse, cu o mulțime de boccele la picioare. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două săptămâni În capăt a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fir s-au întețit. Alice s-a uitat în sus, spre capătul crevasei, dar stânca era netedă, iar panta prea înclinată. Nu mai avea unde să se ducă. Ai ajuns acasă cu bine ? a întrebat ea. Da. Am avut o haltă de patru ore în Boise. Au un McDonald’s decent în terminal. Niciodată n-a fost milkshake-ul așa de gustos. Vocea lui John era neschimbată. Poate că soțul ei o ura, dar niciodată n-ar fi urlat la ea. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
învățământ superior au fost forțat integrați în „producție”. Accesul la învățământul superior și cercetare era aproape inexistent. Orașele universitare mari au fost declarate „orașe închise”, și accesul la acestea, restricționat. Mulți s-au socotit norocoși să prindă o localitate cu haltă de cale ferată. Întreprinderea de Mașini Grele București. Ea aduce pâinea în casă. Consiliere filosofică. Statul de drept. Etici ale virtuții și etici utilitariste. Ce discutați voi de fapt despre drepturi în timpul regimului comunist? Ce libertate? Ce proprietate? Îl notasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de spus cine era, de fapt, cel mai mare fraier din această complicată tranzacție - ea, el, ei, ea. Acum mă împleticeam râgâind pe treptele care duceau spre intrarea somptuoasă a clubului lui Fielding, după ce, în prealabil, mai făcusem vreo două-trei halte pe drum ca să mai beau ceva. Ai putea crede că sunt terminat, mai cu seamă dacă pun la socoteală și romul, drogurile, și toate câte s-au mai adunat. Dar nu e cazul la mine. Nu, domnule, așa ceva nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei, în dreptul blocului unde Ester locuise în ultimul an de studenție. Intrasem de mai multe ori în acel bloc. De multe ori, în anii care au urmat, venind spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pe la etajul patru sau cinci, privisem de nenumărate ori orașul cum se deschidea spre dealul Patriarhiei, spre Antim, spre podul Izvor și spre tot labirintul acela de străduțe urcând spre stadion sau spre Mihai Vodă. Până la tramvai mai aveam două-trei halte. Dacă eram mai îngândurat, mai făceam una suplimentară la „Caru cu bere“. Ocoleam, de obicei, localul. De cele mai multe ori, la ceasul acela din înserat, când mă porneam spre casă, mă întâlneam acolo cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dusese să ajute la moșit? a lui Grințu care tot se mai gândea să se transfere În acest sat ca profesor?) sau lumea, lumea pur și simplu? S. Alte scenarii de pace Profesorul Grințu se Întoarce În satul G. De la haltă și până la casa gazdei lui sunt aproape trei kilometri. Îi străbate prin viscol și se teme de lupi. Uuuuuu! Sssst! Acasă găsește scrisoarea lui Zare: Nici În locul meu natal nu mă aflu, dar nici a primăvară nu prea miroase. T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre toți cei implicați În aceste povești, cel mai indiferent este, paradoxul, tocmai Zare Popescu. El a Încercat de nenumărate ori să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decizia corectă. Închise telefonul Înainte să mai pot spune ceva. M-am culcat târziu În noaptea aia și mi-am petrecut toată ziua următoare amânând decizia. M-am jucat cu cățelușii de la magazinul de animale de la colț, am făcut o haltă la Dylan’s Candy Bar și am aranjat În ordine alfabetică romanele aflate la vedere În apartamentul meu. Desigur, eram curioasă ce presupunea slujba. Avea o latură ce părea foarte tentantă, șansa de a cunoaște oameni și de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Când noaptea își aduna negurile în poală cu gând să plece, un militar din grupa de avangardă i-a întâmpinat: ― Domnule căpitan, în cealaltă margine a pădurii există o formație militară de tăria unei companii de infanterie, care a făcut haltă pe parcursul marșului. Le-am luat urma de la intrarea în pădure. S-au deplasat pe un drum lăturalnic. De ce? Nu știu. Acum staționează în marginea pădurii. Din câte ne-am dat seama, sunt români. Nu am luat legătura cu ei înainte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a găsit pe Histru dormind aproape liniștit În patul lui: venise mai pe de-a dreptul, la ia-mă nene, și sosise Înaintea lui tată-său care, din economie, Își plătise bilet la un personal ce abia se târa din haltă În haltă. De data asta l-a bătut de l-au Întors, după aia, la infirmeria unității, cu cearceaful: era plin pe spinare și pe burtă numai de urme de bici. Avea un suflet bun, dar predispus la tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Histru dormind aproape liniștit În patul lui: venise mai pe de-a dreptul, la ia-mă nene, și sosise Înaintea lui tată-său care, din economie, Își plătise bilet la un personal ce abia se târa din haltă În haltă. De data asta l-a bătut de l-au Întors, după aia, la infirmeria unității, cu cearceaful: era plin pe spinare și pe burtă numai de urme de bici. Avea un suflet bun, dar predispus la tot soiul de vicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spus lui Angel I must go a pierdut probabil și șansa unei împliniri iluzorii în lumea virtualè, iar Ilarie vorbește despre iubire că despre o vietate nevertebratè, fèrè sânge, O broascè albè! Ne apropiem de oraș, recunosc primul sat, casele, halta, se însereazè încet, ziua devenind tot mai micè, n-am dezlegat nici enigmă pèrului inelat al fetei de pe culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii cautându-și bagajele, îmbrècându-și hainele, eu ajutând o femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când ocoleau, laolaltă cu mulțimea, coridoarele întunecate din jurul sanctuarului, cineva se apropie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-o scoase și o păstră pe brațul ei, Dar cum intră în întunerec, Maitreyi simți iarăși o ghirlandă în jurul gâtului. Și pe ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne ascundem, am lăsat atâtea amintiri pe șoselele acelea întunecate de umbra arborilor care le încolonau. Atâtea lacuri artificiale pe marginea cărora ne-am așezat amândoi, strîngîndu-ne furiș mâinile, în timp ce ceilalți aduceau din mașină coșulețe cu sandwich-uri și fructe. Atî-tea halte în noapte, pe șoseaua Chandernagorului, încremeniți cu toții de tăcere, de arbori, de licuricii care zburau în jurul nostru ca într-o Urwald. Cu deosebire îmi amintesc o noapte, când ni s-a oprit mașina chiar pe șoseaua aceea feerică a Chandernagorului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde mă aflu și cum pot ajunge spre o gară. M-a îndreptat către o haltă din apropiere de Burdwan, pe care am găsit-o în înnoptat. Primul tren venea tocmai spre ziuă și nu oprea aici. A trebuit să mă sui într-un personal pe la miezul nopții, într-un vagon de clasa III (căci nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oprească. ... Voiam s-o uit cu adevărat sau voiam să-mi dovedesc că numai pe ea ara iubit-o și că orice altă dragoste ar fi zadarnică? Nu știam dacă este o simplă verificare sau cea dintâi fugă. cea dintâi haltă în noroi. Nu-mi venea a crede că s-ar putea uita vreodată asemenea lucruri. Nu puteam crede că sunt și eu asemena celorlalte mii de muritori nefericiți, care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât după ce-au ajuns în șosea, și au traversat-o ca să nu-i ajungă din urmă camioanele rusești. Umblau la vreo două sute de metri, pe un drum îngust, paralel cu șoseaua. - Dacă se întețește ploaia, șopti Iliescu la o haltă, avem noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt, lin, fără grabă, și Darie înainta tot mai greu, încleștîndu-și dinții ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
geam numele gării și socotesc că ar trebui să cobor la următoarea. Dar lucrurile nu sînt așa simple, nu se știe niciodată de ce. La următoarea oprire mă dau jos fără să verific unde am ajuns, așa că mă găsesc Într-o haltă, Într-un alt pustiu de lume. Și mă trezesc de-a binelea. Mă trezesc atît de tare, Încît urlu și dau cu pietre după cîinii care se reped grămadă dinspre sat lătrîndu-mă. Abia reușesc să mă strecor pe ușa haltei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
haltă, Într-un alt pustiu de lume. Și mă trezesc de-a binelea. Mă trezesc atît de tare, Încît urlu și dau cu pietre după cîinii care se reped grămadă dinspre sat lătrîndu-mă. Abia reușesc să mă strecor pe ușa haltei cu pantalonii Întregi. În sălița de așteptare e aproape Întuneric, singura lumină vine printr-un geam de ghișeu, ghișeul e Închis. Mă zgîiesc prin ferăstruică; dinăuntru nu se vede alt chip decît clasicul tablou al Tovarășului - nu pare un interlocutor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Getei. E dermatolog. O să-ți vadă arsura. Geta mi-a zis că, dacă vii cu trimitere de la medicul unității, te ține În spital o vreme. — Geta? Întreb cu aceeași voce arsă. Popescu sau Ionescu? Același tren care oprește În toate haltele, aceeași mulțime gălăgioasă și veselă, aceleași cîmpuri galbene, șatirate cu roșul macilor care Încep să Înflorească, numai că eu nu mai sînt același. SÎnt complet contaminat. Mă Întorc la pușcărie, În timp ce toată societatea românească Își sărbătorește victoria, libertatea, noile drepturi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ajunge la capăt, să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și are grijă de tot omul. A avea grijă și de mine nevrednicul... Și până una alta, unde ne duc? Totu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la capătul plimbării noastre. Iaca că trenul o cam slăbit din viteză. Abia își târâie fierăraia... După cum se vede, am cam ajuns. Uite colo cum mărșăluiește trupa. Eu bag seamă că aici nu-i o gară adevărată, ci doar o haltă, unde armata a mai adăugat câteva linii - a constatat Toaibă. Gara o fi mai departe și nu-i treabă bună să te apropii de ea, fiindcă ori e în mâna inamicului ori îi în „țara nimănui” și se dau lupte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]