2,290 matches
-
uman. Fetița japoneză începea să-și dea seama că ceva ciudat se petrece cu ea, că, chiar dacă Pădurea Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca de la un moment dat încolo să fi avut halucinații. Prea erau multe lucruri ciudate, inexplicabile, ce păreau izvorâte din asocieri bizare plăsmuite de propria minte, de adâncurile subconștientului. Prea era totul posibil în acea lume necunoscută. Dar, chiar și de ar fi fost așa, își dădea seama că proba
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
păcălește?”, își spuse, apoi, încă suferind că nu a dat curs primului impuls, îi răspunse: Este o ofertă foarte generoasă, pentru care îți mulțumesc. Dar, deși știu că acest loc există aievea, am în egală măsură impresia că uneori am halucinații... Și dacă, într-o zi, voi rămâne singură într-o pădure stearpă, lipsită de viață, și nu în universul magic ce mi se deschide acum? Nu voi regreta alegerea făcută? Deși îmi vine foarte greu, mă tem că nu pot
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Aiko se află, din nou, la marginea pădurii, înconjurată de iepuri albaștri, de cerbi vorbitori, de inorogi și zâne, de nimfe și fântâni cu apă strălucitoare... dar și de propriile viziuni. Aiko nu știe cât e real și cât e halucinație... poate că nu va afla niciodată. Însă e sigură că a trecut cu adevărat prin proba de foc a confruntării cu demonul, și că aceasta este lumea pe care o merită cu adevărat... Nu blestematul și inospitalierul Pământ. A strâns
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
doamna în portocaliu, atât doar că era îmbrăcată altfel. În mâini țineam un pahar gol. Medicamentul își făcuse efectul. ”Cum, cum...”, m-am bâlbâit, incapabil în continuare să înțeleg. Suferi de o afecțiune rară, care îți dă în majoritatea timpului halucinații grave, în care persoane cunoscute devin alte personaje cu diferite roluri în viața ta, care te amenință, îți pun viața în pericol, și așa mai departe, împingându-te în situații-limită. Așa am ajuns și eu reprezentanta unei cunoscute firme de
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
că am visat că polițistul cu ochi roz mă spânzurase într-o celulă și mă ardea cu fierul, pentru a mă pedepsi pentru ceea ce-i făcusem fetei. Mâine va începe o lungă și chinuitoare zi... Din nou. Prizonier al propriilor halucinații. * Notă. Referirea la cunoscuta firmă de telefonie mobilă este aleatoare (aveam nevoie și de un personaj neutru în intrigă) și întâmplările legate de ea au rol de divertisment, poate de ușoară parodie, dar nu implică în niciun fel seriozitatea sau
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
de glace-papier grosolan. Își cuprinse brațele cu coada ochilor, deveniseră gheare solzoase. Ce se întâmpla?! Uită să persiste în autointerogări, căci surpriza transformării îl ului mai tare. Și picioarele-i se deplasau, ca și brațele, pe lângă corp. Ce senzație curioasă! Halucinații, da, halucinații. Probabil, efectul întunericului prin care mergea de atât amar de timp! Nici o clipă nu se oprise din mers. Acum era mai anevoios. Am obosit cu siguranță, gândi. Dar vreau să ies de-aici! O amorțeală a picioarelor îngherănate
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
grosolan. Își cuprinse brațele cu coada ochilor, deveniseră gheare solzoase. Ce se întâmpla?! Uită să persiste în autointerogări, căci surpriza transformării îl ului mai tare. Și picioarele-i se deplasau, ca și brațele, pe lângă corp. Ce senzație curioasă! Halucinații, da, halucinații. Probabil, efectul întunericului prin care mergea de atât amar de timp! Nici o clipă nu se oprise din mers. Acum era mai anevoios. Am obosit cu siguranță, gândi. Dar vreau să ies de-aici! O amorțeală a picioarelor îngherănate îi mai
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
trăiesc!”. Lacrimile și moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis roșu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu țipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâșiere de suflet,/ o halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această moarte!”. Într-un astfel de joc, ce amintește de simbolismul
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
greșești, nu mai poți continua și riști să cazi mai jos chiar decât fuseseși inițial. Ce zici? Nu e mai bine decât un salt în gol?". "Cine ești? Ce mai e și asta?". Mi-am frecat ochii, ca în fața unei halucinații. "Ce importanță are? Un duh. Un spirit. Un ghid. Mai bine decât o mașină de dat replici". "Și ce ar trebui să fac?". "Asculți mica mea prezentare... și dacă ești gata, dacă nu vrei să fugi la infinit, accepți provocarea
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
care sufletele oamenilor sunt curate? Sau mă voi îneca în marasmul prezentului, în iadul văzut atât de poetic (dar și de real) de Rimbaud, în opiumul lui de Quincey? Fiindcă, dincolo de lumile imaginare pe care le vede un artist, dincolo de halucinațiile pline de mister și cu iz suprarealist, trebuie să recunosc că uneori mă încearcă tentația paradisurilor artificiale, a abandonului și a hedonismului, care se pare că l-au încercat și pe marele Wilde. Chiar așa? m-am întrebat, aflând cu
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
ceasuri și noaptea își va etala sunetele prin preria aducerilor-aminte minutul acela e fantastic îi simt sângele pe eșafodul viitorului sentința alb-negru va deveni un nod gordian III ostașilor nu va mai dau niciun rang frontul vostru e în depresie halucinațiile curg șuvoaie poate descântecul meu vă va lumina mințile dar l-am uitat într-o raniță de seară bravooooo tu ăla din urmă șchiopătezi a furtună te cunosc nici ție nu ți-e bine greiere actoricesc mai lasă din note
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
formatul concis și lapidar al unei știri , știe că riscă să contamineze textul literar de platitudinea descriptivă a gazetăriei de conjunctură. Tocmai de aceea a ales ca autor de proză explorarea și evocarea episoadelor de viață, prin coborârea în abisul halucinației, coșmarurilor, delirului . Anca Goja încearcă să evadeze din platitudinea cotidiană prin recursul la patologia personajelor sale, forțând imaginarul să propulseze imagini mai spectaculoase , mai șocante, mai provocatoare. Am avut intenția să efectuez o disecție critică a textelor propuse de autoare
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
două volume , în integralitatea lor, mai poți trage cu coada ochiului pe ici de colo, și mai vezi tot felul de potriveli. Una care m-a mirat peste poate este preferința auctorială pentru un unic sortiment de pești dătător de halucinații, de coșmar: Păstrăvul. Să recurgem la acest ultim exemplu de „ potriveală”, într-un mod primitiv, deloc sofisticat. La Ștefania Oproescu personajul delirant e sub asediul perceptiv al drogurilor, iar povestirea „ Linia din care picură întuneric” are în final un enunț
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
personajul delirant e sub asediul perceptiv al drogurilor, iar povestirea „ Linia din care picură întuneric” are în final un enunț sibilinic referitor la „anul păstrăvului”. La Anca Goja, povestirea Păstrăvul evocă așa, ca într-o doară tot un coșmar, o halucinație care mușcă din conștiința confuză a unui pescar, pescarul care se visează devorat de păstrăvi canibali. Și lectura comparată poate continua într-o veselie tot așa, avem, tot ca o coincidență un personaj chinuit de o tumoare cerebrală, locul, timpul
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
subterană. Rugul ascuns este jăratecul jertfit, iarna rece a absolutului. Știu că pe buza vegetală a cuvintelor, pielea și șoaptele sale ; la ultima oprire a sapelor, am uitat jubilația. ( În tot numele există umbre ce propagă efemeritatea până dizolva praful halucinațiilor.) Într-o zi, pe pământ, eu nu voi mai fi, ci doar acea suprafață de uitare pe unde toată lumea trece fără să își dea seama că în fiecare zi coborâm în pustiu, în tăcerea aceea grăbita și fără porți. (Poate
MUSGO [MUŞCHI] POEM DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ, DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364996_a_366325]
-
suporte drept consecințe ale unor acte, uneori ratate. Nicolae Balotă subliniază că ceea ce provoacă anxietatea personajelor sunt fantasmele, nu realitatea, reprezentările imaginare ale unei situații conflictuale inconștiente. Eroii au o apetență spre imaginar și o eroare de cele închipuite, de halucinațiile, obsesiile și delirul lor. Această ambivalență îmi aduce aminte de Baudelaire, de dubla apetență: extaz al vieții, oroare a vieții. Tocmai dedublarea și tensiunea conflictuală este cea care provoacă anxietatea din proza lui Gib I.Mihăescu. Fire complexă, predispus să
DIMENSIUNEA PSHIPATOGRAFICĂ ŞI DE OBIECTIVIZARE ÎN PROZA LUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352306_a_353635]
-
din pom, o alerga cu bățul până la apa Siretului și dacă n-o putea lovi ca să scape pruna, spunea făcându-și o cruce mare: - Fie de sufletul morților și așa să ne-ajute bunul Dumnezeu! Ca să ieșim totuși din sfera halucinațiilor, trebuie să recunoa- ștem că doamna avea și ea un plan, însă ca orice bun strateg, dăduse planului și o variantă! Mmdaaaa, fântâna era bună, nu numai că-i ducea peste veacuri faima de femeie gospodină și că era posibil
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
sunt strânse cu ușa producțiile tv cu și despre copiii candidați la umanitate, înghesuiți în răzlețe emisiuni de către candidații politici, actorul Ovidiu Cuncea nu a pierdut din mână mitul copilăriei, sub defazarea mitomanilor noștri care scot la târg realitatea pe halucinații! Credeam că a trecut veacul disperării, dar a început altul! Cu toate acestea, actorii nu cad în genunchi. Astfel, Ovidiu Cuncea joacă pe peliculă, joacă pe scenă, joacă la microfon, pentru copii mai mari, copiii teatrului, căci spectatorii care îi
OVIDIU CUNCEA. PRINTRE PUŢINELE MINUNI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350649_a_351978]
-
omogenizează mediul unde eul își trăiește vibrațiile și discursul poetic. Îmblânzirea celor două extreme este o manifestare organică a acestei poezii. Cotidianul a fost absorbit de haloul poeziei care dă naștere unei stări lirice metamorfozate în membrana diapazonică a versului. Halucinațiile alienate dau naștere unor ambiguități ce flagelează poemul: "Vine un vuiet mare de viitor, care/ îmi provoacă dureri de cap, halucinații cu copii mici cu capete tăiate,/ Halucinații devenite niște dâre verzi: măi, băiete, îmi/ striga mama, vine mâine părintele
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
Cotidianul a fost absorbit de haloul poeziei care dă naștere unei stări lirice metamorfozate în membrana diapazonică a versului. Halucinațiile alienate dau naștere unor ambiguități ce flagelează poemul: "Vine un vuiet mare de viitor, care/ îmi provoacă dureri de cap, halucinații cu copii mici cu capete tăiate,/ Halucinații devenite niște dâre verzi: măi, băiete, îmi/ striga mama, vine mâine părintele cu/ cioana prin sate (că) se apropia Crăciunul,/ trebuie să privim și noi... De ce trebuie? Ce atâta/ indiscreție, vine altă/ istorie
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
care dă naștere unei stări lirice metamorfozate în membrana diapazonică a versului. Halucinațiile alienate dau naștere unor ambiguități ce flagelează poemul: "Vine un vuiet mare de viitor, care/ îmi provoacă dureri de cap, halucinații cu copii mici cu capete tăiate,/ Halucinații devenite niște dâre verzi: măi, băiete, îmi/ striga mama, vine mâine părintele cu/ cioana prin sate (că) se apropia Crăciunul,/ trebuie să privim și noi... De ce trebuie? Ce atâta/ indiscreție, vine altă/ istorie, (...)". Întoarcerea în timp se face printr-un
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
privim și noi... De ce trebuie? Ce atâta/ indiscreție, vine altă/ istorie, (...)". Întoarcerea în timp se face printr-un prezent ambiguu văzut prin "fereastra" viziunilor. Femeia este o imitație a impresiilor bărbaților născuși de ea, de fapt o imitație apocrifă a halucinațiilor ideale născute din dorințele neîmplinite. "Propriile/ lor resentimente de femei și resentimentele/ bărbaților pe care i-au născut, de care se simt răspunzători: unele/ desfășurând la/ loc ața/ morții". Amestecul voit dintre sacru și profan, dintre prezent și trecut, dintre
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
Christi-fragment din textul apărut pe ultima copertă a cărți). Realul pare a fi mai degrabă un catalizator al memoriei. Ochiul observă printre altele”Vorbe atârnate la uscat”, care sunt așternute peste tot ca o perdea vaporoasă. Impresia de inconsistență și halucinație e, desigur, un truc poetic, întrucât intenția e de a da carnație imaginarului, de a întemeia o lume prin rememorare:” Se făcea că din poeziile mele/ s-au rupt peste noapte toate titlurile/ așa cum se rupe/ câte un colț de
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
infinit, / s-a desenat / un cerc dreptunghic”(Cercuri dreptunghice), culorile pătrund în starea delirului creativ:”lampioanele uitate / aprinse nu ne pot întreba / dacă ne-am uitat / firele prin care respirăm. / ne uită culorile... // nu vreau ca tu să-mi / vezi halucinațiile”(Ne uită culorile). Metafora zborului surprinde atât condiția in statu nascendi, crisalidică, cât și planarea apolinică deasupra efemerității: „mi-am încrustat aripile / cu speranță și-am zburat. / și-n timp ce speranțele se / oxidau, câzând una câte una / eu mă
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
Christi-fragment din textul apărut pe ultima copertă a cărți). Realul pare a fi mai degrabă un catalizator al memoriei. Ochiul observă printre altele”Vorbe atârnate la uscat”, care sunt așternute peste tot ca o perdea vaporoasă. Impresia de inconsistență și halucinație e, desigur, un truc poetic, întrucât intenția e de a da carnație imaginarului, de a întemeia o lume prin rememorare:” Se făcea că din poeziile mele/ s-au rupt peste noapte toate titlurile/ așa cum se rupe/ câte un colț de
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]