1,541 matches
-
și nici chair de circumstanțele atenuante furnizate de egoismul fiecăruia dintre noi. Cum se explică, totuși, existența, devastatoare, a crizei de comunicare între indivizi, grupuri de oameni exact în mileniul în care tehnologiile transmiterii informației fac salturi cu o viteză halucinantă? Unde este fractura? Ce se pierde în acest mecanism și unde? Ce stă la baza acestui paradox? Realitatea nu poate fi virtuală. Adevărurile antichității grecești ne obligă să amendăm sintagma "să trăiți bine!" cu precizările: să trăiești cumpătat și, finalmente
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
va fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de întâmplări trăite, nu puține devin experiențe cântărite și înțelese retrospectiv. Retras în pustiul sufletului său", personajul construit și urmărit îndeaproape de autor (el însuși) descoperă peisaje halucinante, devastate și amestecate, reale și spectrale în aceeași măsură. Trecutul în straturi-straturi de cenușă, contemplat cu ochiul avid al turistului la Pompei sau la Piramide, e "remodelat" local, cu cioburile de oale, bălegarul și lutul strămoșului. Din "mâlul" memoriei, care
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
mai variată ca tematică, pare legată de pământ și concret, cea a lui Turner (1775 - 1851) este mai aproape de cer, lumină, abstract. Compozițiile sale cele mai reprezentative nu înfățișează un univers organizat, explorabil pas cu pas, ci un vârtej haotic, halucinant de zăpadă, fum sau foc. Adânc preocupat de istorie, călătorind intensiv în colțuri îndepărtate ale Italiei sau Elveției, pictând cu aceeași grandoare epică semne ale revoluției industriale - vapoare cu aburi, furnale fumegând - ca și vechi ruine ale castelelor medievale englezești
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
de plecare, cu totul original în rest. La 18 ani proaspăt împliniți, personajul feminin se trezește "având pe mână o sală de operații adevărată", de ortopedie-traumatologie. Ce se poate întâmpla în acest spațiu "aseptic" pare să țină de un livresc halucinant, de un fantastic parabolic al mizeriei și suferinței umane, cu efecte literare induse, bine preparate. Dar realitatea românească, vai!, bate ficțiunea universală. Nu mă îndoiesc că paginile Simonei Sora sunt - spre deosebire de cele semnate de Alina Radu - non-ficționale. Iar dacă în
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
-l recupera apare ca una ficționalizată, în diferite forme: a jurnalului găsit ori reinventat (Adriana Bittel și Alina Radu), a reportajului literaturizat și autoreferențial (Adriana Babeți), a confesiunii dure, cu scanarea propriei intimități (Doina Ruști) sau a plonjonului într-o halucinantă irealitate imediată, de spital românesc (Simona Sora). Câte autoare angrenate în proiect, aproape tot atâtea voci convingătoare. Și câte experiențe feminine, tot atâtea formule de a le focaliza. Ar fi deci o eroare impardonabilă să le luăm la pachet.
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
Mondial sunt neprețuite. Un model în acest sens este dezbaterea pe marginea cărții istoricului Jean Ancel despre drama evreilor din România (și nu numai), deportați în Transnistria. Consultând mai multe surse sovietice și americane, istoricul israelian ajunge la o concluzie halucinantă. În timpul administrației românești, doar în orașul Nikolaev de pe malul Bugului (numit de autor Regatul Morții) ar fi fost uciși 140 000 de evrei. Uluitor este un document german, citat de autor, potrivit căruia autorităților române li s-ar fi cerut
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
Din amănunte și frânturi, din punerea cap la cap a unor segmente de viață și a unor sintagme încetățenite prin mass-media și lumea pestriță a reclamelor, Ioan Holban alcătuiește un tot organic, aproape o panoramă (ce-i drept, peisajul este halucinant) a societății actuale. Înzestrată cu palpitul vieții, colecția de observații a eseistului nu este o sumă de amănunte, ci revelația unor deviații față de axul ideal, acela al simplei normalități (a civilizației, culturii, credinței). Este aproape un studiu sociologic, întreprins de
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
aștern pe orizontală, ca niște semne geologice sau ca repere ale unui timp nedeterminat, și atunci cînd ele sunt ascensionale, sub forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
restituit faptelor care l-au circumscris. Astfel că mincinosul Nicolae, deși rămâne în viață, nu se salvează; Tică, murind de mâna lui, da. Un mare roman, în ordine etică și estetică, Demonii dostoievskieni în versiune autohtonă - scriși într-o sincronie halucinantă cu intrarea lui D.R. Popescu în Comitetul Central al Partidului Comunist Român...
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Aici, am senzația, întotdeauna, că intru în vis, într-o poveste. Holul monumental, foaierele, scara impozantă, proporțiile și echilibrul lor, cupola- vitraliu, superb, care mă face, mereu, să-mi ridic capul, să privesc Înaltul. Și, deloc în ultimul rînd, tabloul, halucinant, al lui Ștefan Câlția, din biroul directoarei Veronica Dobrin. Un om de teatru cu totul special, pe care l-am descoperit în ani, cu discreție, de care m-am atașat. Cu discreție. Pentru că iubește, necondiționat, acest loc, pentru că simte, adînc
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
mereu cînd se deșteaptă din somn, fără să știe nici el de ce. În acea dimineață, în locul nasului, Covaliov văzu în oglindă o suprafață netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Se îmbrăcă degrabă și fugi glonț la șeful Poliției. O poveste întreagă, halucinantă a tulburat timp de treisprezece zile viața lui Covaliov, a bărbierului Ivan Iacovlevici, bănuit că ar fi putut să-i reteze nasul maiorului printr-un gest absolut necugetat, a Alexandrei Grigorievna, învinuită că ar fi făcut niscavai vrăjitorii ca să-l
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
incompetență, ci și de la aură. Câtă vreme flacăra violet pâlpâie doar acasă, pe noptiera politicienilor inițiați, ea nu poate face rău nimănui. Când flacăra scapă de sub control, ne afumă la scară planetară. Discuția politică din România despre flacăra violet e halucinantă, hilară, ridicolă, dar ea ne spune câteva lucruri esențiale despre calitatea multor politicieni cu ambiții mari, despre precaritatea educației lor și orizontul lor limitat. Dacă tot au început să mărturisească, s-o facă toți. Să știm exact câți sunt, câți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o adresă de internet: www.sorcieresdefrance.org. Rulota are și o firmă luminoasă pe care scrie: Esmé, clarvăzătoare practicantă. Exact când băieții se apropie, tot mai curioși, de rulotă, globul își pierde ritmul și începe să urce și să coboare halucinant, afișând, alandala, cei mai diverși ani. Lionel se uită la ceas, vede că razia și scurtătura i-au economisit destule minute până la plecarea trenului și le propune: — Intrăm? — Bani aruncați pe fereastră, zice Kiril, care făcuse la școală și cursuri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
coerent. În orice caz, mai zicea Monique Segré, societatea noastră are nevoie de mituri și rituri pentru a încărca cu sens viața care nu are cum să fie trăită strict rațional. Există o anume nevoie de irațional. Realismul extrem devine halucinant și, cum spuneam, scârbos. Există suficiente practici magice sau care evocă magia în societatea de azi. Practici asimilabile magiei. Sigur aici avem de-a face cu un sens extins al termenilor de mit, rit și chiar de religie totuși, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ei o luaseră la galop ca niște cai sălbatici în stepe. L-a înlănțuit, l-a dus în talazurile ei venite din adâncurile unei chemări deja exprimate, voind să-și vindece rana. Se dărui total. Erau în această dezlănțuire accese halucinante, vecine cu nebunia. În acele momente, Simona avea ceva din atributele unei fiare atroce. Dacă n-ar fi reușit să-și satisfacă pornirile, ar fi fost poate chiar în stare să ucidă. În întunericul din rezervă, ea nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o tulbura cumplit. Dar nu-și putea ține jurământul. Chiar a doua zi îl încălca, fiindcă ceva nedeslușit o chema mereu spre malul apei, exact în aceleași loc. După ce privea un timp salcia prăvălită pe mal, avea aceeași și aceeași halucinantă imagine care se repeta obsesiv. În mintea ei, nelămuririle săpau aceeași întrebare: De ce mi-a luat copilul și unde-l duce?" Un timp nu mai veni la malul râului spunându-și în sinea ei: Nu vreau s-o mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înglobează, nu cum s-ar crede descrierea unei singure mărturisiri, ci avem, de fapt, mai multe mărturisiri, a autoarei, a soției credincioase, a soțului la ceas sublim de convertire, dar, și mărturisirea unei bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta o ascultă ca în transă, contrariată, îngrozită, aproape peste voința ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
24 de ani de guvernare post-revoluționară, s-au rotit aceiași indivizi, cu mici excepții, făcându și din funcția de aleși ai neamului o meserie de profitori de carieră, pe care și-o revendică atât de convingător, că te apucă „râsu-plânsu”. Halucinant, nu? Mai ales că se cred în galeria marilor patrioți, salvatorii și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile. Avem o țară frumoasă și bogată, care a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trăsura se transformă în bostan și rochia în zdrențe. Există un timp plenar, al tuturor posibilităților și chiar și atunci în mijlocul armoniei generale acest preaplin creează o undă de neverosimil, de aer oriental de o mie și una de nopți, halucinant și fragil. Între două pahare, cei patru pun la cale lovituri, ucid cu sînge rece, sunt niște gangsteri adevărați cu aere de dandy. Există un conflict intestin între cei doi vechi prieteni, Max și Noodles, nu unul în care banii
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
atunci când intervine În câte un conflict, Încercând să-l stingă. Mizeria este pretutindeni, apăsătoare și atotstăpânitoare. Antoniu, aduce puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te Îndepărtezi de ea. Antoniu, recunoaște că nu ai fost adus pe lume pentru jumătăți de măsură. Ai hotărât Într-o clipă să te Îngropi În promiscuitatea cerșitului. Ai oprit ceasul din rotirea lui halucinantă și te-ai Îmbărbătat cu propoziții de genul: ,, Nimeni și nimic nu mă va Întoarce din drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte Între mizerie și lux. În rest, o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
însă conștient de o uimire ce atingea limita suferinței. Îmi dorisem cu atâta ardoare și sperasem atât de prostește să o găsesc pe Honor singură. Simplul fapt de a nu fi fost singură era o durere separată, diferită de semnificația halucinantă a persoanei în a cărei companie o găsisem. Asta îmi provoca un fior de uimire atât de violent încât aproape că nu-l puteam deosebi de unul de groază; iar când am înțeles ce le făcusem eu lor am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îmbrăcîndu-și hainele. Osteneala nopții precedente, nedormită, vodca băută cu Maria "Dumnezeule!, m-am jurat că nu mai vreau complicații" -, cafeaua, cele două pastile amare iar acum, toată povestea asta, cu Cristina, se învîrt în capul lui, ca într-un dans halucinant, în care se simte antrenat cu totul, dîndu-i senzația că, odată ritmul spart, va rămîne gol nu tu gînduri, nu tu senzații, nu tu dorințe... Ar fi trebuit s-o rețin aici, lîngă mine, s-o iubesc din nou, deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]