442 matches
-
se stabilește în Hazaria și se căsătorește cu fiica hanului, Tzitzak, în turca hazară probabil "Çiçek" („Florica”), botezată apoi cu numele Teodora. Respingerea noului val de atacuri arabe, întreprinse între „722”-„723”, ocazie cu care a fost distrus Balangar, capitala hanatului hazar, a dus la strângerea raporturilor bizantino-hazare. Aceste relații au fost consolidate și mai mult în anii următori prin căsătoria, în anul 732, a viitorului împărat bizantin Constantin al V-lea (741-775) cu fiica hanului hazar, devenită împărăteasa Bizanțului, cunoscută
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și triburile ungurilor. Relațiile dintre cele două popoare nu au fost totdeauna optime, hanul hazar văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este controversată, aprecierile oscilând între câțiva ani și câteva secole. Influența hazară asupra ungurilor trebuie să fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor. În urma unei revolte eșuate împotriva
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
i au fost un popor migrator provenit din Asia Centrală a cărui limbă era probabil din grupul de limbi turcice. Inițial, și-au stabilit un hanat pe râul Volga și în Europa Centrală (Câmpia Panonică) în Evul Mediu Timpuriu (secolul al VI-lea), fiind timp de două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc și Imperiul Bizantin. Izvoarele istorice fiind precare, este dificil de
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
de alianța antiotomană, parafat și la Buda, în august 1475. Sultanul se pregătea și el de război. Primul pas a fost organizarea unei expediții în Crimeea, ocupând orașul Caffa și sistemul de colonii genoveze din nordul Marii Negre și a supus Hanatul Tătar din Crimeea, devenit vasal al Porții. Moldova era prinsă între cleștele coaliției turco-mongole. Sultanul Mahomed al II-lea a decis să fie personal la comandă armatei invadatoare de 100 000 de ostași. Pe unde înaintau, soldații se confruntau cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
au mutat în Siberia vestică. Trupele au traversat râurile Tavsa, Tură, Irtysh, urcând pe râul Ob. În 1499, moscoviții și novgorodienii au ajuns în Siberia vestică și au subjugate triburile locale. Odată cu colapsul Hoardei de Aur către finalul secolului XIV, Hanatul Sibir a fost fondat în centru, la Tyumen. O dinastie non-Borjigin Taybughida a început să domneasca sub descendenții lui Shiban, fiul lui Jochi. La începutul secolului XVI, refugiații tătari din Turkestan au subjugate triburile associate de la est de Munții Urali
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
agricultură, mineritul și pescuitul în Munții Urali și au stabilit comerțul cu triburile sibieriene. În 1570, antreprenorul Semyon Stroganov și ceilalți fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja așezările urale împotriva atacurilor conduse de tătari ai Hanatului Siberian, ce-l aveau drept conducător pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak, angajat în 1577, să cucerească hanatul Sibir, promițând ajutor în provizii de hrană și arme. În 1581, Yermak a început voiajul sau în adâncurile
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja așezările urale împotriva atacurilor conduse de tătari ai Hanatului Siberian, ce-l aveau drept conducător pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak, angajat în 1577, să cucerească hanatul Sibir, promițând ajutor în provizii de hrană și arme. În 1581, Yermak a început voiajul sau în adâncurile Siberiei cu o armată de 1636 oameni, pe traseul Tăgi și râurile Tură. În anul următor, se aflau pe Tobol, si cu
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”. Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare: impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici - Țara Românească și Hanatul Crimeei - și o politică de alianțe care să nu permită nici uneia din marile țări vecine - Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei să obțină o poziție hegemonică față de Moldova. A încercat, fără succes realizarea unui sistem de alianțe internaționale împotriva
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și Malcoci, pașa de Silistra, din în 1485-1486. La începutul anilor 1480, contextul regional începea să se schimbe. Polonia înclina tot mai mult să coopereze cu turcii, Ungaria acorda prioritate Europei Centrale, Țara Românească fusese readusă sub controlul Porții iar Hanatul Crimeii redevenise vasal acesteia. După cucerirea de către turci a Chiliei și Cetății Albe și în noul context extern european, Ștefan decide în 1487 să încheie pace cu Imperiul Otoman, acceptând reluarea plății tributului în schimbul garantării de către aceștia a statalității și
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
păcii cu Imperiul Otoman și securizarea frontierei sudice, în ultima parte a domniei, Ștefan își va focaliza politica externă pentru rezolvarea chestiunilor în dispută de la frontiera nordică. În acest sens a dezvoltat un sistem de alianțe cu Cnezatul Moscovei (1491), Hanatul Crimeei și Marele Ducat al Lituaniei (1499), în scopul îngrădirii influenței polone. După victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului din 1497 și expediția militară în Galiția din 1498, a încheiat pace cu Regatul Poloniei. Ultima sa mare acțiune diplomatică au
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
statul Safevizilor. Rutele comerciale dintre Europa și Asia au făcut ca Azerbaidjanul, care se afla la întretăierea lor, să intre în sfera de interese ale altor state. Cu toate acestea, în sec. XVIII pe teritoriul Azerbaidjanului au apărut state independente - hanate. Însă diferendele dintre Rusia, Turcia și Iranul, care s-au accentuat în secolele XVIII-XIX, au transformat Azerbaidjanul într-o arenă a războaielor. În baza tratatului de la Turkmanciai (1928) Rusia și Iranul au împărțit între ele Azerbaidjanul istoric: partea de nord
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
de externe Roza Otunbaieva. În urma alegerilor prezidențiale desfășurate la 30 octombrie 2011, noul președinte al Kârgâzstanului este Almazbek Atambaiev, liderul Partidului Social Democrat Kirgiz, acesta depunând jurământul pe 1 decembrie 2011. Statul kirghiz a atins întinderea teritorială maximă după înfrângerea Hanatului Uigurilor în 840 e.n. După aceea, kirghizii au avansat până la munții Tian Shan și au dominat acel teritoriu timp de aproximativ 200 de ani. În secolul al XII-lea, însă, dominația kirghiză s-a limitat la munții Altay și Sayan
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
kirghize care locuiesc astăzi Asia Centrală și de Sud-Vest au origini amestecate, provenite adesea din fragmente ale numeroaselor triburi diferite, deși vorbesc limbi similare. La începutul secolului al XIX-lea, partea sudică a ceea ce este astăzi Kirghiztan a fost cucerită de Hanatul Kokand. Teritoriul, denumit în rusă "Kirgizia", a fost inclus oficial în Imperiul Rus în 1876. Cucerirea rusească a fost întâmpinată cu revolte împotriva autorității țariste, și mulți kirghizi au ales să se refugieze în Munții Pamir și în Afganistan. Reprimarea
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini. In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu
Mărțișor () [Corola-website/Science/298167_a_299496]
-
Treia Romă. Deși sub suzeranitatea mongolilor, Cnezatul Moscovei a început să-și afirme influența în zonă, iar, la sfârșitul secolului al XIV-lea, a devenit suficient de puternic pentru a se scutura de jugul invadatorilor. Statul rus era controlat de Hanatul Crimeii, statul succesor al Hoardei de Aur. Rușii capturați în raidurile nomazilor erau vânduți în piețele de sclavi din Crimeea. În 1571, hanul Devlet-Girei, în fruntea unei hoarde de 120.000 de călăreți, a devastat Moscova. În fiecare an, mii
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
mici și 10 iazuri cu o suprafață de 21 ha. Prima atestare documentară a localității Căușeni datează din anul 1470. În sec. XVI această localitate este menționată ca târg, adică oraș comercial. În această perioadă orașul devine și reședință a Hanatului Crimeei. Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului. În anii 1806-1812 localitatea devine capitala Bugeacului. Treptat, s-a dezvoltat agricultura, meșteșugăritul, comerțul ș.a.
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
fost încununate cu succes. În timpul raidului din 1605 împotriva orașului Buhara, cazacii au reușit să cucerească capitala, au ucis numeroși localnici și s-au ales cu o pradă foarte bogată. Pe drumul de întoarcere au fost urmăriți însă de trupele hanatului și toți cazacii au pierit de foame și de sete în deșerturile Asiei Centrale.. Cazacii de pe Ural au acționat pentru prima oară împreună cu armata regulată în timpul campaniei conduse de prințul Becovici-Cerkassi împotriva Hanatului Hiva (1714 - 1717). În rândurile celor patru
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
întoarcere au fost urmăriți însă de trupele hanatului și toți cazacii au pierit de foame și de sete în deșerturile Asiei Centrale.. Cazacii de pe Ural au acționat pentru prima oară împreună cu armata regulată în timpul campaniei conduse de prințul Becovici-Cerkassi împotriva Hanatului Hiva (1714 - 1717). În rândurile celor patru mii de soldați ruși se aflau și aproximativ 1.500 de cazaci de pe Ural. Trupele a pornit din Gurîev, și-au continuat marșul de-a lungul malului răsăritean al Mării Caspice și al
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
prntre aceștia aflându-se și prințul Becovici-Cerkassi). Doar patruzeci de cazaci s-au mai reîntors la casele lor. După eșecul acestei expediții, guvernatorul general al Astrahanului, Vasili Nikitici Tatișcev, a luat inițiativa plasării unor garnizoane de-a lungul frontierei cu Hanatul Hiva. Cazacii au reușit să convingă guvernul țarist să le permită să păstreze regiunea Iaik sub controlul lor, angajându-se în schimb să construiască din fonduri proprii fortificații de-a lungul frontierei, pe care tot ei să le încadreze cu
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
toată regiunea. Din acest moment, a început serviciul regulat al cazacilor de pe Iaik în slujba guvernului central rus, iar raidurile independente au încetat. În din anul următor, guvernatorul general al Orenburgului, V. A, Perovski, a organizat o nouă expediție împotriva Hanatului Hiva. Campania prost pregătită și, deși nu a fost atât de dezastruoasă ca cea de cu un an mai devreme, a intrat totuși în istorie drept „nefericitul marș de iarnă”. Trupa a pierdut cea mai mare parte a cămilelor și
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
au dus la epuizare și boală. La jumătatea distanței spre Hiva, rușii pierduseră jumătate dintre cei cinci mii de soldați, iar Perovski s-a hotărât să se întoarcă fără să-și atingă ținta. La mijlocul anului 1840 a început conflictul cu Hanatul Kokand, odată cu preluarea de către Imperiul Rus al controlului asupra teritoriilor clanurilor cazahe, ceea ce a făcut ca forțele Moscovei să ajungă pe malurile râului Sîrdaria. Sub pretextul protejării noilor supuși cazahi și pentru a preveni luarea lor în sclavie în timpul raidurilor
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
în timpul raidurilor militare inamice, rușii au început să construiască fortificații și să plaseze garnizoane de la vărsarea râului Sîrdaria spre est și de-a lungul râului Ili spre sud-vest. Cazacii au atacat sub comanda guvernatorului general din Orenburg, Vladimir Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii regiuni a Turkmenistanului, cazacii au continuat luptele pentru cucerirea Șimkentului și Tașkentului sub comanda lui M. G. Cerniaev, iar mai apoi, sub comanda von Kaufman, au participat la cucerirea orașului Buhara
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Nikolai Verevkin, cu același zel cu care și-a condus cazacii în luptă în 1873, i-a biciuit pe cazacii de rit vechi în 1874, când aceștia s-au opus serviciului militar obligatoriu. Cazacii au participat la ultimele acțiuni împotriva Hanatului Hiva în perioada 1879 - 1881. În secolul al XX-lea, cazacii de pe Ural au participat la războiul ruso-japonez. Regimentele al 4-lea și al 5-lea au făcut parte din vestita Divizie Ural-Transbaikal de sub comanda gerneralului Pavel Mișcenko. În această
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
fiu, Ferdinand al II-lea moștenește Tirolul și Austria Superioară, iar cel de-al treilea fiu, Carol al II-lea dobândește Styria și Carinthia. Între Habsburgi, aliați cu Sfântul Imperiu Roman, pe de o parte și Imperiul Otoman, aliat cu Hanatul Crimeii, pe de altă parte, are loc un conflict îndelungat, "Războiul de 13 ani" (1593 - 1608). În 1576, Maximilian al II-lea este sucedat de Rudolf al II-lea a cărui domnie este marcată de incompetență și conflicte religioase. În
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
-lea și cea mai mare parte a celui de-al XVIII-lea, cazacii zaporojeni au reprezentat o forță militară și politică puternică, care s-a au intrat în conflicte sau alianțe cu Uniunea statală polono-lituaniană, Imperiul Otoman și vasalul acestuia Hanatul Crimeii precum și cu Țaratul Rusiei, până când Imperiul Rus a desființat prin forță formația lor teritorială la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nu este foarte clar când au început să se formeze primele formațiuni căzăcești în regiunea cursului inferior al Niprului
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]