5,887 matches
-
oamenii metropolei sunt totodată mai activi, că știu să urmărească mai energic o afacere, iar schimbările sunt aici mai vizibile. Putem spera într-o epocă în care legătura dintre mobilitate și haos să fie descărcată de toată patologia prezentului, iar haosul să dispară în consecință. Este ceea ce se va întâmpla cu siguranță dacă bucureșteanul va dori să devină chiar mai eficient decât este la ora actuală, dacă își va cântări așadar realizările după un perfecționism care rupe orice alianțe, afară de cea
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
blamați de alții. Directorii la fel. Unii actori, care nu cunosc punctual și exact miezul fiecărei probleme, trăiesc cu ideea că oricînd doresc își pot demite directorii. Aceștia, la rîndul lor, au senzația că sînt veșnici în funcție și intangibili. Haosul este produs, în profunzime, și de lipsa reformei în teatru de mentalitățile greoaie și ineficiente care tronează încă, nefiind spulberate de forța unor legi, de o schimbare a fondului. Joacă nu joacă, toți actorii unui teatru se întîlnesc o dată pe
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
în acest scaun? Cine l-a pus și l-a uitat acolo? Cine va da socoteală cu adevărat pentru toate astea? Tergiversarea lui Ștefan Damian se poate traduce, după mai bine de o lună, ca un tip de instigare la haos, ca o provocare împotriva artei.
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va exclama Napoleon Bonaparte exilat pe insula Sfânta Elena. Acum gîndirea eminesciană s-a limpezit: Nordul, Miazănoaptea, este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum nu o poate atinge, el vrea să distrugă orice încercare de realizare a unei stări cosmice, fie că
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
unei stări cosmice, fie că ea se numește imperiul roman, fie cel al lui Napoleon, fie că va avea alt nume. Furtuna pe care imperiul de gheață o dezlănțuie vrea "să spargă cerul", adică să readucă totul la starea de haos. Istoria se repetă în viziunea eminesciană, repetare sugestiv exprimată prin adverbul "atunci" care introduce atît strofele dedicate cavalcadei antiromane, cît și celei pornite de același Nord împotriva "păcii eterne". Și pentru a înlătura orice dubiu, de mai poate exista vreunul
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
este descris în termeni similari celor din Memento mori, iar în proiectata dramă Decebal regele dac rostește în cîteva rînduri, ca un leitmotiv, formula "Nordul mă amenință". Astfel Nordul se dovedește a fi etern principiu al distrugerii, voind să extindă haosul asupra tuturor locurilor în care apar idei generatoare de cosmos. Dacă în poezie realul este învăluit în imaginar, proza politică a lui Eminescu abundă în precizări de ordin istoric, trădînd de multe ori o erudiție ieșită din comun, și în
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
s-ar umple". Și, poetul își încheie aceste considerații citînd în traducere proprie versurile lui Horațius din Oda către Bulatius: "cerul de-asupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o". Oare nu este în articolul citat aceeași idee a vidului de gheață simbolizînd haosul care vrea să se extindă asupra oricărei tentative de naștere a unui cosmos, idee pe care am întîlnit-o în Memento mori? În loc de "pustiu de ghiață" întîlnim "deșert sufletesc"; în loc de "visul unei nopți de vară", de aspirație vană către frumusețile lumii
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap și promițând, cu vehemența Linei Ciobanu și a Suzanei Gâdea, că nu vor mai exista abateri de la linia... premierului și că vor pune ordine în haosul pe care tot dânsele l-au creat! E de înțeles de ce, în vârful piramidei, nu se dorește cu nici un chip integrarea europeană a României: pentru că toate aceste nulități politice și profesionale vor rămâne șefi doar peste pensionari! Adică peste amărâții
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
îl interesează cel mai tare pe Gelu Colceag. Pandantul interpretării regizorale este, pe scenă, Doru Anca în Stomil care și-a asumat plenar propunerea parcurgerii acestui demers, degajînd acel tip de energie specială de care textul are nevoie. Drumul de la haos la ordine este tratat mai mult visceral decît intelectual și metafizic de către Gelu Colceag, iar tot acest parcurs este pus sub semnul experimentului, varianta aleasă astfel, în spectacol, de Artur pentru schimbarea pe care dorește să o opereze și să
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
contribuie și ideea de spațiu a scenografului Mihai Mădescu, care încarcă prea mult decorul și îl împinge spre kitsch. Capela, culoarea tapetului, îngerul din ghips devin elemente apăsătoare, dar nu în sensul funcțional al mizanscenei, umbrind cumva soluția excepțională cu haosul la vedere: căruț, gramofon, un cal, haine, ziare, cărți umplu, de-a valma, scena, dezordinea acestei familii exprimîndu-se și vizual, la propriu, pentru ca mai tîrziu, la pauză, haosul să fie "aspirat", lăsînd la iveală un podium gol și curat, pe
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
dar nu în sensul funcțional al mizanscenei, umbrind cumva soluția excepțională cu haosul la vedere: căruț, gramofon, un cal, haine, ziare, cărți umplu, de-a valma, scena, dezordinea acestei familii exprimîndu-se și vizual, la propriu, pentru ca mai tîrziu, la pauză, haosul să fie "aspirat", lăsînd la iveală un podium gol și curat, pe care se va juca . O imagine extraordinară, cu un impact acut, a cărui forță este atenuată de elementele de kitsch, prea vizibile și neepurate complet, odată cu dezordinea. Pe
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
până în clipa de față SRI-ul e condus de un neobosit provocator precum Radu Timofte, gata să arunce propria-i țară într-un război civil, în numele interesului de partid, după ce, în urmă cu vreun an și ceva, încercase să provoace haosul în chiar instituția pe care a ajuns s-o conducă. Mai vede că în comisiile de specialitate - de apărare și servicii secrete - naționaliști vehemenți, unul și unul, primitivi gata să scoată cuțitul când aud de Occident și de orice altă
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
monologuri în suită care iau locul dialogului, polifoniei. Armonia pe scenă se regăsește cu greu. Nu întotdeauna împlinirea unei montări este singura bucurie estetică. Se poate recunoaște, de multe ori, în alcătuirea unei producții plăcerea repetițiilor, a timpului în care 'haosul" este organizat de un gînd, de disponibilitățile actoricești, de starea redescoperirii unor coarde neatinse, nestîrnite, de amplasarea într-un decor și comunicarea cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui personaj. Dar și asta se vede din ce în ce mai
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
ridicată recurență în romane) o femeie frumoasă, eventual superbă, de preferință răpind-o din brațele altui bărbat, acesta: frumos, inteligent sau cel puțin perfect manierat, cu gust la haine și cu o aplecare spre ordine. în mod obligatoriu, cuceritorul teoretizează haosul creator și nevoia de eroism, declarîndu-se un dușman al bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e.
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
a adîncit de asemenea. Iar efectele se văd, fără menajamente, pe scenă. Cum va arăta spectacolul de teatru în următorii trei ani mi-e greu și teamă să încerc formularea unor supoziții. Absența autorității mi se pare un factor agravant. Haosul, teribilismul, lipsa unui sens, a căutărilor, a neliniștilor teatrale se văd cu ochiul liber. Lucrurile bune, ideile generoase și profesioniste cîștigate, evident, în ultimele două ediții (directori de festival și selecționeri unici, Cristina Dumitrescu și, după trista ei dispariție, Alice
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
ce valoare afectivă are această țară pentru tine, spațiu al trecutului și prezentului în poezia ta? Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute că așa va ajunge să fie mintea mea. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
mai văzut cazuri. Cu zece ani în urmă judecătorii înființau școli. Acum e nevoie, firesc, de avizul ministerului, de o decizie a CNEAA și, finalmente, de votul Parlamentului. Birocratic, dar inevitabil. De cîțiva ani CNEAA încearcă să pună ordine în haosul particularilor de toate gradele și nu reușește nici cît primăria în haosul buticurilor de toate tipurile. Lanțul de interese e larg și gros. Ditamai somitățile politice iau bani buni de la particulare care nu există legal. Studenții sînt dezinformați. Cred că
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
e nevoie, firesc, de avizul ministerului, de o decizie a CNEAA și, finalmente, de votul Parlamentului. Birocratic, dar inevitabil. De cîțiva ani CNEAA încearcă să pună ordine în haosul particularilor de toate gradele și nu reușește nici cît primăria în haosul buticurilor de toate tipurile. Lanțul de interese e larg și gros. Ditamai somitățile politice iau bani buni de la particulare care nu există legal. Studenții sînt dezinformați. Cred că se aleg cu o diplomă și apoi suflă din buze. Oricum, la
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
poezie și mister. El, cinic cu virtuți de avangardist, ambiționa explorarea unei formule cît mai șocante, cît mai aseptice. Obsedat să capteze aleatoriul existenței (permițîndu-și luxul de a filma cu o sută de camere simultan!), dar tentat deopotrivă să controleze haosul ce ne-nconjoară. Aveau să se întîlnească pe teritoriul muzicii - domeniu desemnat ca paleativ universal, la care se apelează tot mai frecvent. Culmea este că - deși mărturisește a nu fi văzut prea multe filme, Björk are gusturi rafinate (Malle, Tarkovski
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
trivial și îmbuibat, ocupă prim-planul, atenției publice, asociind eclipsa bunului-simț cu îmbogățirea galopantă, desconsiderarea valorilor culturii cu ilicitul. Unde poate duce această gravă perturbare a criteriilor existenței obștești, această dezordine axiologică, decît la șubrezirea ființei umane, la degenerare și haos? Oare pentru că dorim a figura în "lumea întîi", europeană, e obligatoriu să facem un stagiu cît mai îndelungat și mai convingător în "lumea a treia", asumîndu-ne toate neajunsurile, viciile și turpitudinile ei? O singură lovitură de picior a unui fotbalist
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
pe care o consideră perfectă și completă îl scoate, brusc, porumbelul oprit în fața ușii camerei sale într-o dimineață de august. Pasărea intrată întîmplător pe fereastra uitată deschisă a holului are, pentru etern ordonatul Jonathan Noel, forța unei efigii a haosului. Ochii îngroziți ai bărbatului înregistrează detalii mărite pînă la monstruos și halucinant. Terorizat de moarte, Jonathan trîntește ușa, își face valiza și pleacă de acasă. Cu percepția lumii exterioare brusc sensibilizată de ciudata întîlnire cu pasărea, Jonathan începe să-i
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
a materiei ce se însuflețește". Ea este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
care a trăit, a repeta plînsul și rîsul său "în hâ, în ha"". Aparent, doar aparent nu are "forță, abilitate, capacitate de invenție". De fapt, stoarce din această imagistică iluzoriu împrumutată seve imprevizibile, adînc tulburătoare, de factură mai curînd expresionistă (haosul, coșmarul, stihiile răzvrătite, discordanțele), purtînd marca de fabricație proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar, derivînd din starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei scriituri jucăușe transpare fondul grav al viziunii: imaginea pe care Patrick Deville o aproximează despre lumea de azi este a unui haos în care se caută un fel de ordine și de coerență imposibile sau greu de atins, sub asediul permanent al vitrinelor civilizației actuale, imagine a unor vieți în fond fragile și solitare, pândite de conștiința inautenticității și de sentimentul înstrăinării
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]