738 matches
-
de concretețe. A impus, practic - după cum spuneam -, modelele sale, și anume pe cele dorite de noua industrializare, ce nu se mai mulțumește cu un „om care consumă”, ci pretinde că sunt de neconceput alte ideologii în afară de cea a consumului. Un hedonism neolaic, indiferent orbește față de orice valoare umanistă și care s-a înstrăinat orbește de științele umane. Ideologia anterioară, dorită și impusă de putere, era, după cum se știe, religia: iar catolicismul era, într-adevăr, la nivel formal, unicul fenomen cultural care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anterioară, dorită și impusă de putere, era, după cum se știe, religia: iar catolicismul era, într-adevăr, la nivel formal, unicul fenomen cultural care îi „omologa” pe italieni. Acum, acesta a devenit concurent al acelui nou fenomen cultural „omologator”, care este hedonismul de masă: iar de câțiva ani, în calitate de concurent, noua putere a început să lichideze catolicismul. Căci nu este nimic religios în modelul Tânărului Bărbat și al Tinerei Femei propuse și impuse de către televiziune. Ei sunt două Persoane ce prețuiesc viața
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dreptul tehnic: o „Ordine” care nu se mai află în serviciul lui „Dumnezeu”, al „Patriei” și al „Familiei”, lucruri în care nimeni nu mai crede astăzi, mai ales pentru că sunt indisolubil legate de ideea de „sărăcie” (nu spun de „nedreptate”). „Hedonismul” puterii în societatea consumistă i-a dezobișnuit pe italieni dintr-odată, în mai puțin de un deceniu, să se mai resemneze, să se sacrifice etc.: categoric, italienii nu mai sunt dispuși să renunțe la puțina comoditate și bunăstare (deși mizerabilă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
elibereze, face să fie cât se poate de logică și de semnificativă prezența unor oameni de putere cum ar fi Fanfani, de exemplu. În el, vechiul (legalitarismul, clericalismul și sforăriile) poate conviețui în mod pașnic cu noul (producție a inutilului, hedonism, dezvoltare cinică și nediscriminată); și aceasta pentru că o astfel de conviețuire este un dat obiectiv al națiunii italiene. Continuitatea dintre cei douăzeci de ani de regim fascist și cei treizeci de ani de regim creștin-democrat își află temelia în haosul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Pentru că civilizația consumului are nevoie de familie. Un individ singular ar putea să nu fie consumatorul dorit de producător. Poate fi un consumator inconsecvent, imprevizibil, liber în alegeri, surd, capabil chiar de refuz: altfel spus, capabil de a renunța la hedonismul care a devenit noua religie. Noțiunea de individ este, prin însăși natura sa, contradictorie și ireconciliabilă cu exigențele consumului. Trebuie să distrugem individul. El trebuie înlocuit (după cum se știe) cu omul-masă. Iar familia este singurul exemplum concret posibil de „masă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
toleranței și unei ideologii hedoniste perfect autosuficiente, dar și trăsături feroce și substanțial represive: într-adevăr, toleranța este falsă, pentru că, în realitate, nimeni nu a trebuit să fie vreodată atât de normal și de conformist cum este consumatorul; cât despre hedonism, acesta ascunde în mod evident o determinare de a prestabili totul cu o cruzime nemaiîntâlnită până acum în istorie. Așadar, această nouă Putere încă nereprezentată de cineva și care se datorează unei „transformări” a clasei dominante este, de fapt - dacă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei „transformări” a clasei dominante este, de fapt - dacă dorim să păstrăm vechea terminologie -, o formă „totală” de fascism. Dar această Putere a și „omologat” cultural Italia: este vorba despre o omologare represivă, chiar dacă ea a fost obținută prin impunerea hedonismului și a acelei joie de vivre. Iar strategia tensiunii este o dovadă, chiar dacă în esență anacronică, a acestui lucru. În articolul citat, Maurizio Ferrara (ca de altfel și Ferrarotti, în Paese sera din 14.06.1974) mă acuză de estetism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
noua realitate culturală italiană este radicală: ea consideră fenomenul ca pe unul global, nu și excepțiile, rezistențele sau cazurile de supraviețuire. Când vorbesc despre omologarea tuturor tinerilor, conform căreia, judecând după corp, după comportament și după ideologia inconștientă și reală (hedonismul consumist), un tânăr fascist nu poate fi deosebit de toți ceilalți tineri, enunț un fenomen general. Știu foarte bine că există tineri care se deosebesc. Dar sunt cei care aparțin elitei noastre, condamnați să fie și mai nefericiți decât noi; și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Maurizio Ferrara, fără rezerve mentale și fără răutăți polemice, este de ce comuniștii „consideră greșită” - așa cum anunță laconic Ferrara, de parcă ar fi o părere a papei - cererea celor opt referendumuri. Oare tot ceea ce am spus despre ideologia „inconștientă și reală” a hedonismului consumist cu efectele sale de nivelare a maselor la nivel de comportament și limbaj fizic - rezultând de aici că alegerile politice dictate de conștiință nu mai corespund cu alegerile existențiale -, tot ceea ce am spus despre aculturarea violentă, represivă, înspăimântătoare operată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Bisericii, nu dă nici o soluție sau o indicație pentru a-l înfrunta. Poate pentru că nu există nici o soluție? Poate pentru că sfârșitul Bisericii este inevitabil de-acum, din cauză că milioane și milioane de credincioși (mai ales țărani, convertiți la laicism și la hedonismul consumist) au „trădat”, iar Puterea a „hotărât” - sigură că îi are la mână pe acei foști credincioși cu ajutorul bunăstării și mai ales al ideologiei impuse lor fără ca măcar să fie nevoie să-i spună pe nume? Probabil. Dar un lucru este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de altă parte, elabora noul model uman al consumatorului. Reclama făcută Bisericii era învechită și ineficace, pur verbală; și prea explicită, prea greoi explicită. Un adevărat dezastru în comparație cu publicitatea non-verbală și minunat de ușoară făcută produselor și ideologiei consumiste, cu hedonismul său perfect nereligios (da’ de unde sacrificiu, credință, ascetism, da’ de unde bune sentimente, economie, severitate și decență...). Televiziunea a fost principalul autor al acelui nu la referendum prin intermediul laicizării, chiar și inconștiente, a cetățenilor. Iar acel nu de la referendum nu a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
definită eufemist și aproape cu umor. Prin urmare, toate „valorile” reale (populare și burgheze) pe care se bazaseră puterile statale anterioare s-au prăbușit, angrenând în căderea lor „falsele” valori ale acelor puteri. Noile valori consumiste prevăd laicismul (?), toleranța (?) și hedonismul cel mai sălbatic, ajungând să ridiculizeze economia, prevederea, respectabilitatea, pudoarea, reținerea; într-un cuvânt, toate „bunele sentimente” de odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este permis ceva, se poate face doar acel ceva”. Ce permite societatea permisivă? Permite proliferarea cuplului heterosexual, ceea ce deja este mult, și este drept. Însă trebuie să vedem cum se întâmplă lucrul acesta la modul concret. Deocamdată, el depinde de hedonismul consumist (pentru a folosi cuvinte de-acum „sincere”, mai mult decât sigle), fapt ce accentuează până la limita extremă momentul social al coitului. În plus, impune obligația acestuia: cel care nu are pereche nu este un om modern, la fel ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
răsturnare totală de situație: este vorba, cu alte cuvinte, despre acea „soluție de continuitate” pe care eu nu am ezitat, și nu ezit nici acum, s-o declar milenaristă: trecerea de la o epocă umană la alta, datorată ascensiunii consumismului și hedonismului său de masă - eveniment care a constituit, mai ales în Italia, o adevărată revoluție antropologică. În această „fază”, nu clasa muncitoare condusă de PCI a împins democrația creștină să-și îndeplinească Realizările (decât la început și în mod relativ), ci
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
doar trei; dar spun de la început că orașul acesta al meu este din centru-sud, iar discuția este valabilă doar la modul relativ pentru oamenii ce trăiesc la Milano, Torino, Bologna etc. De exemplu, există un model ce servește unui anumit hedonism interclasist, care le impune tinerilor ce îl imită inconștient să se conformeze în materie de comportament, în felul în care se îmbracă și se încalță, se piaptănă sau zâmbesc, acționează sau se comportă față de ceea ce văd în reclamele marilor produse
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
erau evenimente contraproductive scopurilor conștiinței religioase; de fapt, avea loc, măcar la nivel inconștient, un profund proces de laicizare, ce lăsa masele din centru-sud pe mâna puterii mass-media și, prin aceasta, pe mâna ideologiei reale a puterii: le lăsa pradă hedonismului puterii consumiste. De aceea mi s-a întâmplat să spun - poate într-o manieră prea violentă și prea tulburată - că acest „contra” are un dublu sens: pe de o parte, un progres real și conștient, în care comuniștii și stânga
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ambigue. Celebra epistemă a lui Descartes, „gândesc, deci exist”, imita primul pas al unei demonstrații matematice și era „un răspuns la dezordinea ce amenința societatea”. Scopul lui Jeremy Bentham și al utilitariștilor era ca, grație calculelor privind plăcerea și durerea (hedonismul), să reducă studiul eticii la o știință naturală pură, la o analiză a „fiecărei Împrejurări ce Îl poate influența pe individ. Fiecare circumstanță va fi observată și inventariată și nimic... nu va fi lăsat În voia sorții, a capriciilor sau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
promovate în diverse sisteme etico-filosofice, autorul a selectat câteva modalități de a trăi viața, pe care le-a sintetizat în 13 drumuri de viață, fiecare cuprinzând 4-5 propoziții-îndemn. În ele sunt implicate dimensiuni, ca: activismul social, autocontrolul, nevoia de interiorizare, hedonismul. Unele dintre drumurile de viață sunt mai liniare - centrate pe o singură dimensiune -, altele mai „zigzagate”, cuprinzând mai multe dimensiuni. Subiectul apreciază fiecare drum de viață după criteriul „cât i-ar plăcea de mult să ducă o asemenea viață”. Estimarea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
căsătoriei, dragostea (romantică) e imorală, iar fără dragoste (romantică), căsătoria e goală, uscată. Literatura, filmele și alte genuri de media sunt suprasaturate de această viziune. (Sau, cel puțin, erau, fiindcă tot mai mult ea este înlocuită cu una ce promovează hedonismul sexual pur, chiar cinismul și violența în dragoste.) Oricum, chiar dacă dragostea ce precede căsătoria nu ia accentele descrise de W. Goode, existând mai multe tipuri de iubire, dintre care alături de cea pasională, invocată prin sindromul dragostei romantice, frecventă este și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este ilustrată de vreun nume. Această taxinomie va structura, în continuarea eseului, studiile de caz, scrise cu finețe analitică, rigoare conceptuală și farmec speculativ. SCRIERI: Graffiti, București, 1999; Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, 2003. Repere bibliografice: Iulian Boldea, Hedonism și ironie critică, „Cuvântul”, 2000, 4; Nicolae Breban, „Graffiti”, CNT, 2000, 20; Alex. Ștefănescu, Cruzime de critic literar, RL, 2000, 20; Dan C. Mihăilescu, Întâmpinând, „Ziarul de duminică”, 2000, 22; Al. Cistelecan, Farmecul incisivității, VTRA, 2000, 5; Nicolae Coande, În
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
Psihologie al Universității din Cluj-Napoca la Sibiu, Sibiu. Chircev, A. (1974), Educația moral-politică a tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București. Cialdini, R.B.; Baumann, D.J.; Kenrick, D.T. (1981), „Insights from sadness: A three-step model of the development of altruism as hedonism”, Developmental Review, 1. Clary, E.G.; Snyder, M.; Ridge, R.D.; Copeland, J.; Stukas, A.A.; Haugen, J.; Miene, P. (1998), „Understanding and assessing the motivations of volunteers: A functional approach”, Journal of Personality and Social Psychology, 74. Clément, R.; Noels, K.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a evita sau de a suprima suferința, remediile utilizate Împotriva acesteia au ca unic scop Înlocuirea sa cu plăcerea. Hedonismul este scopul la care visează umanitatea. Toate remediile suferinței fizice, sufletești sau morale se caracterizează fie prin rezistența pasivă, care acceptă suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-și folosi propria viață conform voinței sale; depinde Însă dacă această voință este pusă sub semnul rațiunii sau sub semnul dorințelor. Folosirea greșită a vieții are la bază satisfacerea dorințelor individuale, dincolo de orice control al rațiunii. Ea este expresia unui hedonism egoist, care va epuiza rapid persoana, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Totul se va sfârși prin eșec. Denotă oare aceasta că satisfacerea dorințelor este un act irațional, că primatul dorințelor, față de cel al dreptei măsuri impusă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru a putea avea acces la bunurile materiale. Viața se transformă într-o luptă competițională de obținere a unor avantaje, situații favorizante etc. Toate aceste „răsturnări valorice” duc la instaurarea unei „noi etici”, specifică societății deschise moderne, caracterizată prin individualism, hedonismul legat de satisfacerea pulsiunilor primare, extravaganța care cultivă și afișează formele fără conținut, excentricitatea care înlocuiește originalitatea, concurența care va înlocui cooperarea, violența ca formă de a se impune și a rezolva situațiile, de a-i domina și înlocui pe
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]