1,576 matches
-
unii dintre ei au fost executați de oficialii iugoslavi. Cu toate acestea, în Croația a avut loc un protest în anii 1970, numit „Primăvară Croată” ce a fost susținută de numeroși cetățeni croați, care susțineau că Iugoslavia a rămas o hegemonie sârbă și au cerut ca puterea Șerbiei să fie redusă. Tito, care se născuse în Croația, era îngrijorat de stabilitatea țării și a răspuns într-un mod de a calma sârbii și croații, prin ordinul de arestare a protestatarilor croați
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
20% din totalul populației sârbe), care locuiau în afara Șerbiei. Slobodan Milosevici, liderul comunist sârb, a încercat să restabilească precedentă suveranitate a Șerbiei din 1974. Alte republici, în special Slovenia și Croația, au denunțat această mișcare că o renaștere a mării hegemonii sârbești. Milosevici a reușit să reducă autonomia provinciilor Voivodina și Kosovo, dar acestea două dețineau un vot în Consiliul Prezidențial al Iugoslaviei. Actul cel mai important care a redus influență precedentă a Șerbiei se putea folosi pentru a o spori
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
s-a dovedit dezastruos pentru romani, a scos în evidență ineficacitatea sistemului defensiv al Romei, datorată îndeosebi încetinelii cu care puteau înainta trupele romane pe drumurile din epocă. Necesitatea unei mai bune apărări, îmbinată cu voința de expansiune și de hegemonie asupra întregii Italii, a condus Republica Romană, încă fragilă și amenințată din exterior, să creeze o rețea de drumuri pietruite solide și locuri de popas, mai bine adaptată nevoilor sale. Aceste axe au permis o circulație mai rapidă și mai
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
au urmat, coloniile grecești au fost lipsite de privilegiile lor de noul stăpân, Roma Antică, iar mai târziu de Imperiul Roman. Imperiul Bizantin a fost noua putere care și-a manifestat cu vigoare prezența la nord de Dunăre, menținând o hegemonie culturală asupra zonei până la dispariția sa ca stat. După Căderea Constantinopolului, domnii Moldovei și Valahiei (Principatele Dunărene) au devenit binefăcătorii multor instituții de cultură de pe pământul Greciei Otomane, inclusiv a mai multor mânăstiri de la Muntele Athos. Un mare număr de
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
a obligat să se retragă și să renunțe la avansul câștigat în ziua precedentă. Forțat să se retragă și depășit numeric de barbari, Alexandru s-a aflat într-o situație periculoasă, iar neliniște în lumea greacă creată de Teba amenința hegemonia Macedoniei. Alexandru a așteptat venirea barbarilor care doreau anihilarea forțelor inamice și l-a trimis pe Philotas, unul dintre locotenenți săi, să fure provizii. Alexandru, într-un final, înfrânge trupele ilire datorită invincibilei sale falăngi și neglijenței barbarilor. Bătălia s-
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
de la Serbia cu acordul Bosniei; insula Mljet a fost dobândită în 1345. În ianuarie 1348, orașul a fost afectat de Moartea Neagră. După ce în 1358, Veneția a fost obligată prin să cedeze toate teritoriile revendicate din Dalmația, orașul a acceptat hegemonia mai mult nominală a regelui Ludovic I al Ungariei. La 27 iunie 1358, s-a convenit la Visegrád asupra acordului final între Ludovic și arhiepiscopul Ivan Saraka. Orașul recunoștea suveranitatea maghiară, dar nobilimea locală continua să își exercite drepturile fără
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de spartani au reușit să țină în frâu mai mult de 1.000.000 de persani pentru 3 zile și 3 nopți. Această ispravă a dat curaj grecilor, care au reușit să învingă imensa armată a persanilor. Sparta a obținut hegemonia Greciei în Războiul peloponesiac (431 - 404 î.Hr.,) în detrimentul Atenei. Așa-zisa hegemonie și succesul Spartei a fost înlăturată de Teba în bătălia de la Leuctra (iulie 371 î.Hr.), când mare parte din populația masculină spartană a murit. În al doilea război
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
000.000 de persani pentru 3 zile și 3 nopți. Această ispravă a dat curaj grecilor, care au reușit să învingă imensa armată a persanilor. Sparta a obținut hegemonia Greciei în Războiul peloponesiac (431 - 404 î.Hr.,) în detrimentul Atenei. Așa-zisa hegemonie și succesul Spartei a fost înlăturată de Teba în bătălia de la Leuctra (iulie 371 î.Hr.), când mare parte din populația masculină spartană a murit. În al doilea război messenian, Sparta devine o putere locală, în Peloponez și în restul Greciei
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
Rusia aproape de înfrângere. Falkenhayn s-a gândit că urmând unei bătălii de uzură, Franța va solicita pacea iar Marea Britanie va părăsi continentul european odată pentru totdeauna. Rusia nu va rezista mult după victoria în vest și securitatea Germaniei - percepută ca hegemonia Germaniei - va fi asigurată pentru o lungă perioadă de timp. Într-un memorandum trimis cancelarului von Bethmann, Falkenhayn aprecia că situația în care se află Franța era una care o punea în poziția de a nu putea rezista un timp
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
teritoriale otomane. Implicarea guvernului francez era datorată unor motive neclare. Înfrângerea Franței în războaiele napoleoniene a dus la întărirea supremație navale în mediterana. Linia directoare a politicii franceze în Mediterana a rămas aceeași ca pe vremea lui Napoleon Bonaparte - contracararea hegemoniei britanice - dar de această dată prin mijloace diplomatice și nu prin război. Guvernul francez și-a concentrat atenția, la fel cu Napoleon în 1798, asupra Egiptului. Franța a echipat și antrenat o armată terestră și o flotă moderne pentru regiumul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
-lea al Spaniei. Napoleon l-a pus pe tronul Spaniei pe fratele său, Joseph Bonaparte cu numele de José I al Spaniei. Încoronarea lui Joseph Bonaparte ca rege a Spaniei a marcat începutul propriului război de independență a Spaniei de sub hegemonia franceză. Prima mare înfrângere suferită de Franța a fost în Bătălia din Bailén (Andaluzia) unde Pablo Morillo (viitorul comandant spaniol care va invada Venezuela și Noua Granada) a luptat alături de Emeterio Ureña (un ofițer roialist) José de San Martín (viitorul
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
unul inventat de puțină vreme, caracterizarea a fost aplicată retroactiv unor puteri militaro-economice din trecut, din antichitate până în prezent: Este mai greu de apreciat dacă imperiile menționate fac parte sau nu din această categorie de puteri care au avut o hegemonie de necontestat asupra unor teritorii întinse, într-o epocă în care consemnările istorice nu au fost așa de multe sau în care descoperirea Lumii Noi nu avusese loc încă.Civilizatii precum Egiptul Antic, Babilonul, Imperiul Persan, imperiul efemer greco-macedonean a
Superputere () [Corola-website/Science/298690_a_300019]
-
pentru cei puțini inițiați în tainele[14] capitalului speculativ. Numai prin prezență constantă în sfera publică a unor grupuri, organizații și sindicate construite pe principii egalitare, care pun presiune politică și promovează un discurs bazat pe universalitate, se poate contracara hegemonia „distrugerii creatoare” a marelui capital. De data asta nu pentru a da sistemului o fată umană, ci pentru a-l depăși. [1] „Piața liberă” este un concept extrem de încărcat politic și mare generator de controverse. Aici susțin că piața este
Pe scurt, despre stat și capital () [Corola-website/Science/295682_a_297011]
-
lumii avându-l în minte. Același era și esențialul instruirii lui Yoshimoto de către Sessai. Astfel, începând din momentul când Sessai intrase în statul major al lui Yoshimoto, forțele armate ale clanului Imagawa se extinseseră precipitat. Constant, Yoshimoto urcase scara spre hegemonie. Recent, însă, Sessai simțise o mare contradicție între rolul său de instructor al lui Yoshimoto și cel de consilier: într-un fel, începuse să fie neliniștit de planurile lui Yoshimoto de unificare a țării. „Nu are capacitatea necesară,” reflecta Sessai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că parcă nici n-ar fi putut să ridice capul sau să se miște. — Dar... marea capacitate de care are nevoie un om pentru a fi stăpân peste o asemenea epocă este dăruită de ceruri. Seniorii războiului rivali luptă pentru hegemonie, fiecare dintre ei lăudându-se că numai el va putea aduce aurora peste lumea haotică, salvând poporul de nenorociri. Însă Kenshin, care era un om atât de excelent, s-a dus la moarte; Shingen din Kai a răposat; marele Motonari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vechea lor prietenie. Hideyoshi controla acum aproape toate provinciile pe care le cucerise Nobunaga. Până și relația sa cu provinciile din afara sferei de influență a lui Nobunaga suferise o schimbare completă. Clanul Mori, care ani de zile rezistase planurilor de hegemonie ale lui Nirasaki, semnase un tratat de alianță și trimisese ostatici. Exista, însă, un om care rămânea o întrebare deschisă: Tokugawa Ieyasu. De o bună bucată de vreme, nu mai comunicaseră deloc între ei. Păstrau tăcerea, ca doi șahiști slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
istoriei, p. 49. 4 "Este posibil să gândim un model alternativ pentru tendință, și anume modelul ciclic. Acest model a fost dezvoltat în teoria relațiilor internaționale de școala neorealistă. Ceea ce dă mai multă autoritate acestui model - model al lupei pentru hegemonie - este posibilitatea de a valida ipoteza ciclului în planul economiei și al societății. Criza capitalismului constituie acum, după 50 de la instituționalizarea vieții internaționale, rațiunea unei noi dezbateri între realiști și idealiști". Corneliu Bîlbă, "Le sens de la justice. Eric Weil et
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
întâietatea unei explicații asupra alteia. (Lancaster și Montinola 1997: 186) De exemplu, excelentul studiu al lui Lo privind corupția politică din China și din Hong Kong înaintea retrocedării nu numai că oferă o explicație teoretică coerentă bazată pe versiunea gramsciană a hegemoniei, dar este și o prezentare a corupției din două țări care, din motive bine delimitate, a luat căi politice și economice diferite (Lo 1993). Pe de altă parte, un studiu pe trei direcții de abordare privind corupția din Spania, Italia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
care, deși este mai puțin tolerant la corupție decât înainte, oferă încă multe locuri de ascundere a banilor negri; * rețele de crimă organizată internațională; * organizații internaționale care distribuie resurse în ajutoare, împrumuturi și subvenții, dar fără un control corespunzător; * o hegemonie globală a liberalismului economic; * tehnologia serviciilor financiare neîntrerupte. Așadar, în acest punct, atât cauza cât și efectul sunt internaționale și transnaționale ca sferă de cuprindere și caracter. În consecință, orice soluție trebuie să fie la fel; și în timp ce obstacolele întâmpinate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
de datorii constituie momelile, este în mod clar o metodă fezabilă de constrângere a țărilor să înceapă îndelungatul proces de aducere sub control a corupției instituționale. Am argumentat de asemenea că, deși odată cu instituirea organizațiilor internaționale ca organe intermediare o hegemonie globală a luat naștere în jurul liberalizării economice, și deși crearea unui sistem liberal funcțional se opune corupției politice, nu rezultă că liberalizarea forțată este înțeleaptă. Dimpotrivă, ultimii 20 de ani au dovedit că această încercare privind societățile cu grad ridicat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Este cazul Sfintei Alianțe din secolul al XVIII-lea, care era mai degrabă o alianță ce avea o perspectivă ideologică asupra modului în care trebuia prezervată stabilitatea în Europa, propunându-și să prevină ridicarea oricărui stat revoluționar cu pretenții de hegemonie continentală. De asemenea, Antanta anglo-franceză, care ia naștere în 1904, este alianța cea mai lungă din istorie, care se bazează pe un ansamblu de valori comune. Iar coaliția declanșată de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din New York și Washington
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1520]
-
a le prezenta, totodată, la distanță, intermediate și modelate printr-o funcție schematică, configurativă, de punere în formă, de interarticulare și de sinteză a conținutului pe care Cassirer o numește cu un termen general „formă”128. Tot ca alternativă la hegemonia modelului semantico-sintactic în abordarea mimesis-ului (și, implicit, la aporia prezenței-absențe), Giovanni Bottiroli remarca, la rândul său, avantajele pe care le prezintă noțiunea de urmă. Convins de faptul că funcția medierii lingvistice este infinit mai nuanțată și mai complexă decât aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Spania și Portugalia) și puterile În curs de afirmare (Anglia și Franța), fără a uita de Prusia, Austria și Rusia. Toate aceste state sunt prinse Într-un joc complex de războaie și de alianțe prin care se Încearcă redistribuirea cărților hegemoniei asupra Europei, dar și asupra restului lumii. Stăpână a mărilor, Marea Britanie perturbă comerțul Între metropolele iberice și coloniile lor. Numeroase sunt și tensiunile dintre Spania și Franța, mai ales după Revoluție, și cu atât mai mult sub Napoleon. În 1808
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
apelat În principal la represiunea armată, În timp ce englezii, mai flexibili, au acordat statute de semi-autonomie (indirect rule) anumitor țări (Irak, Transiordania, Egipt etc.). După al doilea război mondial, lucrurile s-au precipitat. Marii Învingători aveau nevoie, pentru a-și extinde hegemonia, să promoveze sfârșitul sistemului colonial. Statele Unite erau obligate totuși să conducă acest proces cu multă prudență, pentru că mișcările de eliberare națională erau adesea simpatizante ale ideilor socialiste și trebuia evitată ralierea lor la sfera de influență sovietică. Primele lovituri puternice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o idee despre complexitatea problemei. O colonie este un teritoriu străin (Îndepărtat sau apropiat, rareori neocupat, cel mai adesea locuit de o populație numită indigenă sau autohtonă) asupra căruia un stat (numit metropolă) Își exercită (prin administrare directă sau indirectă) hegemonia. Prin hegemonie Înțelegem capacitatea acelui stat de a-și impune interesele (ale sale sau ale anumitor grupuri sociale) În afara propriului teritoriu; aceste interese sunt dintre cele mai diverse: cel mai adesea economice, dar și strategice, politice, culturale etc. ν Ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]