936 matches
-
de la Soare. Cea mai mare parte a energiei este generată prin mecanismul Kelvin-Helmholtz (compresie gravitațională lentă), însa producerea căldurii planetei nu este explicabilă doar prin acest mecanism. Un procedeu adițional propus prin care Saturn își creează căldura este „ploaia” de heliu din interiorul planetei, picăturile de heliu eliberând căldura prin frecare pe măsura ce cad prin hidrogenul mai ușor. Atmosfera saturniană prezintă benzi paralele, asemănătoare cu cea a planetei Jupiter, însă în cazul lui Saturn aceste benzi nu sunt la fel de bine
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
a energiei este generată prin mecanismul Kelvin-Helmholtz (compresie gravitațională lentă), însa producerea căldurii planetei nu este explicabilă doar prin acest mecanism. Un procedeu adițional propus prin care Saturn își creează căldura este „ploaia” de heliu din interiorul planetei, picăturile de heliu eliberând căldura prin frecare pe măsura ce cad prin hidrogenul mai ușor. Atmosfera saturniană prezintă benzi paralele, asemănătoare cu cea a planetei Jupiter, însă în cazul lui Saturn aceste benzi nu sunt la fel de bine conturate și sunt mai late la
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
1853, Groningen — d. 21 februarie 1926, Leiden) a fost fizician olandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913. Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, "inter alia", la obținerea heliului lichid."" a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței
Heike Kamerlingh Onnes () [Corola-website/Science/310345_a_311674]
-
care au condus, "inter alia", la obținerea heliului lichid."" a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității..
Heike Kamerlingh Onnes () [Corola-website/Science/310345_a_311674]
-
colonie ar trebui să fie la suprafața planetei: Landis a propus construcția de habitate aerostatice, urmate de orașe plutitoare, bazate pe ideea că aerul respirabil de oameni (proporție 21:79 oxigen/azot) are aproximativ 60% din puterea de ridicare a heliului în atmosfera terestră. Practic, un balon plin cu aer respirabil s-ar putea susține singur în aer, împreună cu greutate suplimentară (cum ar fi o colonie). La o altitudine de 50 km deasupra suprafeței mediul este cel mai apropiat de cel
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
lucra în exterior, doar aer pentru a respira și o protecție față de acid, sau în unele cazuri, protecție termică. O propunere alternativă ar fi un dom cu două regiuni, una umplută cu un gaz ușor, cum ar fi hidrogenul sau heliul (procurabil din atmosferă) pentru a permite o densitate mai mare a habitatului. Ar fi mai ușoară, prin urmare, echiparea și dezechiparea de costume necesare pentru lucrul în exterior. Ar fi mai ușor, deasemenea, lucru în exterior în costume nepresurizate. În
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
mai ușor gaz nobil. Strălucește roșu-oranj într-un tub de descărcare vidat. Conform studiilor recente, neonul este cel mai puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul. Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul. Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul uman este roșu-oranj datorită multelor linii din spectrul său; de asemenea conține o puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
neutri ai neonului nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne, (NeAr), (NeH) și (HeNe) au fost observați în studii optice și cu spectrometrul de masă. Neonul este de fapt al cincilea element din univers după masă, în fața lui aflându-se hidrogenul, heliul, oxigenul și carbonul. Este relativ rar pe Pământ datorită masei scăzute și datorită caracterului inert, ambele proprietăți împiedicându-l să rămână în atmosferă(în atmosferă se găsește la raportul de 1 la 65.000 după volum sau 1 la 83
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
culori se obțin cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul este de asemenea folosit în tuburi vidate, indicatoare de înaltă tensiune, tuburi de televizoare și lasere heliu-neon. Neonul lichid este folosit comercial pe post de refrigerent criogenic în aplicații care nu necesită heliu lichid.
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
sudat și o sârmă fuzibilă ce se introduce în zona arcului. Procedeul de sudare în atmosferă de gaz inert utilizând un singur electrod nefuzibil de wolfram a fost brevetat în anul 1926 de Hobart și Devers. Datorită costului ridicat al heliului, acest procedeu a fost utilizat abia în anul 1942 de către firma Northrap Aircraft Co. pentru sudarea scaunelor de avioane. Procedeul de sudare WIG a fost primul procedeu care a fost transferat în mediu uscat în condiții hiperbare. Procedeul de sudare
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
a început să se profileze la începutul mileniului III fiind determinată de doi factori: Cercetarea în domeniul fuziunii nucleare începe prin 1920 când fizicianul F.W. Aston descoperă că patru atomi de hidrogen sunt mai grei decât un atom de heliu. Astrofizicianul Edmund Eddington a sesizat imediat că diferența de masă se convertește în energie prin reacțiile care au loc în Soare. După construirea armei termonucleare, începând cu Conferința de la Geneva din 1958 fuziunea nucleară controlată a devenit un domeniu de
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
Agentul de răcire Pentru a menține temperatura combustibilului în limite tehnic acceptabile (sub punctul de topire) căldura eliberată prin fisiune sau prin dezintegrarea radioactivă trebuie extrasă din reactor cu ajutorul unui agent de răcire (apa obișnuită, apa grea, dioxid de carbon, heliu, metale topite, etc). Căldura preluată și transferată de agentul de răcire poate alimenta o turbină pentru a genera electricitate. Barele de control Barele de control sunt realizate din material ce absorb neutronii precum: borul, argintul, indiul, cadmiul si hafniul. Ele
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
reactoare cu apă grea; - reactoare cu moderator organic (PCB); - reactoare cu grafit; - reactoare cu elemente ușoare (Lif, BeF2); - reactoare fără moderator (cu neutroni rapizi). - reactoare cu apă ușoară (sub presiune sau în fierbere); - reactoare cu apă grea; - reactoare cu gaz (heliu, bioxid de carbon, azot); - reactoare cu metal lichid (sodiu, NaK, plumb, eutectic plumb-bismut, mercur) - reactoare cu săruri topite (săruri cu fluor) - reactoare pentru producerea de energie electrică; - reactoare pentru producerea de energie termică (căldură de proces, desalinizare, producere de hidrogen
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
U238 sau a Th232 în izotopi fisionabili (Pu239 respectiv U233 ). Din acest motiv reactorii nu neutroni rapizi se mai numesc și reproducători (generează mai mult material fisionabil decât consumă). Reactorii rapizi sunt răciți cu metale topite (sodiu,plumb) sau gaze(Heliu). Funcționarea reactorului nuclear se bazează pe reacția de fisiune indusă de neutroni prin care se eliberează energie, iar procesul poate fi controlat prin controlul numărului de neutroni disponibili. U235 + n → 2 fragmente de fisiune + 2 sau 3 neutroni + β, γ
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
doar o limită superioară, din moment ce materialul ejectat poate fi încetinit în timp ce întâlnește materialul expulzat de stea în fazele timpurii ale evoluției sale, dar și mediul interstelar. Ca și majoritatea obiectelor astronomice, NGC 6543 este alcătuită în majoritate din hidrogen și heliu, iar elementele mai grele sunt prezente în cantități mici. Compoziția exactă poate fi determinată cu ajutorul observațiilor spectroscopice. Abundențele sunt în general exprimate în raport cu hidrogenul, cel mai răspândit element. Studiile diferite găsesc de cele mai multe ori valori variate pentru abundența elementelor. Aceasta
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
colecta toată lumina care provine de la obiectele observate, ci colectează lumina de la o apertură mică. Prin urmare, diversele observații pot surprinde diverse părți din nebuloasă. Totuși, rezultatele pentru NGC 6543 în linii mari sunt de acord că, în raport cu hidrogenul, răspândirea heliului este de 0,12, iar cele ale carbonului și azotului sunt de aproximativ 7×10. Aceste rezultate sunt destul de obișnuite pentru o nebuloasă planetară, abundența carbonului, azotului și oxigenului fiind mai mari decât cele solare, datorită efectului de nucleosinteză, care
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de 4,9% între 8 km și suprafața sa. Există urme și ale altor hidrocarboni, cum ar fi urme de etan, diacetilenă, metilacetilenă, acetilenă și propan, dar și alte gaze ca argonul, cianoacetilena, acidul cianhidric, dioxidul de carbon, cianogen și heliu. Culoarea portocalie, așa cum este apare din spațiul cosmic, poate fi datorată unor alte complexe chimice în mici cantități, posibil tolini, precipitate organice ca tarul. Se crede că hidrocarbonii apar în atmosfera superioară ca urmare a reacțiilor rezultate din disiparea metanului
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mai puțin întâlnit în Sistemul solar decât 25 din cele 32 de elemente chimice, cu toate ca nucleii săi sunt foarte ușori că și masa atomică. Din motive asemănătoare, litiul este un material importat în fizică nucleară, fiind elementul utilizat în transmutarea heliului în 1932, acțiune care a condus la prima reacție nucleară, iar deuteridul de litiu-6 a fost utilizat că și combustibil de fuziune în armele termonucleare. l și compușii săi au câteva aplicații industriale, inclusiv fabricarea sticlei termorezistente și ceramicei, lubrifianților
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
realizarea unor randamente ale scufundării ridicate, aerul ca amestec respirator natural este înlocuit cu amestecuri respiratorii sintetice cum ar fi amestecurile binare azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate sau heliu-oxigen (Heliox), sau amestecuri gazoase ternare heliu-azot-oxigen (Trimix), la care gazele neutre sunt azotul, heliul și respectiv amestecul heliu-azot. 1878: Henry Fleuss readuce ideea unui aparat autonom de respirat în circuit închis și concepe un aparat care putea fi utilizat atât pe uscat în medii toxice cât și sub apă. Aparatul a fost construit în
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
de 20 m 1917: firma Dräger produce aparatul autonom de respirat sub apă DM40, variantă perfecționată a DM20. Aparatul putea fi utilizat până la adâncimea maximă de 40 metri. 1925: U. S. Navy începe punerea la punct a tehnologiei de scufundare cu heliu. 1940: Lambertsen concepe un aparat cu oxigen în circuit închis „LARU”, utilizat în aplicații militare. 1941...1944: în timpul celui de-al doilea război mondial, scafandrii italieni folosesc aparate de respirat în circuit închis pentru a plasa încărcături explozive sub navele
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
se putea seta între valorile 0,2...2 bar fără a se folosi senzori electronici prin controlul temperaturii oxigenului lichid care apoi controla echilibrul de presiune al oxigenului de deasupra acestuia. <br/br>Gazul diluant putea fi azot lichid sau heliu lichid în funcție de adâncimea scufundării. <br/br>Cantitatea de dioxid de carbon înghețată într-o oră de funcționare putea ajunge la 230 g. ceeace corespunde unei consum de 2 litri de O/minut. Aparatul AK-3 ( Aqualung Krio) este un aparat recirculator
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
adică acum 4,6 miliarde de ani. Conform celor mai noi teorii, Pământul, ca și celelalte planete ale Sistemului Solar s-au format dintr-o aglomerare de materie interstelara, în compoziția căreia intrau: hidrogen (peste 60% în procente de masă), heliu (circa 30%) și în cantități mai mici: carbon, azot, oxigen, o serie de elemente grele, gaze nobile, amoniac, metan, sulf, siliciu, magneziu, fier, vapori de apă. Atmosferă terestră, formată prin degazeificarea magmei în procesul de răcire și cristalizare, avea în
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
dar, întrucât ea este de 2,1 ori mai mare decât Soarele, viața sa se află la jumătate. Vega are o neobișnuită slabă abundență a elementelor chimice, o mare parte a acestora având numărul atomic la fel ca cel al heliului și este o stea variabilă, deoarece magnitudinea sa poate varia periodic. Aceasta se rotește rapid, cu o viteză de 274 de km/s la Ecuator. Rotirea cu rapiditate a stelei cauzează o umflare la Ecuator, din cauza forței centrifuge, și, ca
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
au nimic de a face cu steaua, ci sunt resturi provenite de la cometa C/1861 G1 Thatcher. Clasa spectrală a Vegăi este A0V, făcând-o o stea de culoare albăstrie. Principalele elemente care fuzionează în această stea sunt hidrogenul și heliul. Vârsta Vegăi este de un miliard de ani, adică o zecime din vârsta Soarelui nostru. Când raza stelei Vega a fost măsurată cu o mare acuratețe prin intermediul unui interferometru, a rezultat o valoare neașteptat de mare, adică de 2.73
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]