445 matches
-
eveniment care declanșează procesul complex al insulinosecreției este reprezentat de transportul glucozei în celula β. Acest transport are loc printr-un proces de difuziune facilitată mediat de tipul de transportori GLUT2 și GLUT1. GLUT2 se mai găsește exprimat și în hepatocite, epiteliul intestinal și renal, precum și în unii neuroni din hipotalamusul lateral. Transportorii de glucoză sunt molecule proteice alcătuite din aproximativ 500 de aminoacizi. GLUT2, de exemplu, e format din 524 aminoacizi, iar GLUT4 (operanți în celulele musculare și adipocite) au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
cu NH3, la cealaltă cu COOH Transportorii GLUT1 și GLUT2 din celula β (dar și GLUT4) se găsesc dispuși în interiorul celulei, de unde, pentru a facilita transportul, trebuie deplasați către membrana celulară. Prin această membrană (ca și prin membrana celulară a hepatocitului) glucoza trece rapid datorită capacității mari a transportorilor. Proprietățile acestor transportori asigură un transfer al glucozei chiar și la concentrații mici de glucoză, egalizând rapid concentrația glucozei i.c. cu cea e.c. Întrucât capacitatea de transport a glucozei este mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
mică pentru glucoză. Hexokinaza II (alcătuită din 919 aminoacizi) este exprimată în țesuturile insulinodependente, în special în mușchi și țesutul adipos, acționând în tandem cu transportorii de glucoză GLUT4. Glucokinaza (numită și hexokinaza IV) este exprimată în celulele insulare pancreatice, hepatocite, epiteliul intestinal, epiteliul renal și unele celule neuroendocrine rare, acționând în tandem cu transportorii de glucoză GLUT2. În celula β pancreatică, glucokinaza funcționează ca un senzor al glucozei („glucoreceptor”). Alături de glucokinaza din hepatocite și din unii neuroni specializați din hipotalamus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
IV) este exprimată în celulele insulare pancreatice, hepatocite, epiteliul intestinal, epiteliul renal și unele celule neuroendocrine rare, acționând în tandem cu transportorii de glucoză GLUT2. În celula β pancreatică, glucokinaza funcționează ca un senzor al glucozei („glucoreceptor”). Alături de glucokinaza din hepatocite și din unii neuroni specializați din hipotalamus, ea funcționează ca o componentă importantă a „sistemului celular glucokinazic”. Ele acționează concertat în realizarea homeostaziei glicemice și, în plan mai general, a homeostaziei energetice (3, 143). De interes deosebit este identificarea a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
5 mmol/l. Mecanismul celular de alterare a răspunsului β-celular la glucoză, indus de hiperglicemie, nu se cunoaște bine. S-a sugerat inițial că hiperglicemia poate produce o inhibare (down-reglare) a transportului glucozei în celulele insulinodependente (adipocite, țesut muscular și hepatocite), fie prin modificări survenite în activitatea receptorilor insulinici, fie prin defecte ale transportorilor de glucoză (GLUT4). Afectarea insulinosecreției se înregistrează numai față de creșterea glucozei, acțiunea stimulilor neglucozici fiind păstrată. Un efect de „desensibilizare” a celulelor β a fost avansat ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
noi) al glucotoxicității a condus la conturarea altor mecanisme „toxice β-celulare” cunoscute sub denumirea de „lipotoxicitate” sau „glucolipotoxicitate”. Înainte de a trece la expunerea acestora, să menționăm că „teoria glucotoxicității” are o componentă „periferică” (în celulele care utilizează glucoza: adipocit, miocit, hepatocit, celule endoteliale) care se suprapune cu mecanismele „insulinorezistenței periferice”. La rândul ei aceasta este strâns legată de patogenia complicațiilor cronice vasculare în care hiperglicemia joacă un rol central. 4.5. Teoria lipotoxicității Conceptul lipotoxicității în celulele β a fost sugerat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
biliare. Vascularizarea foarte abundentă a ficatului este asigurată de artera hepatică, cea care aduce sângele arterial și de vena portă care transportă sângele venos funcțional. Vena portă aduce la ficat 70-80 % din fluxul sanguin hepatic și 40-50 % din oxigenul necesar hepatocitelor. Prin rețeaua sinusoidelor hepatice, sângele portal se amestecă cu cel arterial, după care părăsește ficatul prin venele suprahepatice și ajunge În vena cavă interioară. Fiziologia ficatului Ficatul are o mare capacitate de regenerare astfel că, după o hepatotectomie parțială, regenerarea
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
Asia și Oceania decât la populațiile occidentale, datorită numărului mare de cazuri de Îmbolnăviri cu hepatitele B și C. Există două forme: cancer hepatic primitiv și cancer secundar metastazic. Cancerul hepatic primitiv are punct de plecare direct În celulele ficatului (hepatocite) și pe căile biliare. Apare de două ori mai frecvent la bărbați decât la femei, mai ales după vârsta de 40 de ani și este favorizat, uneori, de o ciroză hepatică. Este declanșat de diferiți factori favorizanți: ciroză hepatică, litiază
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
cât și postnatal. În oncogeneza virală, mai exact în carcinomul hepatic indus de virusul hepatitic B (HBV), diagnosticul serologic are defectele sale: antigenul HBs nu e constant prezent. În schimb, analiza genică indică totdeauna integrarea HBV în genomul (ADN-ul) hepatocitelor. Alte avantaje oferite de analiza ADN constau din: a) cantitatea mică de material ce trebuie recoltat: nucleul fiecărei celule diploide conține 6 picograme de ADN (6x1012g). Un ml. de sânge total conține cca. 30-50 micrograme de ADN (funcție de randamentul metodei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
utilizarea metodei „Quantitative Telomerase Detection (QTD), iar lungimea telomerelor a fost măsurată prin metoda „fluorescence in situ hybridization: FISH“). Transfecția tranzitorie și metoda „luciferase assay“ au fost utilizate pentru evaluarea activității promotorului TERT. HuH-7 este o linie bine diferențiată de hepatocite derivate dintr-un carcinom hepatocelular, prelevată dintr-o tumoră de ficat de la un pacient japonez în 1982. Linia a fost stabilizată de H. Nakabayshi și J. Sato. HuH-7 este o linie celulară imortalizată de celule epiteloide tumorigenice, care cresc uzual
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1982. Linia a fost stabilizată de H. Nakabayshi și J. Sato. HuH-7 este o linie celulară imortalizată de celule epiteloide tumorigenice, care cresc uzual în monostrat 2D. Rezultatele au arătat că sub influența proteinei „care“ VHC, cantitatea de telomerază din hepatocitele liniei HuH-7 crește de peste două ori. Iată, așadar, una din explicațiile transformării canceroase a hepatocitelor in vivo, sub influența VHC. Probabil că există însă și numeroase alte mecanisme patogenice la nivel molecular, care rămâne să fie elucidate. Adenovirusurile nu posedă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulară imortalizată de celule epiteloide tumorigenice, care cresc uzual în monostrat 2D. Rezultatele au arătat că sub influența proteinei „care“ VHC, cantitatea de telomerază din hepatocitele liniei HuH-7 crește de peste două ori. Iată, așadar, una din explicațiile transformării canceroase a hepatocitelor in vivo, sub influența VHC. Probabil că există însă și numeroase alte mecanisme patogenice la nivel molecular, care rămâne să fie elucidate. Adenovirusurile nu posedă anvelopă, iar ADN-ul lor linear are o lungime de 30-38 Kb. La gazda om
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
TNF) pot, în unele cazuri, să stimuleze genele antiapoptotice contribuind la supraviețuirea celulei, după cum în alte condiții, pot favoriza mecanismele apoptotice. Redăm după Cynthia R. L. Webster (op.cit., p. 791) o privire generală asupra efectelor pro sau contra supraviețuire a hepatocitului. Evenimentele moleculare puse în evidență în fig. 4-19, debutează (coloana verticală din stânga) cu prinderea (cuplarea) ligandului TNFα pe receptorii specifici (TNFαR) prezenți pe suprafața celulei. De notat că în celula hepatică normală, receptorii tnFR sunt slab reprezentați. Numărul lor crește
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
virus parțial dublu catenar încadrat taxonomic în familia Hepadnaviridae. El este asociat frecvent cu infecții cronice progresive, cu ciroză și carcinom primitiv hepatic. Nu se cunoaște precis mecanismul carcinogenezei VHB, însă studii recente au evidențiat hiperexpresia unor inhibitori ai apoptozei hepatocitelor infectate. Peptidele virale codificate de genele preS2 și X sunt implicate în procesul neoplazic. VHB reprezintă o problema majoră de sănătate publică la nivel mondial. Se estimează că mai mult de 350 de milioane de oameni sunt purtători cronici de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
doar la anumiți pacienți, în special la cei cu grefe de ficat și, ocazional, la pacienții cu transplant renal sau de măduva osoasă. Astfel, titruri virale mari în ser și în țesutul hepatic pot avea un efect citopatic direct asupra hepatocitelor. 8.1.2.2. Diagnosticul virusologic Metodele de amplificare au fost folosite de multe laboratoare clinice pentru detectarea VHB în sânge, lichide biologice, sau probe de țesut. Din punct de vedere tehnic, amplificarea PCR a ADN-ului VHB este realizată
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
necesară dezvoltării carcinomului hepatic după infecția cu VHB poate sugera și o acțiune indirectă a virusului. Răspunsul imun al gazdei, împotriva pro tei nelor virale cu efect toxic asupra celulelor hepatice, pe termen lung poate cauza o necroză continuă a hepatocitelor, cu regenerare celulară consecutivă. Rezultă modificări genetice 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om care se cumulează. În plus, infecția persistentă cu VHB poate fi potențată de cancerigeni exogeni precum alcoolul și aflatoxina. Deși integrarea ADN-ului VHB în genomul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
elementele de reglementare. 8.1.2.3.2. Carcinogeneza directă - VHB X, alte gene virale și gene ale gazdei ADN-ul VHB poate induce transformarea malignă și prin alt mecanism. Integrarea ADN-ului viral în situsuri aleatoare din ADN-ul hepatocitului gazdă este compatibil cu activarea transcrierii în trans. Genomul VHB conține doi transactivatori. Gena VHB X codifică o proteină de 17 kDa, care este un puternic transactivator al unei serii de promotori celulari, inclusiv a unora care reglementează proliferarea și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
contaminate cu aflatoxina B1. Mutații ale proteinei p53 de la diverse situsuri din cadrul genei P53 au fost găsite în asociere cu mutația de retinoblastom (Rb), o altă importantă genă supresoare tumorală, și acestea împreună ar putea contribui la transformarea malignă a hepatocitelor. Nu s-a demonstrat nicio corelare între integrarea ADN VHB și aceste mutații în combinație. Această regiune a genomului este adesea inclusă în ADN-ul integrat VHB și trunchierea 3’ este de obicei prezentă. În plus, există dovezi că pre-S2
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
purtătorii asimptomatici ai virusului. Factorul de creștere tumorală (tGF-α), un regulator autocrin de creștere a celulelor și al regenerării poate fi detectat în HCC și în jurul țesutului hepatic. În acesta din urmă, TGF-α s-a dovedit a fi supraexprimat în hepatocitele în care este detectat AgHBs și există unele dovezi că acesta poate fi, de asemenea, supraexprimat în celulele maligne care conțin ADN al VHB integrat. Aceste constatări sugerează faptul că o interacțiune între VHB și TGF-α în țesutul hepatic de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
inducerea de boli hepatice cronice necro-inflamatorii. Un sprijin suplimentar este fur nizat de concluziile rezultate din studii realizate la șoarecii transgenici utilizând gena VHB pre-S/S. Acești șoareci produc în exces anvelopa (pre-S1), proteina se acumulează în reticulul endoplasmatic al hepatocitelor, producând leziuni grave și persistente la nivelul acestor celule cu inflamație, hiperplazie regenerativă, dereglarea transcripțională progresând în cele din urmă la neoplazie. Transformarea malignă în curs de dezvoltare, în prezența bolii hepatice cronice necro-inflamatorii, indiferent de cauza acesteia este probabil
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se dividă din nou. Aceasta duce la „fixarea“ ADN-ului anormal în celulele fiice. Se facilitează, astfel, acumularea unui număr de mutații care sunt, desigur, necesare procesului în mai multe etape ale carcinogenezei. Mai mult, o rată crescută a turnoverului hepatocitelor oferă o oportunitate pentru exercitarea avantajului creșterii selective a celulelor inițiate. Sunt, însă, posibile și alte mecanisme de carcinogeneză. Inflamația în sine duce la generarea de specii reactive de oxigen în țesutul afectat, iar acestea pot fi mutagene. Compușii N-
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
avantajului creșterii selective a celulelor inițiate. Sunt, însă, posibile și alte mecanisme de carcinogeneză. Inflamația în sine duce la generarea de specii reactive de oxigen în țesutul afectat, iar acestea pot fi mutagene. Compușii N-azotați sunt produși endogeni în hepatocitele afectate de hepatitele virale și cauzează leziuni promutagenice și citotoxice la nivelul ADN-ului, O6-alkylguanina. Sechestrarea enzimei O6-alkylguanin-ADN-alkyltransferaza care este responsabilă pentru repararea O6-alkylguaninei, în citoplasma acestor celule (și departe de locul său de acțiune în nucleu), în ciroza cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cronică. Această observație sugerează că boala hepatică necro-inflamatorie cronică reprezintă o contribuție importantă la dezvoltarea tumorii. Intermediarii replicativi ai virusului hepatitei C nu se integrează în ADN-ul cromozomial al celulei gazdă, dar mecanismele prin care rata crescută a turnoverului hepatocitelor poate acționa ca un promotor tumoral (fapt deja menționat în infecția cu virusul hepatitei B) este valabil și în cazul VHC, chiar într-o măsură mai mare la VHC. Coexistența abuzului de alcool coroborat cu infecția VHC joacă un rol
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
găină. Raportul dintre morfologie și perioadele de infecție (Paul I. și Moisescu G., Probleme de zootehnie și medicină veterinară, 1959); Contribuțiuni la morfopatologia listeriozei experimentale (Paul I., Șofletea, Brânzoiu M., Morfologia normală și patologică, 1959) În care am relevat posibilitatea hepatocitelor, la șoarece, de a fagocita listeriile, realitate neacceptată de prof. dr. N. Stamatin, dar admisă de prof. dr. Combiescu de la Institutul Cantacuzino, care mi-a dat avizul de publicare. Microscopia electronică m-a confirmat. După ani și colegul Dorobanțu de la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
molecule de H2O2 se formează O2+2H2O; hemul și manganul sunt cofactori [1], are rol important în descompunerea H2O2 formate în peroxizomii din plante și animale și în glioxizomii din plante [1], enzimă prezentă în multe celule (ex: eritrocitele și hepatocitele) care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen H2O2 în apă și oxigen [2], 430 În legătură cu aceasta, trebuie amintită lucrarea originală a cercetătorului englez Adcock, 1962, publicată chiar înainte de publicarea lucrărilor complete ale lui White și colaboratorii, pe care le-am descris
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]