786 matches
-
pustie. Peștelui nu-i trecu nimeni pragul. Probabil că ploaia îi îndepărtase pe „clienți” și „prieteni”. Iar el trebui să-și întrerupă supravegherea, pentru că urma întâlnirea cu Claire De Haven. Un pocnet răsună la ușa de la intrare - sunetul ziarului Evening Herald, aruncat de băiatul cu ziarele din cartier. Danny ieși afară, ridică ziarul și trecu repede peste un articol de fond despre Truman și embargourile comerciale, apoi îl deschise la pagina a doua, în speranța că poate exista vreun articol legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Unde e Reynolds Loftis? Trebuie să vorbesc cu el. — Reynolds nu-i acasă, dar ți-am mai spus că nici eu, nici Loftis nu vor da alte nume. Mal intră în casă. Văzu pe un scaun prima pagină a ziarului Herald de miercuri. Claire citise, desigur, știrea cu moartea lui Danny, cu poza de laureat al Oscarului de la LASD băgată și ea în ziar. Femeia închise ușa. Nu juca teatru: voia să știe ce știe el. Mal zise: — Patru crime. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în timp ce vorbea la telefon cu Audrey îi confirma că și el știe asta. Coleman arestat pentru patru crime sexuale, plus punerile sub acuzare obținute de marele juriu, i-l aduceau pe Stefan în fața ușii ca pe un colet de Crăciun. Herald și Mirror informau despre uciderea lui Gordean: nici un suspect, articole umflate despre victimă, prezentată ca un impresar corect, și nici o mențiune despre banii de la bancă. Probabil că polițaii veniți la locul crimei se vor îngrășa repede. Ziarele considerau că membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Bowron a participat personal la funeralii, ca, de altfel, întregul consiliu al orașului Los Angeles, Comisia de Control și membrii marcanți ai conducerii LAPD. Dudley Smith a ținut un panegiric emoționant, evidențiind „marea cruciadă” a lui Mal împotriva comunismului. În Herald a apărut o fotografie cu Dudley strângându-l în brațe pe fiul lui Mal, Stefan, și îndemnându-l „să fie bărbat”. Johnny Stomp era sursa lui Buzz de informații despre marele juriu, Ellis Loew și Mickey. Situația părea de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și Angela, Leisei și în special lui Roxanne Parker. Lui Sine Quinn și Marjorie Parker pentru munca lor asiduă și lui Alison O’Reilly pentru PR. Lui Dave Lawlor, Sile McArdle, Stephen Rae, David Diebold și Frank Coughlan de la Evening Herald și Fionnulei McCarthy de la Woman’s Way. Lui Jim FitzPatrick pentru fotografia de pe copertă și Tatiannei pentru cafea, pentru că mă face să râd și îmi hrănește preaiubitele pisici. Scriitoarelor Tina Reilly, Suzanne Higgins, Catherine Barry, Maeve Binchy, Julie Parsons, Cathy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pat și mă îndrept spre bucătărie. Tata stă cu capul aplecat deasupra pianului și cântă cu doar două degete. Ca să-l enervez, încep să fredonez Dunărea albastră fals. Cred că Strauss se întoarce în mormânt. —E un anunț în Evening Herald pentru apartament, îmi spune tata. Trebuie să ies să cumpăr perdele noi pentru acolo, așa că mă întrebam dacă te-ar deranja să răspunzi tu la telefon. Știi ce să spui, nu? Orele de vizitare sunt între șase și șapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
interesantă trebuie să aibă. Când slujba lor e să se dea pe lângă megastaruri. Uau! Nu aș vrea să mă pun rău cu ele, totuși. Doamne ferește! Janice dipare și se întoarce cu o cană imensă de cafea, The Mirror și Evening Herald. Ah, o plăcere. Ador să merg la coafor, voi nu? E minunat să fii răsfățată. Dacă aș fi bogată, aș merge în fiecare zi la coafor. —Să-ți pun niște balsam care nu necesită clătire în păr? E foarte uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de fericire. Și acum... Telefonul începe să sune, dar nu mă clintesc. Abia la al optulea țârâit mă mișc și îl ridic. — Alo? — Alo? zice o voce vioaie. Sunteți Becky Bloomwood? — Da, spun precaută. — Becky, sunt Fiona Taggart de la Daily Herald. Îmi pare atât de bine că am dat de tine! Becky, am dori să publicăm un articol în două părți despre tine și... mica ta problemă, putem s‑o numim așa? Nu vreau să vorbesc despre asta, murmur. — Atunci, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ciment, care erau singurele scaune disponibile. Per ansamblu, aveam dinainte un nesfârșit catalog al ororilor și n-aș fi rămas dacă vărul lui Baby, Tim, nu ni s-ar fi alăturat pe când eram la restaurant. Tim era ziarist la Sunday Herald și avea un simț al umorului la fel de sec ca o fântână părăsită. Nu era vina lui că era rudă cu Baby. Datorită lui, dubița mea era parcată chiar În față, nu pe vreo stradă lăturalnică din Soho. Văzând cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de mare explorator al Orientului. Directorul ziarului local, Matthias Webb, care aflase ceva despre preumblarea mea, mi-a sugerat să scriu un articol despre experiența mea persană. Ultima dată când fusese tipărit numele Persiei În paginile din Annapolis Gazette and Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
explozia care avea să se producă și ale cărei știri aveau să ocupe, În ultimele luni ale anului 1906, mari spații În toate jurnalele din lume. Pentru prima și, după toate aparențele, pentru ultima oară, articolele din Annapolis Gazette and Herald au fost citate, adesea chiar reproduse cuvânt cu cuvânt, În mai bine de șaizeci de ziare din Sud și de pe Coasta de Est. Asta orașul și ziarul meu mi-o datorează. Iar eu i-o datorez lui Șirin. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai degrabă un diner - se așeză la tejghea și ceru o cafea cu lapte și un sendviș cu șuncă și ou pe pîine de secară. Pe tejghea era lăsat un Miami Herald, ediția de noapte, și cît mîncă și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania. Simți cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meu. — CÎt face? — Patrușcinci de cenți. — Foarte bună mîncarea. — Mai treci pe-aici, spuse bărbatul și luă ziarul lăsat de Roger pe tejghea. „O să mai gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că putem bea cocteiluri la greu, prin urmare mâine dimineață n-o să mai găsești nici o frunză de mentă în toată Londra. E foarte drăguț, îi răspund. Unde l-ai cunoscut? —La o petrecere, acum două seri. Scriam despre ea pentru Herald. Daisy lucrează la pagina de mondenități a unui ziar londonez. Treaba ei este să meargă la petreceri și să scrie despre ultimele tendințe: ce cocteiluri sunt la modă, ce nume celebre le consumă în timp ce flirtează cu nu știu care, bla, bla, bla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să scriu nimic, dacă nu am chef, ci să încerc să mă distrez. Drăguț, nu-i așa? Nasul meu fin de cunoscător îmi spune că tipul a zis exact ce trebuia pentru a se asigura că va apărea în Evening Herald. Mai ales că, dacă ar fi vrut s-o vadă, ar fi invitat-o să ia masa oriunde altundeva. În orice caz, tu ai de gând să scrii despre asta, nu-i așa? o întreb. —Bineînțeles. Însă a fost tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să cunosc pe unul dintre cei mai faimoși oameni de televiziune. Am ce le povesti colegilor mei de serviciu. Ei îl consideră grozav, în parte și datorită reputației sale de băiat rău. — Ea e Daisy, zice Făt-Frumos. Lucrează la Evening Herald. — Mă bucur, dragă! i se adresează Liam, de parcă ar fi fost o prăjitură cu cremă în vitrina unei cofetării. Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
La lumina unei torțe mai mari decât celelalte, montate pe o coloană, am văzut o fată Învăluită Într-un vesmânt albastru presărat cu stele de aur, care ținea În mână o trompetă dintr-acelea pe care le sună la operă heralzii. Ca Într-unul dintre misterele medievale În care Îngerii Își arată aripile de hârtie velină, fata avea pe spate două mari aripi albe Împodobite cu forme migdalate marcate În centru cu un punct și care, cu puțină bunăvoință, puteau trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arhitectul își părăsise serviciul, rămânând practic dezlegat de orice legături cu viața socială obișnuită. Cânta acum fără întrerupere, zi și noapte. La rubricile de curiozități din toate marile ziare și reviste apărură scurte note despre organistul român. Reporteri de la New York Herald Tribune, Life, Strange Astonishing Stories Magazine, Paris Match și Penthouse începură să se perinde prin spatele blocului din Berceni, fulgerând din blitzurile orbitoare ale aparatelor sofisticate de fotografiat, înregistrînd casete video și benzi întregi de magnetofon cu muzica minunată a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri, acolo unde este, și le ocrotește existența. * Nașii Vernescu ne-au chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de radio cu 2500 de lei. Era tot un “Herald” ca și cel rămas în Basarabia. Directorul școlii de la Coasta Lupii, Petrică Ciobotaru, era deranjat de prezența mea. A reușit să strecoare într-un proces verbal de inspecție, printre alte aiureli, și faptul că n-aș fi fost în stare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ideile lui, deși îl întrebau cum era să dormi singur într-o clădire mare, și continuau să-i fotografieze pe Adam și Eva. Excepția a fost un bărbat înalt, într-un costum gri, cu o croială elegantă, jurnalist la Glasgow Herald. Acesta a stat o jumătate de oră în fața stranelor, uitîndu-se la tavan, apoi s-a așezat pe scaunul de la orgă și a contemplat zidul Edenului. în cele din urmă a zis: — Asta îmi place. — Mă bucur. Desigur, mi-e imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pollock. Ei bine, o să fac tot ce pot pentru tine, deși asta e una dintre săptămînile mele pline. Școlile din Glasgow și Edinburgh au expozițiile de diplomă, așa că nu prea am timp. La sfîrșitul unui articol despre alții, în ziarul Herald scria: Nu-i ușor să descoperi biserica parohială Cowlairs în zona de nord-est cea mai neumblată a orașului Glasgow, dar sufletele rezistente care vor face acest efort vor descoperi că Geneza îneterminată) lui Thaw merită mai mult decît o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu era acasă. Sună telefonul. Era Ken. Ken Eric, reporter de investigații la New York Times. Mentor și prieten totodată. — Bună, sunt Ken. — Ken, ai primit e-mailul meu? Întrebă ea agitată. — Mda. — Ce zici de articolul despre crimă din Miami Herald? A ținut prima pagină douăzeci de săptămâni. — Nu e suficient de puternic. Prea local. Prea slab. Ai nevoie de o crimă mai bună, răspunse Ken cu vocea de copil mofturos pe care o folosea Întotdeauna când vorbea cu ea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
situația, avu revelația acelui adevăr minunat, binecuvântat. Avea să fie mamă. Porni înapoi spre Gara Liverpool, lăsându-și răgaz să cumpere câteva ziare. În comparație cu Woodbury, chioșcul de ziare de la intrarea în gară era ca un magazin de delicatese exotice. International Herald Tribune stătea lângă L’Express, Corriere della Sera lângă El Pais, Paris Match lângă Hello. În Londra, chiar și ziarele locale erau aproape la fel de voluminoase ca New York Times, dând pe dinafară de suplimente gratuite. Adună un braț și mai luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doar cîteva exemple între altele, iar influența lor asupra primilor avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viu”; „experimentul Urmuz, dacă este urmărit cu seriozitate, dacă e pătruns pînă în cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]