1,011 matches
-
și ai să vezi ce bine ai să te simți după aceea. Am luat ulcica de pe scăunelul așezat la căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
rămas cu această bucurie a unei emoționante revederi peste ani și cu un set de instantanee fotografice - drept mărturie că cele relatate sunt reale... că așa suntem noi, dascălii, sufletiști. Din poartă i-am urmărit îndepărtându-se încet purtați de herghelia de cai abil stăpânită de fostul meu elev, Adrian C. Drum bun, dragul meu și să știi că te aștept, dacă și Cel de Sus mă va ajuta. Deși însorită, vremea e totuși răcoroasă, ajunși la echinox, vom dori curând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de astăzi. Grânele se păstrau în gropi de pâine, ca până mai odinioară în Țările Române. În afară de agricultură își trăgeau Geto-Dacii hrana lor din creșterea animalelor. Am văzut pe Geți numiți mai sus mâncători de lapte. Ei posedau înainte de toate herghelii imense de cai, care probabil vor fi servit într-un timp mai vechi ca și Sciților la hrana animală, singura de care dispun popoarele nomade. După așezarea Geto-Dacilor, caii serveau pentru călărie. Boii erau întrebuințați pentru lucrarea câmpului și căraturi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea Cu mii turme - alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii după ele, Turme mândre și de oi, Ciobănașii din napoi Cu fluere și cimpoi, Mai avea de mă pricepi, Herghelii de cai sirepi Ce ca vijeliile Îi împleau câmpiile, Îi pășteau moșiile, Și de - a lungul râurilor S'așterneau pustiurilor, Și în valurile ierbii Pășteau ciutele și cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari de bouri, Ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-i recunoască din te miri ce semne. Femeia continua să turuie, încântată. - Are lucrare mare acolo părintele Ioachim. N-ați văzut-o. Treceți să vă uitați. Minune. E chiar peste drum de casili lu’ dom’ general Goncea. Alea cu herghelia dinspre pădure. Șantier greu, cu două duzini de meșteri. Îi scoate sufletul părintelui de puturoși. Și ciubucari, ceva de spaimă. Trebuie să stea toată ziua de urma lor, altfel nu mai termină casa nici anul ăsta. Și de Sfântul Dumitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o nostimă învățătoare de-a locului. Mergea Combinata acum în Portugalia să vadă dacă nu rămăsese ceva și pentru bunică-sa din moștenirea regelui, după ce osemintele îi fuseseră aduse în țară. D.M.M. avusese ghinionul să se intersecteze în autobuzul 6 (Hergheliile Goncea-Gară-Centru) cu stagiarii din clanul lui Brandaburlea. Aveau ziua de practică aplicatorie, cu răspândire pe liniile transportului în comun de la Gară spre Centru. Ca într-o ședință de hipnoză colectivă, stagiarii - trei băieți și două fetișcane, supravegheați discret de Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pumn de talaș și lumina crescu. Cerul bolovănos aluneca tăcut peste malurile sălbatice. Culoarea lui se întunecase spre margini și ucenicul văzu primele stele. Mirosea a bălegar încins și se gândi că pe undeva pe aproape trebuie să fie vreo herghelie. Smulse o mână de iarbă afinată și simți în palme sucul ei lipicios. Pungașii nu mai spuneau nimic. Stătuse și vântul. Rar se mai auzea pipirigul lovindu-și tulpinile la cea mai mică adiere. În cele din urmă, Bozoncea îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să nu le deoache careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea cu copita și necheza nărăvaș. Bozoncea ocolea herghelia și clătina capul mulțumit: - Parcă-s armăsari de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân și breaz, Să-mi dai drumul la chindie, Să-ți aduc de-o herghelie. S-aduc tata cailor, Și muma cârlanilor... - Așa, candriule! Așa... făcea Sandu între două înghițituri. Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă: - Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amăgească. Pe timpul ăsta, a lui o să-l creadă rămas în nuntă, cădea cum e mai bine. Câmpia dreaptă și înghețată se însufleți deodată. La început nu știură ce era. Parcă la capătul ei cel mai depărtat ar fi alergat o herghelie de cai. Vântul tăie iute fața încremenită a omătului și mișcă țurțurii cenușii ai pădurii. Se făcu din nou liniște, ca și când cineva și-ar fi tras sufletul, apoi zăpada fu spulberată pe neașteptate și ridicată în niște perdele albe și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deodată acorduri din loviturile de undă. [...] Toate avalanșele strînse În tine, de la bucuria frenetică pînă la tristețea neîmpărtășită, se vor șterge oare o dată cu pasul tău? Sau din ele și din memoria ta vor purcede plantele și turmele de mîine? [...] Sălbatecile herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, În care formula „vaselor comunicante” se concretizează În reveria comunicării osmotice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rostesc cuvîntul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai tîrziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum e, adică, să muncești. Se ridică și dădu primul exemplu. Întâi și întâi, chipul i se netezi, botul i se turti și trupul noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt pe sama lui Ion Frunză (din alte sămi rezultă că acest Frunză se găsea la Umbrărești) Adunând, rezultă 101 cai la Sf. Gheorghe și numai 94 la Sf. Dumitru. Iată, acel Ion Frunză purta de grijă la o adevărată herghelie de cai și iepe, învățați și neînvățați la călărie, desigur, meserie specifică îngrijitorilor acestor frumoase și nobile animale. 1781 aprilie 23 Sama vacilor la Sf. Gheorghe ce sunt pe sama lui Crăciun văcarul 4 buhai; 5 boi și câte 2
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rezolva dificultățile vieții cotidiene. Avem aici o metaforă a deșeului, însoțită uneori de precizări despre componența și geneza acestei drojdii indezirabile. La ora la care dezbaterea franceză despre "multirecidiviști" a devenit calul de bătaie al unuia dintre mânjii favoriți ai hergheliei prezidențiabile*, o asemenea imagine nu e nevinovată. Deci punem la îndoială geneza spontană a "nucleelor dure". În reprezentările comune domină câteva teme, care sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lunga desfășurare a războaielor de atunci, dar în așezările vremii apar totuși țărani, meseriași, hamali, copii, femei, călugări. Nu lipsesc pozele teatrale ale unor conducători (Ioniță Caloian)266 sau reconstituirile în stilul dioramelor de muzeu: o vânătoare de mamuți, o herghelie de cai în pusta maghiară 267. În ansamblu, ilustrațiile reușesc să redea un eroism necesar, datorat mai mult vremurilor decât prestației unor personaje anume: câțiva daci zâmbesc, un războinic roman ține în dinți capul dușmanului ucis, un călugăr fuge cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
găsit la o fântână semne că frumoasa Angelica săvârșise cu Medóro josnicii, și de necaz a înnebunit și a dezrădăcinat copacii, tulburând apelel limpezi ale izvoarelor, omorând păstori, nimicind turme de oi, dând foc colibelor, dărâmând casele, târând după el herghelii de iepe și făcând alte nenumărate blestemății, vrednice de-a fi veșnic pomenite în cărți?"230. De ce însă a simțit el nevoia să se raporteze, prin distanțare parodică, la o literatură care, la vremea ei, continuase o literatură precedentă, "asasinându
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
arcul, războinicii barbari porneau în cete după pradă. În frunte galopau căpeteniile. Apoi veneau căruțele, mânate de bătrâni sau femei. În căruțe încărcau copiii, corturile din piei de animale și tot avutul. Mai în urmă călătoreau turmele de vite sau hergheliile de cai. În năvălirile lor, migratorii căutau hrană și bogății, pășuni și adăposturi pentru vite. Cum se termina pășunea sau erau împinși din urmă de alți migratori, ori auzeau de alte ținuturi bune de jefuit, plecau într acolo. Dacă întâlneau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Cu fața spre munți, modelată structural de mitologia spațiului, veghează lângă arbori și ape atentă la "graiul plantelor", de unde un sistem de metafore deschis înconjurimii, "pomi verzi", "vântul galben", "berzele neduse", plopi și paltini, păsări și fluturi, ploi, ninsori și herghelii. Vegetalul pune în contact cu miracole, cu bucurii de plein air. În "bărbile-ncâlcite" ale bătrânilor sihaștri "albinele-și fac stup" (Psalm I). Pretutindeni, însemne ale paradisiacului palpabil: "ochii arborilor", "păduri de ochi", "păsări care apun", "ploi dulci de prune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
3); călătorie (3); cursă (3); eleganță (3); fugă (3); ponei (3); potcoavă (3); sat (3); agricultură (2); animal frumos (2); bine (2); blînd (2); călări (2); copite (2); curat (2); echitate (2); fîn (2); forță (2); galop (2); harnic (2); herghelie (2); hipodrom (2); loialitate (2); mamifer (2); mașină (2); mîndrie (2); natură (2); nărăvaș (2); nărăvos (2); nobil (2); plimbare (2); povară (2); prinț (2); puritate (2); sălbatic (2); splendoare (2); sport (2); teamă (2); Traian (2); transport (2); țară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fi ales drept țintă a agresiunii verbale pur și simplu datorită faptului că sunteți cel mai nou coleg. În lumea animală, caii (de fapt, toate mamiferele) au dezvoltat comportamente submisive pe care le utilizează în momentul când intră într-o herghelie sau alt grup de animale pentru prima dată. Calul nou-venit își va lăsa capul să atârne, își va băga coada între picioare și își va feri fața și privirea de ceilalți cai. Acest ritual poate continua mai multe zile până când
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
nou-venit își va lăsa capul să atârne, își va băga coada între picioare și își va feri fața și privirea de ceilalți cai. Acest ritual poate continua mai multe zile până când, la capătul unei serii de etape, armăsarul dominant din herghelie îi acordă statutul de membru nou-venitului. În colectivul dumneavoastră, statutul de „nou-venit” poate atrage o paletă largă de agresiuni minore, de la „Chiar nu știi ce trebuie să faci, nu-i așa?” la „Îți spun acum cum să faci, însă poți
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]