949 matches
-
investigarea naturii lor, luându-se ca temă de analiză „subiectul uman”. Menționăm în această privință câteva dintre cele mai semnificative și mai cunoscute modele epistemice ale bolii psihice în acest sens: - modelul fenomenologic-comprehensiv (K. Jaspers); - modelul existențial (L. Binswanger); - modelul hermeneutic (H. Tellenbach). 7) Modelul psihanalitic (S. Freud) reprezintă un moment esențial în evoluția metodologiei clinice și a modului de a gândi suferința psihică și bolnavul psihic. Modelul psihanalitic se bazează în principal pe analiza contextului narativ al bolnavului, din care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie să găsească, în cadrul trăirilor unei persoane, „contextul psihologic”, în sensul „fenomenologiei spirituale”, care după Ed. Husserl este o „unitate a sensurilor sau a comprehensiunii unor momente care se alcătuiesc interior”. Pornind de la aceste aspecte L. Binswanger a introdus principiul hermeneutic ca metodă în psihopatologie. Întrucât metoda hermeneutică în psihopatologie este legată de semnificația istoriei vieții interioare a subiectului, vom avea în vedere faptul că ea reprezintă însăși fundamentarea inteligibilului epifenomenal în neinteligibil, sau a bolii psihice asupra sănătății mintale. Elementul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și al acțiunii acestuia ? Cu aceste întrebări intrăm în domeniul hermeneuticii psihopatologice. În această situație obiectul este reprezentat „prin ceea ce intervine patologic” în cadrul „istoriei individuale” a persoanei respective (L Binswanger, K. Lowith, H. Tellenbach). L. Binswanger remarca faptul că materialul hermeneutic în acest caz este reprezentat atât de elementele „verbale”, cât și de cele „non-verbale” ale discursului sau „narațiunii clinice” a bolnavului, și care se cer a fi „descifrate”. În această privință M. Scheler vorbește de o veritabilă „gramatică a exprimării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simbolic este însă numai una dintre etapele hermeneuticii; în cazul acesta se consideră că „fenomenul neînțeles al unui sindrom nevrotic este numai o formă mascată a unei corelații inteligibile, care poate fi însă „demascată” analitic prin interpretare (H. Tellenbach). Actul hermeneutic este însă reprezentat prin „întâlnirea dintre bolnavul care comunică și medicul care ascultă”. Această comunicare, realizează un tip special de „relație atmosferică” (H. Tellenbach) în care sunt concentrate experiența și cunoștințele psihiatrului cu impresiile venite din partea bolnavului, considerat ca interlocutor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suntem legați de acesta în sfera atmosferică comună, că noi doi nu ne putem pune de acord, că nu ne potrivim împreună, că nu ne găsim, că nu ne putem înțelege între noi. Din acest motiv o încercare de contact hermeneutic pe baza unei sfere comune nu se va putea realiza”. Ceea ce medicul psihiatru percepe la bolnavul psihic ca pe o „emanație schizofrenică”, apare ca ceva de neînțeles (Müller-Suur), ca o „nepotrivire, un dezacord comun al simțirii atmosferice, în sensul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicului nu mai reușește să se întâlnească și să se pună de acord cu simțul bolnavului. În acest caz de dezacord, simțul bolnavului devine expresia simțului alienării psihice sau al nebuniei”. Pentru H. Tellenbach ceea ce corespunde aici formal unui proces hermeneutic este de fapt interpretarea unui „atmosferic” specific personal al bolnavului, în interiorul unei sfere comune, lărgite cu cea aparținând prezenței persoanei medicului, așa cum se poate vedea în figura din pagina următoare ms. 112???. Fig. ms. p. 112 BOLNAV Atmosferă alienată ? MEDIC
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aparținând prezenței persoanei medicului, așa cum se poate vedea în figura din pagina următoare ms. 112???. Fig. ms. p. 112 BOLNAV Atmosferă alienată ? MEDIC Atmosferă normală Spațiul comun de întâlnire/comunicare medic-bolnav În cazul de mai sus, din punct de vedere hermeneutic nu se mai poate realiza o „întâlnire/contopire a orizonturilor” înțelegerii celor „doi interlocutori”. Imposibilitatea „contopirii orizontului” între medicul psihiatru și bolnavul psihotic, pare a bloca orice formă de comunicare sau de colaborare comună, anulând în felul acesta orice posibilitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
parte la cunoștințele și experiența sa personală, în plan extern-formal; iar pe de altă parte, la propria sa subiectivitate, ca mod de evaluare personală a stării de normalitate psihică, deci în plan interior-subiectiv. Ceea ce trebuie reținut ca important, în actul hermeneutic, este faptul că subiectul trebuie întâi „simțit” și „cunoscut” de medic, printr-un act de reflecție și ulterior „gândit” și „etichetat” diagnostic din punct de vedere atât clinico-psihiatric, cât și în perspectivă psihopatologică. 9. RELAȚIA MEDIC - BOLNAV Domeniul psihologiei medicale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-i înțelege și, în felul acesta, de a-i explica natura și semnificația acesteia. Pe aceste considerente, cercetarea atât în psihologie, cât mai ales în psihopatologie, diferă de metoda clinico-psihiatrică. Ea va utiliza metodele fenomenologice și comprehensive, efectuând un „act hermeneutic” de descifrare și înțelegere a semnificației stării de alteralitate psihică. Dincolo de „tabloul clinic” construit din tulburările aparente, obiective sau obiectivabile, se află persoana bolnavului psihic, iar cunoașterea acesteia este obiectivul finul al psihopatologiei, la fel cum în cazul psihodiagnosticului proceselor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motiv tematic ne este oferit de psihopatologia experimentală. S-ar putea ca acest termen să surprindă, mai ales că am afirmat anterior în această lucrare, că obiectul psihopatologiei, nu se experimentează, el fiind supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
certe”, „preziceri matematice”, „profeții logice” etc.; • dar știința curriculumului nu poate fi inclusă nici în corpusul botezat de Dilthey Geisteswissenschaften. Nu este exclusiv o „știință a spiritului”, o „știință a culturii” care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o putem asimila unei „prescripții sacre” sau unei „descrieri romanești”. Aceste analogii permit interpretări și demersuri hermeneutice adesea uimitoare, revelatoare: sensuri și semnificații pe care viața
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o putem asimila unei „prescripții sacre” sau unei „descrieri romanești”. Aceste analogii permit interpretări și demersuri hermeneutice adesea uimitoare, revelatoare: sensuri și semnificații pe care viața obișnuită le tăinuiește. Dar atare decriptări de „mistere ale vieții” rămân eforturi de raționare analogică și atât; rezultatele nu sunt „adevăruri” în sensul celor stabilite de științele naturii, ci metafore, care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor (santinelelor), descrisă de Platon în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii, începe după ce a fost împlinită propaideia. 17. Vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. Textul platonic pe care l-am explorat, urmând exemplul lui Martin Heidegger (Platos Lehre von Wahrheit, 1942), este cuprins în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii (vezi ediția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referințe bibliografice" 1. Pentru explorarea hermeneutică a genezei mitice a conceptului de paideia la greci (atribuită centaurului Chiron, primul educator al omenirii, care i-a crescut și educat pe Asklepios, Ahile și Iason), vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. 2. Despre marea expediție de „grecizare a lumii” care ar fi fost întreprinsă de Alexandru Macedon sub îndrumarea lui Aristotel din Stagira se pot găsi detalii în prologul lucrării lui I. Negreț-Dobridor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Modelul sensibil de școală” (responsive model) propus de Goodlad avea ca menire asigurarea calității vieții educaționale, adică „sănătatea” organizațională a ecosistemului pedagogic. Această abordare, neîndoielnic originală, nu a avut totuși ecou. „Scientiștii” teoriei curriculumului au considerat-o un simplu exercițiu hermeneutic, bazat pe metafore biologice; „umaniștii”, în schimb, au considerat că modelul de „școală sensibilă” nu privilegiază suficient omul, ci îl lasă abandonat „condițiilor naturale” pe care omul aspiră, dintotdeauna, să le depășească. Conștienți de prestigiul pe care îl aveau în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat într-o expansiune accelerată. Abandonarea metodelor rigide ale curriculumului modern și adoptarea metodelor hermeneutice promit progrese și avantaje mai mari decât se anticipa în anii ’60-’70. Noile explorări nu se mai bazează - decât episodic - pe „gândirea tare”, logico-matematică a cercetătorilor moderni, ci pe „gândirea slabă” (Vattimo) a interpretărilor multivariate și contradictorii 18. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1993); Alma Young (1993); Joe L. Kincheloe (1993); Alan Wieder (1992); Ramona Edelin (1989); Marvin Berlowitz (1992); Beverly Gordon (1993); Henry Giroux (1992); Leslie Roman (1993); James Scheurich (1993) ș.a. Pedagogia feministă s-a născut din preocupările psihanalitice, freudo-marxiste, fenomenologice, hermeneutice și existențiale ale reconceptualismului. Din aceste căutări s-au structurat, lent, așa-numitele gender-texts care descriau un system of gender. Cuvântul gender nu are corespondent în limba română. El desemnează, generic, tot ceea ce se referă la „genuri”; adică genurile „masculin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
condiția umană 130. Asupra acestor probleme s-a aplecat hermeneutica fenomenologică. În anii ’80-’90 s-a constituit și o hermeneutică „pur pedagogică”, încercând să evite perspectiva fenomenologică, fără însă a reuși. Un exemplu este studiul lui David G. Smith „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text” (1991)131. D.G. Smith a localizat hermeneutica în problematica socială sugerând că există o legătură între tulburările sociale și necesitatea de a interpreta. Sarcina hermeneutică nu ar fi de ordin tehnic, soluționabilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Asupra acestor probleme s-a aplecat hermeneutica fenomenologică. În anii ’80-’90 s-a constituit și o hermeneutică „pur pedagogică”, încercând să evite perspectiva fenomenologică, fără însă a reuși. Un exemplu este studiul lui David G. Smith „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text” (1991)131. D.G. Smith a localizat hermeneutica în problematica socială sugerând că există o legătură între tulburările sociale și necesitatea de a interpreta. Sarcina hermeneutică nu ar fi de ordin tehnic, soluționabilă pe cale logică: ea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
răstălmăcirea sau relativizarea; dar libertatea umană își găsește, în aceste momente, „lumina”, identitatea, demnitatea etc.; sunt momente în care fiecare își poate povesti necazurile și poate susține că sursa lor este un anumit mod de a vedea lucrurile. „Imaginația hermeneutică” (hermeneutic imagination) joacă, după Smith, un rol important. Ea poate problematiza hegemonia culturii dominante în termeni de angajare și transformare. După D.G. Smith (1991), discursul fenomenologic conferă hermeneuticii un caracter politic. El sugerează, subtil, că hermeneutica ar putea fi folosită pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost discipolul preferat al lui Heidegger, iar Rorty (alături de Richard Bernstein) a fost unul dintre cei mai importanți exegeți americani ai operei heideggeriene. În acest mod, gândirea curriculară a lui Elaine Atkins s-a conectat cu marea tradiție a fenomenologiei hermeneutice europene. Încadrată în termenii acesteia, teoria curriculumului schițată de Atkins (1988) a devenit o metodologie subtilă de explorare a fenomenelor primare care generează formarea umană și de dezvăluire a proceselor tainice din adâncurile fiecărei ființe umane. Teoria curriculumului a asimilat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este așa. După articolul din Journal of Curriculum and Supervision intitulat „Mathematics Teaching: Moving from Telling to Listening” (1994)139, în același an, Davis a publicat volumul Listening to Reason: An Inquiry into Mathematics Teaching 140. Ambele lucrări conțineau investigații hermeneutice asupra predării matematicii, dar nu numai. Brent Davis a considerat însăși matematica o „fenomenologie” și a folosit-o ca atare în cercetarea predării desenelor și schemelor biologice, în paralel cu formarea gândirii ecologice. El a luat metaforele și imaginile teoriei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
practice a curriculumului 144. Ei s-au mulțumit să-și fundamenteze demersurile pedagogice pe teoriile maeștrilor. În 1989 însă, William M. Reynolds a realizat, în acest sens, o tentativă îndrăzneață. În lucrarea sa Reading Curriculum Theory: The Development a New Hermeneutic, Reynolds 145 a supus unei critici nemiloase teoriile tradiționale ale curriculumului, utilizând o metodă de interpretare a textelor elaborată de Paul Ricœur (1981)146. Reynolds a citit, în manieră ricœuriană, texte „conservatoare” cuprinse în două culegeri: Nation at Risk (NCEE
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe el însuși. 3. Conceptul de realism halucinant este o sintagmă originală prin care încercăm să desemnăm generic hiperrealitatea lui Baudrillard, „realismul magic” al prozatorilor latino-americani (Borges, Márquez, Sabato ș.a.) și „hiperraționalitatea” curriculară. 4. I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. 5. Conceptul de postmodernism s-a impus în cultura euroatlantică odată cu publicarea lucrării lui Jean-François Lyotard La Condition Postmoderne. Raport sur le savoir, Minuit, Paris, 1979 (trad. engl.: The Postmodern Condition, University
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
enorm. Arhivele Edmund Husserl conțin peste 30 000 de pagini inedite, cele mai multe stenografiate. Stenografia Gabelsberger folosită de Husserl are o anumită filiație acusmatică și ezoterică, solicitând eforturi la descifrare. Se pare că Husserl a scris aceste pagini care adâncesc explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în 1989, a ajuns la volumul XXVII. Încă necunoscut complet, Husserl a fost nu numai un erudit, similar „titanilor” din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]