557 matches
-
ultimele resturi ale băii criogenice, încercând să nu fixeze un punct pe care ceilalți nu-l puteau zări din locul în care se aflau. Îl remarcase înainte de a se extrage din cuvă. Locul pe care îl avea în compartimentul de hibernare era altfel dispus încât avea acest punct în fața ochilor. Făcea parte din prerogativele comandantului. ― Munca ne va încălzi foarte repede, zise Dallas. (Într-un colț, Lambert bombăni ceva.) Fiecare la postul său. Îmi asum responsabilitatea să vă amintesc că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Prea departe ca să prindem semnalul unei balize de navigație. Lăsați legătura cu Sol. ― Pe dracu'! Dar ce facem aici? se răsti Kane. Dacă nava e-n bună stare și noi n-am ajuns la destinație, de ce ne-a scos din hibernare Mama? Până când Lambert să propună un argument, un sunet de corn însemnând alertă-la-stație răsună imperativ în pasarelă... Aproape de pupa lui Nostromo se găsea o sală mare, în mare parte ocupată cu o încâlceală indescriptibilă de mașini complicate. Aici se adăpostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Știm că nu suntem în preajma lui Sol, căpitane, zise Kane, vorbind în numele tuturor. (Ceilalți cinci, cu ochii fixați pe Dallas, așteptau de la el să-i lămurească.) Suntem încă departe de casă și cu toate astea nava ne-a scos din hibernare. E vremea elucidării cauzei acestei devieri. ― E vremea s-o aflați. (Dallas aprobă de-ndată.) Așa cum bine știți... începu el doct, Mama este programată pentru întreruperea călătoriei și trezirea noastră dacă apar anumite condiții specifice. (Făcu o pauză, grijuliu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rupte, nu o chestie ca asta. Suntem cu toții de acord asupra acestui punct: Kane are nevoi de un tratament specializat. ― Care nu e cu putință, ai spus-o. ― Just. (Parker se rezemă.) Exact! D-aia zic să-l băgăm la hibernare până când un doctor specializat în maladii străine va putea să-i ia cazul în primire. ― Just, concluzionă Brett. Ripley scutură din cap și-l privi. ― Cum zice el ceva, mereu spui "just"'. Știai, Brett? ― Just, mormăi el. Ea se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nisip. Amintiți-vă cu câtă ușurință prima formă a topit viziera căștii lui Kane! Cine poate să mă asigure că asta de-acum nu va face la fel cu capacele congelatoarelor? (Clătină din cap cu resemnare.) Nu voi intra în hibernare până n-o capturăm și n-o omoram. ― Dar nu putem s-o omorâm! interveni brusc Lambert. După compoziția internă a primei creaturi, putem presupune că cea de-a doua este identică. Dacă se va dovedi că va fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mondial, în care avansa lent, decis să evite graba și subiectivitatea, de care se făcuse vinovat în anii tinereții combative. Dar blajina consoartă? Pregătită, probabil, să primească primii cursanți. De când ieșise la pensie, virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ține mărul. A treizeci și noua rotire a discului. Sună, sună soneria purgatoriului, sună subțire, perforând pereții de sticlă verzuie, suprapuși, bariere sticloase, pe care cresc jerbe imense de putregai și fosfor. Nimeni, nimeni nu vrea să-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască numele, vocea, nimeni nu vrea să scuture mlaștina groasă a apatiei care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capul frânt și mâinile dislocate, 37 de zile. Vestea că bătrâna plăpumăreasă avea să meargă la doctor zgudui lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog al vremii, Eliza Gabrovescu, la fel de matusalemică și uscată ca și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creația Sa. Dar a fost părăsit în uitare. E trist pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu sunt un concept uitat? Vin doar când vreau eu. În rest, un concept de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Magazin” al cărui cititor consecvent eram, avea rubrica „O ilustrată pe adresa dumneavoastră”, din care mulți selectam adrese ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea de a cunoaște și a ne distra cu tipe pe cinste despre care chiar aș avea ce să vă povestesc, dar nam chef să mă ia nevasta de cap mai ales
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de "incident biologic", neobligatoriu pentru derularea ciclului vital al vibrionului. Cu alte cuvinte, omul ar constitui doar "un rezervor secundar temporar" al agentului etiologic al holerei. Pe de altă parte, s-a pus în evidență eventualitatea ivirii unui "stadiu de hibernare" în dezvoltarea vibrionului, care, în condiții vitrege de existență, își reduce dimensiunile de 15-30 de ori, transformîndu-se într-un "coc" minuscul, cu metabolismul redus la maximum. Când ambianța redevine favorabilă, vibrionul recuperează forma, dimensiunile și procesele vitale obișnuite. Este de la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cerul albastru și senin al fericirii. Dar la Cloisters nu era nimic care să semene cu un scaun de evacuare în caz de urgență. M-am consolat cu gândul că aceea era ultima mea după-amiază de duminică în clinica de hibernare, că, în mai puțin de o săptămână, nu mai trebuia să trec prin ceea ce simțeam atunci. Dar, într-un acces de nefericire nediluată, mi-am dat seama că și în trecut avusesem senzații similare de nerăbdare și deșertăciune. Deseori. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adolescent, când toți cei din jurul meu se comportau ca niște adulți. Un șoc de proporții, mult mai violent, m-a făcut să-mi pierd complet echilibrul. —într-un fel, consumul de droguri m-a fosilizat. Trăiam într-o stare de hibernare. Complet îngrozită, am început să-mi dau seama că de data asta cutremurul nu avea să se mai oprească până în clipa teribilei concluzii. —Și cel mai ciudat e..., Jeanie ne-a zâmbit tuturor în timp ce spunea asta, ... că mi-am închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la fiecare 50 de ani să o ia de la început. Vă rog acum, faceți un pic de liniște, ca să auzim ce spunea pe scenă Constantin Tănase prin 1930 și ceva... Și cu asta ce-am făcut? Ne-am trezit din hibernare Și-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare!? Și cu asta ce-am făcut? Am dorit, cu mic, cu mare, Și-am luptat, cum am știut, S-avem nouă guvernare? Și cu asta ce-am făcut? Ca mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
trei luni de zile, melcul s-a întors pe dealul Huci, acasă la el. Pentru că anotimpul dădea semne de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se derulează în minte scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se inspiră din ele și fuge să se ascundă după o piatră mare. Poate prea obosit, ursul adoarme, sau poate că s-a trezit doar pentru câteva secunde din hibernare, din cauza unui vis neplăcut. Nu știu. N-am fost acolo. Violetta prinde curaj și aleargă. Se împiedică și cade, vede negru de la căzătură sau pentru că e întuneric. Se ridică repede și își continuă alergarea în noapte. Cade din nou și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dificultăți încă de la plecare. Pădurea nu se scuturase de amorțeala iernii. E adevărat, peste zi, soarele prinsese putere și încălzea timid pămînturile încă acoperite de zăpadă, dar noaptea frigul era stăpîn. Nici măcar urșii nu se treziseră de-a binelea din hibernare pur și simplu nu sosise momentul. N-ar fi avut nici un motiv să-și scoată nasul din căldura bîrlogului pînă cînd zăpada nu se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sistemul nervos al corpului. Altă celulă formează mezodermul, care cuprinde scheletul, mușchii și sistemul circulator. A treia celulă declanșează formarea endodermului, care cuprinde toate organele și glandele vitale. Dar ce se întâmplă cu a patra celulă? Practic, aceasta intră în „hibernare”, reproducându-se foarte încet, în celule identice. Această celulă stochează întregul cod genetic al organismului, pentru a-l transfera generațiilor viitoare ale speciei. Când membrele și organele corpului sunt complet formate și mature, descendenții acestei a patra celule se trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fotbal interșcolar, În care, În duminica aceea, un noroc extraordinar m-a ajutat să rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de la etaj. I-a oferit postul nu o dată, ci de zece ori și, deși Tom continua să refuze, Harry nu a renunțat să spere că, într-o zi, va spune da. A înțeles că Tom trecea printr-o perioadă de hibernare, luptându-se orb cu un înger întunecat al disperării, și că, până la urmă, situația se va schimba. Atâta lucru era sigur, chiar dacă Tom însuși nu era conștient de asta. Odată ce va afla, însă, prostia cu taxiul avea să devină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de primăvară luminoasă, energia vieții ce ar fi în stare să răsară din speranțe și sentimente, să însuflețească totul, să însorească totul în mod incomparabil... Atunci cînd evităm să simțim ceva ne îndepărtăm de adevăr și amorțim ca insectele în hibernare. Acesta e primul pas înspre un îngheț care nu înseamnă viață, care nu are rost și nici nu creează nimic altceva decît inexistență. În schimb, infinitul universului viu este afirmarea existenței înspre lumină. Iar tu?...Cît de aproape te afli
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă o creangă se apleacă deasupra mea, mă sfîșie vara care a trecut, vreau să dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît de sărac, Îi văd viața deșirîndu-se la margini ca pulovărul unui sfînt flamand. Nino, ce faci? Stau. Nino, ce faci? Fumez. Nino, ce faci? La douăzeci de leghe sub mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de o lună de la noaptea de mai. Iar acum Cristina trebuia să plece, după cum hotărâse C.a. * Așa că am rămas singur, cu Celebrul animal aflat de-abia În a șasea lună de viață și intrat, la Început de vară, În hibernare. Sorin și Andreea erau plecați, Vasile ocupat, Împotriva oprobiului pe care-l risca, să pregătească Încă o carte de poezie, Florin prins de comenzile de webmaster. Rămăsese Cătă, Însă de pus la cale ceva cu el nu prea aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]