872 matches
-
tine? Ce vedenie ți-a apărut din umbrele nopții? - Lasă-mă! - țipă ridicându-se brusc și alergând pe alee. Ivanovici o ajunse din urmă, dar fata se smuci și pătrunse speriată în sala de dans. Narcisa avea impresia că chipuri hidoase îi rânjesc în batjocură. Se prăbuși pe un fotoliu. Dintr-un colț veni în grabă prietenul său. - Cristinel, nu mă simt bine, du-mă acasă te rog ! A doua zi, prințul rus sosi în vizită. Ea îl privi tristă și
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
folosește o argumentare bogată. El și-a început pledoaria cu declarația scriitorului precum că nu a scris o carte imorală, ci una plină de cuviință, întemeiată de la primul rând până la ultimul, pe concepții morale și religioase, urmărind printr-o descriere hidoasă a viciului, să îndemne la o viață virtuoasă. Scriitorul este însuflețit de intențiile cele mai curate. Și-a pregătit acestă primă carte prin numeroase studii prealabile, a gândit-o temeinic, înfățișând, cu o rară adâncime de observație, tabloul vieții păturilor
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
că n-am să pot, Căci chipul meu neterminat și hâd, iubite, Zăcea în atelier pe-un calapod. M-am pregătit atunci în mare grabă, Ițindu-mă eu nu m-am arătat, Căci sufletului îi era rușine Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat. M-am rușinat atunci la chip, iubite, Și am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească, Știam, dar multumit-am fost c-ai să-ți dorești Doar de departe să îți fiu miresă. Nu-s vinovată, ești nevinovat, Căci vălul
GLASUL CHIPULUI CIOPLIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378814_a_380143]
-
Amprente > ÎN POEZIE NU SE INTRĂ BEAT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului 17 Mai 2016 De-atâtea ori în viață mi-a fost dat Să-i văd figura omului hidoasă, În Poezie nu se intră beat, Mai bine stai în treaba ta acasă! Ea îl vrea întotdeauna treaz Pe cel flămând și însetat la cină, Cu rugăciunea scrisă pe obraz, Cu sufletul curat ca o hermină; Ea se rostește limpede
ÎN POEZIE NU SE INTRĂ BEAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378867_a_380196]
-
cunoașterea lăuntricului cu ajutorul rațiunii. Introspecția este cu atât mai necesară astăzi, cu cât pretins civilizatul ipochimen al zilelor noastre se caracterizează nu numai prin ferocitatea egoismului și virulența înstrăinării lui (de Dumnezeu, de semeni, de el însuși), ci și prin hidoasa încăpățânare cu care arată statornic spre paiul din ochiul aproapelui, refuzând să ia aminte la bârna din ochiul său. Căci, citându-l ba pe sociologul francez Gabriel Tarde, ba pe scriitorul Léon Daudet, iată câteva dintre opiniile gânditorului român P.P.
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
m-am lovit! Nu conta că-i rupt piciorul, Orgoliul meu era rănit, Cum să intri-n lumea artei, Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta, Este frumoasă că și arta, Însă am fost dezamăgită, Când am văzut că e hidoasa, Orgolii multe și pretenții, Multă ură și chiar bârfa, Toți se calcă în picioare, Ca s-ajungă mai în frunte! Nu știu cum de vine asta, Își zâmbesc se gratulează, Mimează că se iubesc, Însă totu-i mascaradă, Toți îi critică pe
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
m-am lovit!Nu conta că-i rupt piciorul,Orgoliul meu era rănit,Cum să intri-n lumea artei,Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta,Este frumoasă că și arta,Însă am fost dezamăgită,Când am văzut că e hidoasa,Orgolii multe și pretenții,Multă ură și chiar bârfa,Toți se calcă în picioare,Ca s-ajungă mai în frunte!Nu știu cum de vine asta,Isi zâmbesc se gratulează,Mimează că se iubesc, Insă totu-i mascaradă,Toți îi critică pe
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
de mamă, Nu contează sângele de frate - Într-o castă care se destramă Moare și ideea de dreptate. Ce-i aceea dragoste de țară? Ce-i cu noțiunea de „popor”, Dacă patima imaginară Ne mai leagă inima de dor? Ce hidoși gorgoni ne bântuiesc! Ce păcate, nemilos, plătim, Când pe cei ce spun că ne iubesc Și ne iartă, noi îi pălmuim! (O dilemă) „Ce păcate plătim?” - se întreabă, îndurerat/indignat, poetul? Poate chiar pe cel aflat la temelia noastră ca
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
mintea mea era o brambureală de nedescris și nu reușeam să fac ordine în gândurile care mă copleșeau: Revedeam imaginile din frumoasa Californie, cu iarba verde și pomii înfloriți pe care-i lăsasem acolo, dar îmi apărea și imaginea chipului hidos de pe targă, ținând în mînă cățelușul dalmațian, primit în dar de la mine! Aici, am găsit frig, gheață și moarte! Nu mai avea rost să rămân nici un minut în acest loc, ce mi se părea complet rece și neprimitor! In mintea
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
și un infarct, din care scăpase cu mult nororc, pentru că, doamna Maria, chemase atunci urgent ambulanța, care a sosit la timp! Se retrăsese în singurătate aici în Chicago și era în legătură cu unii cunoscuți, numai prin telefon: Era practic, un bărbat hidos, dar cu o voce fermecătoare de femeie, care atrăgea ușor orice bărbat, doar vorbind cu el, la telefon! Venea de mult timp la această biserică, unde, nu vorbea cu nimeni: O duminică venea îmbrăcată femeie, iar următoarea, îmbrăcată bărbat: Doar
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
Hoțiile în grup sunt armă voastră. Nu va mai vrem în frunte, urâciuni! V-ați împărțit în grupuri și partide Să pară ca luptați pentru popor- Politici false de mumii fetide- Românii s-au trezit! Nu va mai vor! Manipulanți hidoși de națiune, Ce planuri diabolice-ați țesut! Legalizând orice infracțiune În jafuri și hoții v-ați întrecut! Ce mai furați, căci țară e vândută, Poporul l-ați dat slugă la străini, Si ne-ați lăsat o cauză pierdută, Lichele, buruieni
DE NE-OM UNI...SĂ NU NE STAȚI ÎN CALE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373490_a_374819]
-
meu,mi-a spus, o să vin puțin mai târziu să te consult. Deocamdată iei pastilele-astea ! E bine așa ? m-a întrebat fixându-mă cu aceeași privire care cerea cu disperare să o vezi pe ea,cea dinăuntrul figurii aceleia hidoase. A venit când era deja seară. Agitația de pe culoare se potolise,din când în când câte un pacient își dezmorțea picioarele, târșindu-și picioarele de gresia albastră. A intrat tiptil ca și cum avea ceva de ascuns,a încuiat ușa și-a ordonat
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o grămadă de intestine legate într-un nod grosolan, ce mai, niște măruntaie hidoase din mucava, mai mult să sperie copiii, decât să îmbie la joc de tras la țintă! Se hotărî totuși, uitând să-ntrebe care-i trofeul. Pregăti mărunțișul, luă pușca veche și ruginită din mâna celui cu dugheana și încercă să
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
reversul ființei,/ al ființării,/ mi-a hărăzit ?/ Adică suferința, chinul/ cumplit /că tot ce-am iubit/ mi-a răpit?/ Dacă este așa, atunci,/ în clipa fără sens, fără nume de-acum,/ sunt, cu adevărat, împlinit,/ sunt un întreg,/ sunt o hidoasă enigmă, pe/ care nu pot s-o/ dezleg...// De ce fără tine ?/ Desăvârșit pentru ce,/ pentru cine ?”( 13). Nu văd în poezia din Nirvana o negare a voinței de a trăi, ci mai mult o dorință de purificare a existenței, de
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
bucatele.A,dar stai am uitat! Mormintele sunt goale, pentru că nelegiurea ta să fie completă ia-i îngropat în acel ocean plin de rechini! Am să vin la tine Moarte și am să iți șterg orice zâmbet de pe fața ta hidoasa.Vreau că un simplu om să te îngenuncheze,dar toate la timpul lor.Primul lucru pe care l-am făcut în acele momente a fost să îi răspund la telefonul mobil mqtusii mele.Vocea era încărcată de amărăciune,ei însăși
IN CAUTAREA MEA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374029_a_375358]
-
în noapte, În vreme ce straja și slugile dorm. Mândria duducăi li-e grea încercare Și hoții pierduți de credința curată, Prăvale copila în hăul cel mare, Iar Crin-armăsarul pornește și-o cată. Dureri străjuiesc de atunci amintirea Domniței pierdute în râpa hidoasă, Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea, Când cerne în timp o istorie frumoasă. Sub vânturi e clipă de sunet icoana, Vibrație tristă din clopote dusă, Iar zarea se-ncarcă de numele Oaa - naa ... , Fecioara de lotri și munte răpusă
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
Printre obraji de nori ne facem jurăminte Aș tine timpu-n loc, cusut în veșnicii, În zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte. Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic, Pe tavă îmi aduci și merele de aur Cu un hidos balaur în noapte iar te lupți Victoria îți dă cununi de flori și lauri. Când zorile se crapă pe funtea unui munte, Se spulberă visarea și plouă ruginiu, Din călimara toamnei îți scriu acum povestea Și cred... că totuși niciodată
POVEȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372008_a_373337]
-
iubi pe săturate Autor Urfet Șachir nu te-am putut iubi pe săturate viclene vulpi s-au perindat printre noi am învățat ceva din toate aceste scrâșneli când ai prins dragostea, să nu-i mai dai drumul fețele schimonosite de hidoasa gelozie vor rămâne înghețate, precum coada ursului, în propriul lac de acumulare a dejecțiilor din propriile spurcăciuni. Mangalia, 21 sept 2015 sursa foto: Internet Referință Bibliografică: nu te-am putut iubi pe săturate / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU TE-AM PUTUT IUBI PE SĂTURATE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372302_a_373631]
-
nu sară la cumnata ei. -Nu îți datorez nimic, v-am plătit tot, voi îmi sunteți datori, nu este așa fratele meu? -Tu cu mine vorbești, nu cu tăntălăul de frati-tu, îmi datorezi 5000 de euro. Fața Măriucăi era hidoasă, ochii scânteiau, răutatea ieșea prin toți porii pielii ei grase. -De unde ai furat banii, pentru ați cumpăra hainele de pe tine? Văd că sunt noi nouțe din magazin, nu de la second -hand. Ai profitat de faptul că, mototolul ăsta nu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
care ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine, sclipirea divinitații în pădurea de nepătruns a nedreptății si nepăsării. Tu, spirit rătăcit, verși lacrima înțelegerii, privești trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutății și chipul hidos, stafidit al mârșăviei. Tremuri! Răceala indiferenței, frigul neantului îți tulbură aura. Poți să-ți culci gândul obosit pe perna inimii mele. Sufletul meu să-ți fie înveliș, să nu simți furtuna sau viscolul ce agită perfecțiunea clipelor. Închide pleoapa-ți
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
de nervisă a scos printre dinți un mârâit de fiară rănită. - Cățea nenorocită!... de ce ești în stare?... iar eu îți duceam de grijă, putoare ordinbară! Sângele i se urcase în cap ca o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
dintr-un coșmar teribil ce continuă să se repete de câte ori închidea ochii, chemările cuiva ce-i strigă numele și încerca să o salveze în vis, din mâinile bestiilor care-i smulseseră hainele și o încolțiseră terorizând-o cu râsetele lor hidoase zugrăvite pe fețele respingătoare de fiare fără nimic uman în priviri. Se trezește țipând înspăimântata și vede lângă ea față mătușii Irene în brațele căreia s-a aruncat hohotind terorizata, crezând în primul moment că o salvase din ghiarele bestiilor
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > ÎNALTĂ CURTE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Trei umbre urâte de viață hidoasa. Piedestalul era murdar de suflete rănite, iar cuvântul încearcă să repare zile furate. Zadarnica încercare. Sacul era fără fund și-n adâncul sau, adăpostea o lume-ntoarsă. O mană se bălăgănea, drept balanța mortuara, pe-o mască vânata de frigul vidului
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ține o furcă din care țâșnește foc. Din gâtleju-i răgușit articulează cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]